Aventuri auto

Avui parte de multe aventuri de când îs șofer! Totul începu într-o frumoasă zi de primăvară, în care soarele-mi zâmbea prietenos de după o cortină de nori. M-am prezentat la sediul unei cunoscute firme auto, în trening. N-aveam bani, ci doar promisiunea unui credit baban. Văzând că mă urcam la volanul celor mai luxoase mașini – doar din curiozitate –, dealer-ul, un exemplar înalt dotat c-o față sobră, a presupus că sunt vreun milionar excentric, așa că și-a dat silința să mă convingă să cumpăr una dintre ele. Până la urmă mi s-a făcut milă de el, astfel încât l-am anunțat că vreau una ieftină.
– De! Capriciu de milionar! am întărit.
De fapt nici n-aveam carnet – l-am obținut cu o zi înainte de sosirea mașinii. Poate pentru a-i întări dealer-ului convingerea că sunt milionar, tranzacționarea începuse prin răsturnarea conținutului unei genți jerpelite – însă pline cu bani – pe biroul lui. După un timp, la una dintre vizitele mele la Reprezentanță, a constatat că-s și citit!
– Cum setez iluminarea bordului pentru seară? l-am întrebat cu o curiozitate disimulată.
– Nu-mi amintesc, a răspuns dealer-ul cu o politețe jenată.
– Nu-i nimic, v-arăt eu!
– Dar de unde știți? a reușit să bâiguie, în timp ce mă privea stupefiat.
– Am citit cartea mașinii!
– Pe toată? 400 de pagini? N-am auzit până acum ca vreun client să fi făcut asta!
– De! Milionarii au și sete de cunoaștere!

La scurt timp, am avut parte de-o tamponare frontală ușoară, așa că m-am prezentat la reprezentanță pentru reparație, însă mi s-a cerut un preț pe măsura milioanelor deținute. N-avusesem bani nici pentru a-mi face poliță Casco, așa c-am declinat oferta.

M-am înfățișat apoi la un service sărăcăcios din Râșnov (care găzduia un singur mecanic), unde mi s-a cerut un preț infim.
– Să știți că am nevoie de mașină cât mai repede posibil – fac naveta.
– Mâine dăm jos spoiler-ul, ca să aflăm ce piese să comandăm. În câteva zile-i gata, am fost anunțat.
Am lăsat mașina acolo, lângă altele care-și așteptau, cuminți, rândul la doftoricit. După trei zile, cum mecanicul nu mai răspundea la telefon, am făcut o vizită neanunțată la atelierul de reparații auto. Surpriză! Autoturismul era exact așa cum îl lăsasem.
– Văd că nu sunteți serios! Dați-mi cheia și avansul. Iau mașina!
– Cum vreți. Pentru avans veniți mâine, a bâiguit mecanicul, luat prin surprindere.
În ziua următoare, atunci când am ajuns la service, am găsit doar o hală goală. Stupefiat, am întrebat pe cineva care locuia-n apropiere:
– Ce s-a întâmplat aici?
– Ăla cu service-ul a luat mașinile pe care le-avea la reparat ș’a dispărut. Cic’ ar fi avut datorii mari!
Șocat, nici nu mi-a mai păsat de avansul pierdut – realizasem c-aș fi putut rămâne fără mașină, însă c-un credit baban. Ăsta da, capriciu de milionar!

*

Era o zi însorită de vară, c-un cer fără pată, iar eu circulam pe-o șosea din județul Buzău. În fața mea, o Dacie 1300 puturoasă abia se târa. Părea imposibil s-o depășesc, căci zonele fără linie continuă erau foarte scurte. Am decis, așadar, să fac un compromis. La un moment dat am observat că linia de pe mijlocul șoselei urma să se întrerupă pentru vreo 100 m, după care urma o curbă. Deși „mușcasem” linia continuă, am făcut depășirea regulamentar. După curbă, evident, o mașină de poliție. Un om al legii îmi făcea, cu disperare, semne să opresc. N-aveam cum – eram după o depășire. Trecând în viteză de el, am văzut cu coada ochiului cum s-aruncă, cu disperare, într-o urmărire ca-n filme. M-a amuzat, căci încetinisem și căutam un loc pentru a opri. Aud în megafon:
– Oprește imediat! Acolo, în parcare!
O zăresc, pe partea cealaltă a șoselei – ne separa însă o linie continuă pe care, la zbieretele megafonului, am încălcat-o. După câteva secunde, aveam la fereastră un om al legii furios.
– Prezentați-mi documentele! De ce n-ați oprit la semnal?
– Bună ziua! Dumneavoastră credeți că pot opri o mașină cu 100 km/h în două secunde?
Cu greu m-am abținut să-l întreb cu cine a făcut fizica!
– Ați depășit pe linie continuă. Sunteți pasibil de ridicarea carnetului!
– Inexact! Am „mușcat” linia continuă, însă am făcut depășirea regulamentar. La ce categorie de abatere se încadrează asta?
A plecat polițaiul la mașină – pentru a se sfătui cu colegul, pesemne. Dup’ un timp a revenit, mi-a dat actele și a zis:
– Acum doar vă atrag atenția. S-aveți grijă pe viitor! Puteți pleca.
Probabil contase și faptul că-mi făcusem deja asigurare RCA, deși cea veche nu expirase încă – o fi înțeles că-s un om corect. Dacă n-o făcuse, urma să afle!
– Nu pot pleca! îl anunț pe polițist. Pentru a ajunge pe partea cealaltă ar trebui să trec linia continuă.
– Faci mișto de mine?
– Deja ne tutuim? Câtuși de puțin! Poate fi o stratagemă: așteptați să trec linia continuă, apoi mă amendați.
– E clar! Faceți mișto de mine!
– Plecați dumneavoastră întâi, ca să văd că încălcați linia continuă. Apoi, vă urmez. În această situație, ar trebui să ne amendăm reciproc.
Până la urmă, polițistul și-a văzut de treabă…

