Îmi strâng picioarele sub pilotă. Sunt un cocon. E cald, dar nu știu dacă e de la calorifer sau de la propriul meu corp. Fruntea e încărcată cu mici broboane iar pielea mi se întinde. Mai are puțin și se rupe. O durere surdă în ceafă, apoi în tâmple. Pilota mă strânge tot mai tare. Întind mâna și trag lănțișorul lămpii de pe noptieră. Lumina îmi ustură ochii. Caut pe bâjbâite sticla cu apă. O găsesc lângă pat. Îi desfac dopul ce se încăpățânează să stea spânzurat de centura de plastic și iau o gură. Apoi încă una și mă duc la budă. În oglindă văd o față palidă, cu cearcăne. N-o recunosc. E a treia oară când mă trezesc. A fost la „unșpe”, la „doișpe”, acum e unu. Beau apa ca s-o piș. Apoi mai beau o gură. Corpul arde. Mintea arde. Corpul arde. Durerea din spatele cutiei craniene se amplifică. Mă întind pe spate. Privesc tavanul, apoi închid ochii. Mintea e-n alertă, dorm în salturi. Să nu mor. Să nu mori! N-am pastile. De data asta le-am epuizat sau au expirat. Nu mi-a păsat de ele. Pe parcursul zilei resimțisem o stare de moleșeala, dar nu într-atât încât să cred că se vor complica lucrurile. Îmi cunosc corpul. Hai s-o las o zi, fără nurofen, coldrex sau parasinus. Am luat preventiv o aspirină cu câteva ore înainte, dar îi trecuse efectul până să mă pun în pat.
Mă întorc pe stânga, să n-am reflux gastric, strâng pilota între picioare și-mi duc mâna la frunte. O mângâi să amortizez durerea. Visez ecuații cu două necunoscute. Un x și un y. Dacă aflu valoarea lor trece febra. Așa simt în vis. Apoi e un eveniment de stand-up la circ. E Costelus. Ecuații și stand up. Mintea se leagă de cele două elemente să mă țină viu. O nouă tură de wc. Adorm, visez, găsesc rezolvarea ecuației. x e 4, y e 3. Febra scade. A mai trecut o oră. Dau drumul la apă rece. Îmi dau pe față. Resimt șocul termic în ceafă. Aha, mai am febră. Termometrul e în sertarul de la noptieră. N-are rost să mă îngrijorez. Încă o gură de apă. Costeluș apare lângă public, în fața gradenelor poziționate în cerc. Vine lângă mine. Are o bucată bună. Mă uit la el și-i răspund ceva. Își duce mâna la barbă, apoi ridică un deget. Are gluma la el, știe materialul, dar uită ce să mă întrebe. Avea legătură cu punch line-ul, simt asta. Se mai uită o dată la mine, de parc-ar zice: „ești bun, tipule”, dar îi dă în microfon: „fir-ar, că era o parte bună. Ce să-i faci, dacă beau”. Stă puțin și se gândește. Apoi intră într-un alt material. Aș fi vrut s-aud întrebarea și gluma.
Mă trezesc. Mă dor tâmplele și mi-e foarte cald. Dau pilota de pe mine. Mai iau o gură de apă. Corpul e hipersensibil. Carnea e-o hârtie creponată aruncată într-un lighean cu aracet. O scot, o întind la soare și-mi trec buricele peste ea. Senzație de arsură. Perna se încălzește sub capul meu. Cearceaful e ud. Miros fin de transpirație și boală. Costelus apare din nou. Încheie spectacolul. Mai beau o gură de apă. Uite și zorii. Mai am o oră. Creierul iese din zona de alertă. O să fie lumină și-o să mă duc la farmacie. Deschid geamul. Pute a vegetație arsă și gunoi. Corpul arde. Mai am apă de-o înghițitură. Capul nu mă mai doare. Pielea feței se relaxează. Ecuația e de mult rezolvată. Microfonul e aruncat pe scenă. În cameră aud doar vocea mea. Și sunetul mouse-ului închizând câte o fereastră. Mă duc să trag draperia. E soare afară. Am trecut peste moarte.
Prozator, cu un master în creative writing la Litere, a publicat romanele Scara (AB4), 2018, Amintirile unui spălător auto (2020) și Neuroleptic (2023). Este prezent în publicațiile literare și este autorul site-ului blogullor.ro
Interesant fel de a vedea viața!
Cu bine, cu rău, ești doar tu și îmi permit sa te felicit pentru asta!
Gânduri bune!