Ei, despre Rică ce să vă spun? Cu ce aș putea începe? Hai cu numele. Îl cheamă Aurel Cernea, da’ toată lumea de pe-aici îi spune, de mititel, Rică. Aviatoru’ a venit mai tărziu, după ce băiatul s-a apucat de meșteșugit avioane de hărtie. Multă hîrtie a mai stricat la vremea aceea. Îi cumpăra tat-su caiete cu nemiluita. Așa-i croia și bețe la fund și pe unde mai nimerea. Tot cu nemiluita. Răsuna Ulița, ce mai. Atunci, toată lumea știa că Rică a mai stricat niște caiete. Până-ntr-o zi când, ce să vezi, atât de mult se perfecționase Rică într-ale avioanelor, că reuși să bage unul în ochiul drept al mă-sii. Ei, și-atunci să te ții, horă. Din treaba asta, Rică a ieșit cam șifonat. Atunci, dacă-mi aduc bine aminte, i-am dat noi, băieții de pe Uliță, porecla de Aviatoru’. Lasă, că mă-sa și-a revenit. Se uită cam într-o parte, în rest, e bine.
Și uite-așa a renunțat săracu Rică la pasiunea lui pentru avioane. Așa că, nemaiavând ce face, s-a apucat, de plictiseală, să-l ajute pe tat-su, nea Dedu, așa-i zicem, da’-l cheamă Dorel, de la Tudor. E meșter mare, nea Dedu. Constructor de șoproane. Știi cum ți le face? Zici că-i treabă de ditai inginerul constructor, și arhitect pe deasupra. Da, al naibii de talentat e nea Dedu. Așa că s-a apucat, într-o vară, nemaiavând de lucru prin cartier, că l-a umplut pe tot de șoproane, că așa-i cartierul de periferie, mai ca la țară, are omu’ de toate, și șoproane, și grădină de zarzavat, și porumb, unii, și cai, alții, ce să mai vorbesc de porci și orătănii. Deci, cum ziceam, s-a apucat nea Dedu să-și construiască șoproane peste tot primprejurul casei. Și așa, peste noapte, au răsărit tot felul de hardughii, unele mai mici, altele mai înalte, unele mai cocoșate, altele mai drepte, vopsite în fel și chip, după umoarea și dispoziția meșterului, care le mai are și cu paharul, i se mai ridică aburii vinului la cap și-i mai dă idei. Da. Și Rică s-a prins și el în hora lui tat-su și-a început și el a meșteșugi cum s-a priceput mai bine. Și a ieșit mândrețe de complex de hardughii, zici că ești la Casa Strâmbă sau la vreuna din Casele Minții. Ce mai? O încâlceală de scânduri și fierăraie și, printre ele, cărărui pavate cu pietriș. O frumusețe, domne! Intri acolo, te-nvârți, te minunezi în fel și chip, îți faci cruci la tot pasul și invoci pe cine vrei, dai să ieși și n-ai cum și te-nvârți, uite-așa, ca un titirez în jurul nedumeririi tale. Apoi, cândva, oarecând, când deja simți că ți s-a pecetluit soarta, te resemnezi și te rogi să te găsească cineva înainte de-a apuca să putrezești de tot, auzi vocea pițigăiată a tantei Minotora, mama, respectiv soția meșterilor. Iar v-aduce ceasu rău? N-aveți treabă pe la voi, pe-acasă? Ce-i aici? Hotel? Ia! Ușa! Ușa! Da’ unde-o fi? C-ai vrea, tare-ai mai vrea s-o găsești și s-o ștergi cu viteza luminii din complex, da’ nu dai de ea, și pace! Și te-nvârți ca un șarpe în jurul cozii, și te-apuci să ciripești în toate limbile păsărești, și te-apucă toate alea, spaime și sudori când trece pe lângă tine, uite-așa, la centimetru, ce spun eu, la milimetru, câte o vergea aruncată cu măiestrie de tanti Minotora cea naltă și șuierătoare. Noroc cu avionul de hârtie al lui Rică. Da, cel care i-a pătruns în ochi. A mai modificat traiectoria. Cum, necum, te trezești afară, în Uliță, mai cu capul spart, mai cu un picior sucit, mai cu câte un cui în mână, dar fericit nevoie mare că ai scăpat și de data asta de monstrul în două picioare șuierător și ofticat că nu te-a prins să-ți tragă o chelfăneală de zile mari.
De după gard, Rică al nostru râde cu gura plină de dinți galbeni și ne-arată cu degetul la lumea care stă ca la urs. N-apucă mult să hi, să ho, că-i vine și lui rândul la vergele. Le simte pe spate, peste picioarele subțiri și lungi ca de struț, peste capul cât o baniță și scapă, într-un târziu, în râsetele Uliței, prin încâlceala de hardughii, unde își face veacul până seara, târziu, cu gândul, poate, că într-o zi, cândva, se va apuca și el, ca tot omul modern, de-o invenție măreață. Poate un avion de carton sau de lemn.
Lucia Eniu a debutat cu Royaumes en papier ou Les voyages de Marc Lemonde, carte pentru copii apărută la Editura Le Lys bleu, Paris, 2023. În 2024 a publicat romanul Păpușarnița la Editura Leviathan, București. Scrie versuri și proză.
Lasă un răspuns