Imediat ce trecu de Zürich, ale cărui acoperișuri rămăseseră într-o vale, pe dreapta, autostrada deveni insuportabil de aglomerată. Fusese prevenită: vezi că după Zürich o să-ți iasă înainte toți nemții ăia care se coboară în sud, spre Italia, în week-end, și o să se circule bară la bară. După Zürich, sau după Basel? Ce mai […]
Etichetă: recomandat
Vindecătorul
Pentru început, vei putea visa orice ţi-ai dorit vreodată, orice consideri tu că îţi lipseşte acum. Şi astfel, odată pornit în această aventură, îţi vei îndeplini în mod natural toate dorinţele. Vei putea experimenta orice plăcere la care te-ai putea gândi, apoi, după câteva nopţi, vei ajunge să vrei şi mai mult. “Totul […]
Saul
„…vai, domnilor, atâta lume care se îngrijește să ne salveze sufletele, și ele n-au fost încă dibuite.” – jose saramago De vechi ce erau, căci singura datorie a timpului aceasta este, să învechească lucrurile, de vechi ce erau, cum ziceam, primii s-au năruit stâlpii, susținuseră ca niște atlași marmoreeni plafonul, pe suprafața […]
Dilemă (născută din nişte mici întâmplări reale)
„Facebook-ul ne uneşte! Am venit special din Italia ca să te văd. Uite că în sfârşit ne întâlnim…—îmi spunea zâmbind cu sinceritate persoana care stătea în faţa mea la masă, într-un restaurant medieval, în cadrul unui program artistic cu specific de caffe concert. „Mă numesc Gi.Elle. Vin tocmai de la Roma. Sunt impresar artistic şi preşedintele […]
Girafă
Se aplecă cu greu peste cada imensă pe care o stropise cu un praf alb, urât mirositor. Luă buretele aspru şi începu să frece cu sârg. Petele nu se lăsau cucerite imediat. Presără încă o dată substanţa albă, gemu uşor şi frecă din nou cu toată puterea de care era în stare. Nu cedau toate, […]
Basmul artistului
Un test codat, ca să nu mă depisteze inchiziţia! (a se citi cu timbru edificator!) A fost odată ca niciodată, că dacă greabănul meu obosit nu le-ar fi trăit, nu vi le-aş mai fi povestit, a fost odată un colţ ceresc pitoresc, în care divinităţile s-au hotărât să se pogoare, să schimbe structura genetică a […]
Cenobit
”Învăț să văd. Nu știu de ce, totul pătrunde mai adânc în mine și nu rămâne acolo unde se oprea de obicei. Nu știam nimic despre lăuntrul meu. Totul ajunge acum în el. Nu știu ce se întâmplă acolo.” – Însemnările lui Malte Laurids Brigge, Rainer Maria Rilke ”Cine nu visesază și nu delirează literatura […]
„Grădina cu trandafiri” – Anca Goja
Deschise ochii şi văzu deasupra, proiectate pe cerul de un albastru perfect, frunzele de un verde închis, puţin prăfuite, ale unui tufiş. Aerul începea deja să se încingă, iar păsările îşi cântau ultimele triluri ale dimineţii. Stătea culcat în iarba şanţului, întrebându-se unde se află şi cum ajunsese acolo. Se ridică icnind, puţin ameţit, se […]
Voroneţul din cer
– Tată, – Ce-i măi copile? – Auzi măi tăicuţule, cum să fac io să prinz o veveriţă? – Da ce-ţi trebe ţie veveriţă? – Păi spune lume că pe cât de stufoasă e coada ei pe atât de moale e firul cela de păr – Zău măi? Şi ce-i vrea să faci cu firele […]
Conferința
Profesorul cu pulover roz în nuanța florilor de cerceluș și fular în carouri gri cu alb începe să devină un bătrân frumos, ușor adus de spate. Grizonat, aproape alb, nu și-a pierdut vioiciunea din priviri. Inteligență ascuțită și multă bunătate răzbat din strălucirea ochilor verzui, singurii care și-au păstrat tinerețea, iar când zâmbește, tocmai această […]
Satul (Din vis în mormânt, Partea I)
Întotdeauna a fost uimit de felul în care merg lucrurile… Sau mai precis, de felul în care lucrurile nu se schimbă. De fiecare dată când gândurile i se întindeau pe cei mai frumoşi nori rătăciți într-o atmosferă pozitivă, o pată uriaşă de smoală începea să curgă peste acest tablou. Aşa era mereu! Spiritul lui se […]
Părintele Ioan (I)
Nu este o schemă romantică faptul că prima noastră întâlnire s-a petrecut într-un compartiment de tren. Un tren fără prea multe ferestre, fără căldură și fără lumină. Un tren banal de navetiști, cu care fusesem forțat să ajung până la Ploiești, de unde urma să prind o altă legătură, ceva mai civilizată speram, spre București. […]
Ultima minune a lui Apollo F.
