Adio, sarmale

Ai idee unde-i Muntenegru ? E la vreo 12 ore de condus din Timișoara spre Adriatică, în josul continentului, pe-un drum covrig, cu porțiune prea scurtă de autostradă. Relieful e spectacol, muntele își proptește stâncile-n mare, dar atmosfera e-un fel de Eforie Nord mai eclectic, cu umbreluțe, manele sârbești, înghesuială, tămbălău.
Na, tocmai acolo a plecat amețitu’ de Marinescu-n vacanță, dupa ce i-a zis toată lumea să se ducă naibii-n Croația ca e mai aproape și mai civilizat. Și mă sună azi Levi că ăsta, Marinescu, e-acolo la mare, unde a parcat mașina într-o parcare cu plată, s-a dus să dea o tură pe-acolo și a pierdut cheia. Partea nasoală în afară de pierdutul cheii, e că parcarea aia îl rupe de vreo 5 euro pe oră. Eu eram la job, în pauză, dădeam să-mi încalzesc niște sarmale la microundă și nu-nțelegeam nimic. Adică, stai puțin, am priceput că Marinescu e-n rahat mare dar nu știam de ce mă sună Levi pe mine, ce să fac eu de la București ? Am vorbit cu el ceva minute la telefon și când a piuit și microunda, mi-am dat seama că tre să intru-n conferință telefonică cu Franța, asa că am lăsat sarmalele amanet și-am intrat în birou. Dar stai să-ți zic cum a fost, s-o iau de la început.
Plănuiam excursia asta din mai, Marinescu, Levi și eu, dar în Croația, era totul stabilit. Numai că pe mine m-au trimis în training la București și Levi s-a angajat că n-a avut de ales, o cam ardea rupt, fără un ban, de câteva luni bune. Eu am renunțat la vacanță, dar Levi a stabilit cu Marinescu că numai bine pune niște bani deoparte și dacă nu-i dau drumul de la job, își dă demisia, că nu ține tare la munca asta. Da’ aiurea, că a început să-i placă de colegi și să dea și el înapoi, mai ales când Marinescu a început să intre-n film cu Muntenegru în loc de Croația. Și-atunci ăsta a tot insistat pe lângă Levi, hai, bă, dă-ți demisia, hai că n-ai fost niciodată în Muntenegru, ce fain e la mare, etc. La care Levi a cedat și, la început de august, s-a lansat și și-a prezentat demisia, într-o vineri din aia în care simți că viața abia atunci începe și tinerețea-ți pâlpâie-n urechi, chiar dacă-s 39 de grade la umbră și tu ai 30 și bine de ani, început de burtă, chelie, nu mai duci nopți nedormite, etc.
Bun, ai urmărit pân-aici. Stai să vezi. Se duc ei la terasă, mă sună, eu amărât la job pana târziu, bem bere, poimâine plecăm, hai, bă, pulă, și tu, doar noi, fără gagici, ca pe vremuri, ce faină-i viața, ce bună-i berea, etc.
A doua zi, Marinescu merge mahmur la bancomat, retrage 3000 de lei și pleacă fără ei de-acolo. Când se prinde că a lasat banii gloabă, îl sună pe Levi, bă, nu mai merg, nu mai am bani. Levi se supără tare, mă sună, uite, bă, și la asta, ce fac acum, o ard pe bestjobs, stau ca prostu’ toată vara fără job și bani, ce fac? Până la urmă se-mpacă ei, ies la terasă la bere, derulează scenarii cu ce-a facut ăla care-a găsit banii la bancomat, poate-a plecat la mare, haha, înc-o bere, noroc, ceau, etc. O să mă-ntrebi de unde știu toate astea. Păi mă tot suna Levi și-mi povestea, eu sufeream că n-am concediu și stau închis în birou la Bukale, toată ziua cu francezii pe Skype, vara ideală.
Peste nicio săptămână, hop și Marinescu, la terasă cu gagică-sa, Gerda, de care cu toții știam că era despărțit din mai. Anunță toată gașca cum că pleacă-mpreună în vacanță în Muntenegru, Levi mă sună iar supărat tare, bine că eu stau acasă ca prostu’ și ăștia-s se lansează romantic spre mare.
