Viridiana

Celor care au văzut Ida, film câștigător al Oscarului 2015 la categoria cel mai bun film străin, vizionarea filmului lui Buñuel, Viridiana (1961), le va produce o ciudată senzație de deja vu. O viitoare călugăriță este trimisă de maica stareță, chiar înainte de depunerea jurământului, să își viziteze singura rudă în viață. Nu, nu este vorba de mătușa Wanda, ci de unchiul Don Jaime, la cererea acestuia. Ca și Anna/Ida, sora Viridiana este o catolică riguroasă. Don Jaime, un foarte prosper văduv în pragul celei de a doua maturități, face o obsesie pentru calma și incoruptibila sa nepoată. Îi probează pantofii (să ne amintim de aceeași obsesie pentru pantofi a lui Buñuel din Belle de jour), o forțează să se îmbrace cu rochia de mireasă a soției sale, o droghează cu scopul de a o viola pentru ca apoi s-o ia de soție. În urma tuturor acestor insistențe, Viridiana decide să plece a doua zi la mânăstire. În stația de autobuz este întoarsă înapoi de poliție deoarece unchiul Jaime a fost găsit spânzurat cu coarda cu care se juca fetița menajerei (a doua similitudine cu Ida).

Cascada de evenimente generate de virtuțile Viridianei ia o turnură grotescă. Vrând să-și expieze vina morală pe care și-o imputa pentru sinuciderea unchiului, Viridiana, care moștenise impozanta casă (a treia similitudine) decide să găzduiască în conac o șleahtă de cerșetori, bețivi, vagabonzi, să le dea mâncare și să-i educe. Într-una din zile, când Viridiana este plecată în oraș, golanii intră în casă și la vederea somptuosului salon, se hotărăsc într-o clipă să pună de o petrecere. Fața de masă din cea mai fină pânză, candelabre, argintărie, porțelanuri – oamenii știu ce este acela stil – sunt aranjate pe masă. Fripturile de fazan, vinurile roșii licoroase, fructele exotice sunt adăugate apoi cu mult gust. După care se declanșează nebunia. Se încaieră, sparg vesela cu bâta, varsă vinul pe pânza impecabilă. Vom face curat desigur înainte de plecare, spun ei. La un moment dat, cei 13 meseni se așează de aceeași parte a mesei, la mijloc stând un bărbos orb (orbul!) într-o postură care imită Cina lui DaVinci. Aceasta scenă memorabilă este una din cele mai cunoscute din istoria cinematografiei. Întoarcerea acasă a Viridianei va constitui punctul culminant al tragediilor declanșate de bunele sale intenții.

 Filmul are o linie epică limpede, tensiunea acumulată ajunge la un climax în final, după care asistăm la un turning point – o cotitură care aruncă o lumină complet nouă asupra destinului Viridianei, și implicit asupra mesajului filmului. Ca și în cazul Idei, aceeași întrebare se pune: se va întoarce Viridiana la mănăstire, sau nu?
Acțiunea se petrece în 1961 (a patra similitudine cu Ida) și este alb-negru (a cincea…). Filmul este o satiră acidă la adresa fariseismului religios catolic, ale cărui soluții (caritatea, castitatea, monahismul) par a se fi tocit și a fi devenit inoperante, anacronice în mijlocul tulburatului secol XX. Ca dovadă, în banda sonoră din secvența de final, corul Aleluia din Oratoriul Mesia al lui Handel este înlocuit cu o piesă rock-and-roll. Filmul a fost inițial interzis în Spania apoi permis cu modificarea finalului, final care sugera prăbușirea morală definitivă a Viridianei: cedarea în fața avansurilor incestuoase ale vărului Jorge. Incestul a fost evitat, în locul acestuia Buñuel oferindu-ne un menaje a trois, ceea ce a fost acceptat de către cenzura spaniolă.

Fără îndoială una dn capodoperele lui Buñuel, Viridiana este un film care a lăsat urme adânci în arta cinematografică.

………………………………………….

Titlul în original: Viridiana
Regie: Luis Buñuel
Scenariu: Julio Alejandro, Luis Buñuel
Distribuție: Silvia Pinal, Francisco Rabal, Fernando Rey
Genul: dramă
Țara: Spania
Data lansării: 10 octombrie 1963 Mexic
Durată: 90 minute
Premii:  Palme d’Or Cannes 1961, marele premiu UCC 1962.

Notă film: [s3r star=10/10]

Florin Giurcă

Am absolvit fac. Automatica București.
De profesie inginer software, profesor de informatică.
Scriu proză SF/F/H. Colaborez la revistele Gazeta SF și Helion. În 2017 am publicat un roman horror, Noaptea lemurienilor, la editura Pavcon, și un roman mainstream, Regele fluturilor, la editura Coresi. În 2018 am publicat un volum de proză scurtătot la editura Pavcon, Efectul Metamorphis, și un roman horror, Confesiunile Omului – cîine.

fgiurca.blogspot.ro/