*

Ajunsesem și pe cartodrom însă nu cu bicicleta, ci cu mașina. De curse! Era ziua fiului cel mic și decisesem să ne distrăm conducând carturi, pe-o pistă amenajată într-o localitate de lângă Brașov. A fost o experiență memorabilă – și acum îmi aduc aminte cum mă depășea-n curbe. De! Precauția instalată de vârstă!

Vara mergeam des la poieniță, împreună cu familia. Odată au mers și cumetrii. Ne-am parcat mașinile pe-o pajiște largă, iar la un moment dat am întrebat-o pe cumătră:
– Tu când îți iei carnet?
– Nu cred că pot conduce. Mi-ar fi frică!
– Păi dacă n-ai încercat, de unde știi? Hai că te învăț eu!
Am obținut permisiunea cumătrului de a-i folosi mașina și am urcat-o la volan.
– Stai liniștit, cumetre! Voi fi lângă ea.

I-am explicat doamnei cum să pornească, cum să schimbe viteza, și pentru că a prins repede am trecut la proba practică. Cumătra a intrat rapid în viteza a doua și-a accelerat.
– Mai încet, i-am zis. Frânează!
– Păi nu mi-ai arătat cum! a strigat, îngrozită.
Atunci când a văzut că se termină poienița, a tras de volan și a început să descrie cercuri largi. Deși cei aflați la odihnă, pe iarbă, fugeau din calea mașinii, eu zâmbeam. Îmi adusesem aminte de-o scenă identică, însă trucată – cea în care „miliardarul” Nea Mărin conducea în jurul unei piscine. Parcă pentru a ucide asemănarea, cumătrul a început să fugă după mașină:
– Opriiiți! Să nu cadă automobilul în groapă.
Ce sânge rece are! nu m-am putut abține să remarc. Eu n-aș fi putut pronunța alt cuvânt în afară de mașină, dacă ar fi fost a mea. Pe de altă parte, omu’ avea dreptate. Nu departe se ițea o denivelare imensă, de fapt o mică depresiune – ce mai, o râpă! Atunci când am realizat că n-o mai putem evita, am tras frâna de mână, iar mașina s-a oprit pe buza ei.

A coborât cumătra răsuflând ușurată, la fel ca și cumătrul, care și-a văzut baia de ulei intactă.
– Gata cu aventurile! Mai bine mergem să culegem păducel, a propus ea.
A plecat împreună cu nevastă-mea și cu copiii, iar eu și cumătrul am rămas la mașini – trebuia să-i povestesc despre cum s-a văzut cursa de pe scaunul din față. Nu după mult timp, i-am văzut pe cei plecați în pribegie venind către noi în pas alergător, urmați de-un taur – soția purta un tricou roșu. Ne-am ascuns cu toții după mașini, însă taurul nu se dădea dus. De! Și stopurile erau roșii. Până la urmă am reușit să ne furișăm în mașini și am demarat în trombă, cu taurul după noi. Atunci când am dat de asfalt n-a mai putut ține pasul, așa c-a abandonat cursa!

George Dimitriu

Născut la data de 14 ianuarie 1967, în localitatea Galați.
Studii: Institutul Politehnic.

Membru al Ligii Scriitorilor din România.

Volume publicate:
– O nouă viață, Editura Tritonic, 2022 – proză scurtă, debut literar;
– O iubire platonică, Editura Ecou Transilvan, 2023 – proză scurtă.

Volume în pregătire:
– Prin mirifica Europă – proză;
– Societatea Planetară – proză, roman SF.

Distincții și premii:
– Diplomă de excelență pentru merite deosebite în păstrarea, dezvoltarea și promovarea în lume a graiului, culturii și spiritualității românești;

– Premiul al III-lea la a treia ediție a Concursului Internațional de Creație „Trofeul Univers Românesc XXL”;
– Mențiune la a 38-a ediție a Concursului Național de Proză Scurtă S.F.;

– Mențiune la a șaptea ediție a Concursului Aniversar „Prietenia”.