Revistă de literatură și alte mofturi
MV: Zicea Hemingway ceva de genul: „Tot ce trebuie să faci este să scrii cea mai adevărată propoziție pe care-o știi.” Tu parcă ai luat asta foarte în serios și romanele tale par construite pornind numai de la lucruri adevărate. Cel puțin așa dau impresia (naturalețe în exprimare, lejeritatea cu care înaintezi cu povestea). Ceea […]
Mi se pare ciudat să scriu despre un film. M-am gândit numai că-l voi viziona, gândi o zi-două la el și aminti ca pe un simplu punct de referință. Nu mi-a reușit. Îmi simt retina ca pe-o lentilă de proiector. Pe curbura cefei se derulează subtitrări. Tâmplele fac schimb de păreri. Limba e covorul roșu […]
Deși nu recunoștea, Mărin Stratulat obișnuise cândva să își ia la păruit nevasta și copiii de să-i zvânte. Potrivit sintagmei: „cin’ se scuză se acuză”, le spunea adeseori celor doi fii ai lui: „tăticu nu v-a bătut niciodată”! Dar loviturile cu cordonul de la mașina de spălat, rupt de fesele lor, bătătoarele de covoare mulate […]
Mail 1: 31 octombrie, 2015Prima poză cu tine pe care o am nici măcar nu ți-am făcut-o eu. Nu cred că ți-o amintești. A făcut-o Andreea, la tine pe balcon cică. Unde n-am fost niciodată, dar așa spuneai, că-i o poză în balcon. Și că lumina în care am pus poza prin prelucrare, titlul pe […]
Avui parte de multe aventuri de când îs șofer! Totul începu într-o frumoasă zi de primăvară, în care soarele-mi zâmbea prietenos de după o cortină de nori. M-am prezentat la sediul unei cunoscute firme auto, în trening. N-aveam bani, ci doar promisiunea unui credit baban. Văzând că mă urcam la volanul celor mai luxoase mașini […]
Niciodată n-aș fi crezut că voi ajunge în postura asta aberantă și total ridicolă. Aș fi putut să-mi beau cafeaua și să stau tolănit la un serial la ora asta. Dar uite-mă aici, în șort de fotbal și jambiere, îndurând vântul unui noiembrie însorit, așteptând să particip la prima mea competiție de alergat.Privesc în jur […]
Când Cristian Umedoki a încercat să șuteze mingea spre poartă, a apărut, așa cum era de așteptat, Seydou Matsuzaki. Imediat ce l-a observat, și-a retras picioarele ca să protejeze mingea, cu disperare. A fentat când a văzut picioarele lui Seydou plonjând ca o înțepătură de albină, dar ele s-au mișcat violent și totodată elegant ca unele […]
Unul dedesubt, unul deasupra, în poziție orizontală, și unul perpendicular, din picioare. A reușit, în sfârșit, să scrie pe foaia înfiorătoare care stătea în fața ei de câteva ore. Toți trei odată. În anus. A mai adăugat după insistențele amenințătoare ale consilierului de serviciu, care îi spunea că fără cooperarea ei nimeni nu va înțelege […]
Răul este universal: el privește întreaga umanitate, în complexitatea ei. Răul conectează între ele persoane cu o anumită înclinație, fie ea ereditară sau dobândită prin exacerbarea conjuncturilor sociale nefavorabile în perioada delicată a formării caracterului. În romanul Câine negru, porumbel rătăcitor (Hyperliteratura, 2023), Radu Găvan, probabil cel mai dark scriitor român contemporan, construiește o simbologie […]
Într-o după-amiază de aprilie, în timp ce picăturile de ploaie dansau precum greierii pe pervazul de lângă biroul meu, am început să scormonesc pământurile imaginației pentru a scoate la lumină o țară care nu există. Primul tiraj urma să apară peste câteva săptămâni, iar mașinăria editorială era deja pusă în funcțiune, o mână de corectori, […]
Tabloul reprezenta un peisaj. Un drumeag de țară printre garduri vii, cu mure, mere pădurețe, porumbele și măceșe. Un drumeag frământat de noroaie uscate de vânt și de soare. M-am ridicat din pat să-l privesc mai de aproape. Nu-mi aminteam când anume îl așezasem acolo, pe peretele dinspre răsărit. Înaintam spre tablou ca o nălucă […]
În contextul literar românesc, ultimii ani au fost martori la ecloziunea unor talente remarcabile în literatura tânără, volumele lor de debut captând atenția criticii și a cititorilor.Din 2015 și până în prezent, numeroși autori și-au făcut intrarea în lumea literară prin creații originale. Unii dintre ei și-au construit cariere, publicând între timp și volume secunde […]
Intro: Masă câmpenească în prim plan, un grătar mai în spate, Gogu întins pe jos undeva și mai în spate. Titel, Marnela, Costel, Floarea și Toni fac drumuri de la grătar la masă, se aduc farfurii, se toarnă-n pahare, se învârte-un mic, se ațâță focul în grătar. Toți îl ignoră pe Gogu care stă întins, […]
Ei, despre Rică ce să vă spun? Cu ce aș putea începe? Hai cu numele. Îl cheamă Aurel Cernea, da’ toată lumea de pe-aici îi spune, de mititel, Rică. Aviatoru’ a venit mai tărziu, după ce băiatul s-a apucat de meșteșugit avioane de hărtie. Multă hîrtie a mai stricat la vremea aceea. Îi cumpăra tat-su […]