Revistă de literatură și alte mofturi
Nu știu să vorbesc despre mine și nici nu cred că ȋmi place. De asemenea, nu prea țin minte lucrurile pe care le fac.
Mă-sa nu se simţea deloc bine, dar asta nu ȋnsemna nimic nou pentru Sofia. Bătrȃna zăcea de mai mult de zece ani ca un manechin tȃrȃt prin noroaiele celor mai depăşite tȃrguri, care odată stricat, a fost pus ȋntr-o cutie la fel de stricată, ȋn ideea că poate mai foloseşte la ceva, deşi toţi au […]
„Profetul tună, blana-i e udă şi bezna îi devorează scheletul. Frica îl biciuieşte, iar cutremurul îl linişteşte. Calamitatea este unicul fenomen care-l face să se simtă bine, pentru că el umblă doar după negru şi sânge. Acum, vă întreb, oare îngerii au văzut vreun profet vreodată în căutarea lor cosmică?” Două secunde de linişte au […]
Gândul că romanul „Hesperus” poate fi considerat un echivalent în dimensiunea autohtonă pentru „Minunata Lume Nouă” a lui Aldous Huxley nu este deloc o exagerare. Cele două opere sunt despărțite în timp de o distanță care depăşeşte o jumătate de secol şi sunt plăsmuite de doi vizionari veniți din culturi opuse, cu destine diferite. Cu […]
(Text înscris la Maratonul literar – martie, 2016) „Cred că e mai cinstit să ne ia apa decât să ne scăldăm într-o nucleară,” i-am spus lui Eisai, un budist rătăcit prin Europa din dorința de a aparține prezentului. Cum altfel să aparții prezentului decât umblând prin cele mai mari oraşe? Prezentul e zgomot, fals, […]
Întotdeauna a fost uimit de felul în care merg lucrurile… Sau mai precis, de felul în care lucrurile nu se schimbă. De fiecare dată când gândurile i se întindeau pe cei mai frumoşi nori rătăciți într-o atmosferă pozitivă, o pată uriaşă de smoală începea să curgă peste acest tablou. Aşa era mereu! Spiritul lui se […]
… Şi-apoi se rostogoli pe treptele de la intrarea ospiciului, văzând în timpul ăsta cum trei persoane cu antene încorporate în capete ies pe poartă. Într-adevăr, atunci nu mai ştiam nimic despre rolul acelor făpturi cu antene… Ştiam doar că aerul devine din ce în ce mai negru şi nu-mi imaginam cât va mai dura […]
Un om cobora un deal deloc abrupt, ba din contra, foarte uşor curbat, cât să crezi că alunecă atunci când îl urmăreşti. Pe măsură ce se apropia de baza dealului devenea evident faptul că ține în mână un borcan gol. Forma omului era modelată de o manta închisă la culoare, din care se iveau nişte […]