Din spaţiul pur, gândit imuabil, mă reflect în pereţi de oglinzi. M-arăt o siluetă în tonuri arămii, creată într-o clipă a jocului alienării părintelui meu, pictorul. Cu privirea zălogită în spatele unei legături plumburii, îşi înmuiase arătătorul într-o esenţă de ghindă strivită de-un călcâi nărăvaş, apoi îl îmbibase în uleiul unor nuci nimicite de exacerbate […]
Cocoşul cu pene de rubin