̶ Spune-mi, tinere, ce se vede pe fereastră? Nick se apleacă cu grijă peste pervaz, pipăind cu mâini profesioniste lemnul. Observă imediat porii galeriilor săpate de insecte, vopseaua scorojită. Aruncă o privire către hăul care se căsca în jos, sub stâncă, până la buza mării. De partea cealaltă a golfului, imaginea coastei de munte tixită […]
Declaraţia lui Gianni Abruzzino
Îl puseseră în capul mesei lungi din încăperea de Consilii. Situat opozabil, un commissario di polizia, sosit imediat după semnalarea evenimentului, îl ţintuia derutant. Oficialul îi ordonase cu severitate să pună pe hârtie ce cunoştea despre făptaş. Se conformase fără tragere de inimă, căci nu mai scrisese… nu mai ştia de când… Încolo, momentul îl […]
Efectul fluturelui
Lucrurile sunt unite prin legături invizibile; nu poți culege o floare fără a supăra o stea. (Galileo Galilei) Nu, nici un locatar nu avusese fabuloasa idee de a sări în gol de la etaj, deși albia râului, spărgându-se în zeci de vălurele înspumate, ar fi putut atrage sinucigașii ca un vârtej drăcesc, hipnotic și letal. […]
Sunt exoscheletul unei ficţiuni
Cuvintele au intrat în fază terminală. Cineva trebuie să se facă purtătorul lor de cuvânt. Nu mai ştiu dacă am ales sau am fost ales dar viaţa merge înainte. Chiar şi tăcerea este un mod de a privi şi înţelege lumea. Mai ales că durerea naşte durere. Când a început totul? Aş putea să zic […]
Ultima frontieră
– 875. Este bariera peste care nu se poate trece. Dar, pe de altă parte, acest număr reprezintă însumarea eforturilor umanităţii. Cu numai trei secole în urmă, bariera era 33.657,935… o scădere mai rapidă ca stocarea de informaţie pe unitatea de memorie în secolul 21. Treizeci şi trei de mii de ani sună cu totul […]
Uşa noastră cea spre fiinţă
Motto: „Deci după ce a luat acela bucăţica de pâine, a ieşit numaidecât. Şi era noapte.” (Evanghelia după Ioan, 13:30) – Închide uşa, Ovidiu! E curent! Ovidiu, fără a-şi lua privirea de la pantofii negri pe care şi-i lustruia cu o delicată minuţiozitate, îi răspunde pe loc: – E închisă, dragă, nu mai striga! Din […]
Cronica unei zile obişnuite
Ceasul de pe noptieră, limba neagră la ora 5. Om plimbându-se pe stradă, de unul singur. Doi căţei frecându-se unul de celălalt, omul le iese în cale, trece pe lângă ei. Copaci aplecaţi spre pământ, coroanele ca nişte abajururi. Veioza pe noptieră, acoperită cu foi de ziar, robinetul de la bucătărie uitat deschis. Strada palid […]
Ce caut eu aici?
După patruzeci de ani, m-am trezit. Vidul din jurul meu s-a umplut deodată, ca un lac peste care s-a revărsat un ocean. Micul lac și-a dat atunci seama de insignifianța lui, amestecîndu-se și fiind absorbit de apa și climatul oceanului. I-a fost imposibil să se împotrivească, chiar dacă în primii ani s-a zbătut din răsputeri […]
Vasilica
Vasilica stătea aşezată pe bordura de piatră a gardului din apropierea terasei, trăgând în piept fumul care se înălţa de pe grătarul încins. Îi putea vedea pe cei câţiva clienţi cum învârteau micii prin muştarul auriu, lăbărţat pe cartoanele ondulate înmuiate de zeama fierbinte scursă din carnea rumenă. Înghiţi în sec, întorcând privirea către bărbatul […]
Parastas
La zenit o pasăre de pradă făcea într-una rotocoale, supraveghind culturile de grâu din zona Bălții Albe. Din cuibul de la sol, păzit de ochiul ager, femela îl urmărește atentă. Șoseaua neagră îi întretaie de la est la vest împărăția, pe care se află Lacul la miază-zi, și două sate, cu oameni, vite, orătănii, pisici […]