Câinii albi se revoltă: „Suntem discriminați în literatură”

În primul număr de toamnă al revistei Haita a apărut un interviu cu reprezentantul asociației bucureștene CB (Câini Bagabonzi). Articolul a cutremurat opinia publică întrucât a pus în lumina reflectoarelor o temă asupra căreia nu eram obișnuiți să reflectăm până acum: în literatura română și universală, reprezentarea câinilor albi este considerată nefastă. Stigmatizați cultural de secole, câinii albi nu-și mai găsesc locul în literatura și arta contemporană. Aflată la intersecția dintre influențe clasice anglofone și rusofone, literatura română continuă și astăzi să susțină și să premieze rasismul instituționalizat și stereotipurile.

*

Există puține exemple de texte literare românești care au avut curajul de a descrie câinii albi altfel decât stereotipați. Nici chiar ciobăneștii mioritici nu mai sunt reprezentați în literatura noastră, de la Sadoveanu încoace, dacă blana lor nu conține și pete negre.

„De la câinele Lupu, din Baltagul, sau Patrocle, din Dumbrava minunată, nu am mai întâlnit în literatura română câini albi, ci doar pătați sau negri” spune Mircea Cuțulescu, reprezentantul asociației CB.

„Această viziune este fără doar și poate stereotipată, și derivă din literatura anglofonă, acolo unde câinii negri au rol de animale înspăimântătoare, puternice și misterioase. De pildă, Câinele din Baskerville de Conan Doyle, sau Oliver Twist de Dickens, câinele negru din Trei într-o barcă, de Jerome K. Jerome, însă exemplele pot continua și în literatura clasică americană, cu Colț Alb de Jack London, care, după cum spune și titlul, nu avea alb decât colțul, sau Călătorii cu Charley de Steinbeck”.

Exemplele pot continua și în literatura modernă, cu Dragostea este un câine venit din iad de Bukowski, sau cu explicitul Câinii negri, de McEwan.

Cuțulescu pune în discuție și literatura rusă a marilor clasici. În volume care au devenit pietre de hotar ale literaturii mondiale câinii albi nu-și găsesc locul. Astfel, în Inimă de câine de Bulgakov – un scriitor rasist chiar și în romanul Maestrul și Margareta, acolo unde reprezintă un motan-diavol negru, pe nume Voland – , câinele nealb Sharik este supus unui experiment prin care e transformat în om.

Însă rasismul față de câinii albi în literatura și cultura rusă s-a înrădăcinat încă din secolul XIX, de pildă prin povestirea Mumu (1854), de Turgenev, în care un câine alb este ucis cu mare cruzime într-un râu pentru că lătra deranjant, sau în Kashtanka, de Cehov.

Atunci când și-au dat seama că au exagerat, rușii au încercat să aplaneze conflictul, în epoca sovietică, prin tertipuri rizibile, și să-și ascundă rușinosul trecut rasist. Romanul lui Gavril Troepolski, Albul Bim – Ureche neagră, publicat abia în 1972, și ecranizarea de la sfârșitul anilor 70 aveau ca unic scop deschiderea artei spre toleranța minorității câinilor albi – deși, la fel ca în literatura română, reprezentarea unui câine complet alb încă tulbura cititorii.

„Altminteri”, adaugă Cuțulescu, „sunt rușii cei care descoperă reflexul necondiționat prin câinele lui Pavlov, un câine, iarăși, nealb, și tot ei cei care o trimit în spațiu pe cățeaua Laika, o cățea de culoare albă doar de la gât în jos”!

*

Rasismul instituționalizat la noi prin poezii ca Zdreanță, de Tudor Arghezi, pe care copiii încă le învață pe de rost continuă și în literatura română de astăzi. Romanele în care câinii negri sunt normalizați, reprezentați ca stereotipuri, întruchipări perfecte ale răului iar cei albi sunt complet ignorați sau maltratați continuă să fie premiate și susținute.

Echipa de cercetători a Observatorului Literar de pe lângă Facultatea de Litere a Universității Apostol Bologa din București a realizat un studiu prin care a scos la iveală aceste cutume învechite ale literaturii române.

„Rezultatele studiului nu sunt deloc îmbucurătoare”, afirmă Codrin Alexandrescu, directorul Obsevatorului Literar și profesor de sociologie. „Cel mai rasist autor român de astăzi pare a fi multipremiatul Radu Găvan, ale cărui romane continuă să reprezinte câinii negri drept ființe teribile, adevărate coșmaruri pentru protagoniști”.

Nici Lucian Dan Teodorovici, autorul romanului autobiografic Cel care cheamă câinii nu ar merita, în opinia cercetătorului, atât de multă atenție.

„Scriitorii cu adevărat curajoși, care au susținut animale albe în literatura noastră fără să se teamă de consecințe pot fi numărați pe degetele de la o mână, și au avut de suferit prin redimensionarea tacită a operei și prestigiului lor pentru susținerea egalității și lupta împotriva discriminării”.

„De pildă, Costache Anton, în romanul Seri albastre, reprezintă o pisică albă de toată frumusețea! La fel, Minerva Tutovan îl descrie în detaliu pe Spiridon, un superb caniș alb cu un caracter puternic în ciclul Nopți albe pentru Minerva”.

„Alți scriitori, precum Cezar Petrescu, a cărui imagine publică era deja compromisă după publicarea volumului Fram, ursul polar, au trebuit să facă pacturi cu puterea și să se dedea realismului socialist negru, dezinteresat, la fel ca cel sovietic, de reabilitarea animalelor albe în artă și, implicit, în literatură”.

Câtă vreme, conchide specialistul, literatura română contemporană va rămâne în orbita celei anglofone și rusofone clasice, sau mai rău, germane (să ne amintim numai de rușinosul Ani de câine, al premiului Nobel Günter Grass) nici autorii noștri nu vor reuși să se sincronizeze cu valorile culturale actuale.

„Este și o problemă de sistem”, mai adaugă Alexandrescu, „tristul adevăr fiind că atâta vreme cât noile asociații literare precum UNII sau ALȚII vor continua să susțină literatura în același mod în care o face URSS (Uniunea Română a Scriitorilor Seniori), în ciuda aparenței de noutate absolută și a spoielii de modernitate, câinii albi vor continua să aibă de suferit de pe urma sub-reprezentării culturale”.

Pavel Nedelcu

Scriitor. Traducător.
Critic literar.
Redactor LiterИautica.

Cărți publicate:

Încotro ne îndreptăm (Litera, 2022) – roman
Treisprezece. Proză fantastică (Litera, 2021) – povestiri

Este de găsit pe pagina sa de autor.

pavelnedelcusite.wordpress.com/