Așa. Ajuns în Muntenegru, Marinescu se duce să viziteze nuș’ ce mănăstire, parchează la 5 euro pe oră și pierde cheia, știi deja, că așa am început.
Îl sună pe Levi, îi zice du-te ia cheile de rezervă de la mamă-mea și hai în Muntenegru că-s în belea majoră. Cu cât întârzii, cu atât plătesc mai mult, ia-ți Golfu’ și hai. Aici mai tre sa stii o chestie – Golf-ul lui Levi e cumpărat cu 1100 de euro și-o sticlă de Unicum de la Marinescu, care nu i-a dat cheile de rezervă nici până azi.
Asadar, ții minte că eram cu Levi la telefon înainte să intru-n confcall. Îmi zice, am parbrizu’ spart la Golf, nu vorbești cu ai tăi să-mi dea Opelu’ tău că mi-e târșe să trec granița cu Golfu’ și na, mă duc să-l ajut pe ăsta, ce să fac. Eu grăbit, zic, bă, ce amețit e Marinescu ăsta, sună-l pe tată-miu să-ți dea cheile de Opel și du-te și scoate-l pe ăsta din căcat, te sun mai târziu. Eu venisem la București cu mașina de la job iar Opelul meu era dat în grija alor mei, care-l bibileau mai tare decât pe mine când eram copil.
Peste vreo 10 minute si un monolog înmuiat despre updates în SAP, îi pun pe ăștia de pe Skype pe mut și-l sun pe Levi. Mă gândeam că-i deja pe drum si-i zic na, unde ești ? La care el îmi zice – bă, n-am luat mașina că a zis taică-tu că e prea de tot, până-n Muntenegru și actele nu-s în regulă la mașină. Poftim ? zic, și mă înfoi ca un cocostârc zburlit. Păi că na, e prea departe, zice, și că-ți uzez cauciucurile noi să mă duc în vacanță. Să-mi bag, zic, stai că te sun înapoi că-s în conferință, pfoai ce m-am enervat, și tată-miu ăsta, frate, mă face de macao în fața pritenenilor, ce om, zic, ce drac ține atâta la mașina aia, și până la urma e a mea, futu-i, etc. Bag și eu o frază de umplutură în ședință, moale și nesigură ca un ardel scos prea târziu din cuptor și-l sun pe tată-miu, dar la telefonul lui răspunde întotdeauna mamă-mea. Ce dracu’, mă rățoiesc, și mă ridic de pe scaun ca să fiu mai înalt, di ce nu i-aț’ dat mașina lu’ Levi ? Că Marinescu e-n Muntenegru și are probleme, voi nu vă gândiți? Mamă-mea, cu voce de rățușcă cenușie, extrem de plouată, zice că nu știa că e așa gravă situația și vai de mine, 5 euro pe oră, nu se poate asa ceva, bietul Marinescu. Să-i dați cheile de la Opel lu’ Levi, zic, cu voce de revoluționar bărbos, închid, îmi mai bat capul vreo 10 minute cu un raport pe care tre’ să-l termin până mâine la prânz și pornesc spre casă. Ajung, îmi pun sarmalele la microundă, mă enervez cand mă gândesc că-s de la mama-mea, îl sun pe Levi. Ăsta băuse deja două beri, păi, zic, ce faci, n-ai plecat, plătește ăla de se rupe, du-te după cheie că am vorbit cu mamă-mea. Na, acuma 5 euro în plus sau minus, ce-i aia, zice, beau si eu o bere, dorm doua ore si plec, da’ merg cu mașina mea, cu Golfu’, că acuma mi-e jenă să mă duc la ai tăi să le cer Opelu’, că sigur se supără pe mine și știu eu că tu te-ai rățoit la maică-ta, plus că nici măcar nu ai vorbit cu taică-tu, lasă că n-are nimic dacă merg cu Golfu’, dau și eu o șpagă la graniță dacă e, plătește Marinescu că și-așa plătește la greu, 5 euro în plus ce-i aia, etc. Eu insist, zic, hai, mă, ce naiba, eu hotărăsc, e mașina mea. Nu, zice, uite că i-am spus și lui Mihai să vină cu mine ca să nu merg singur și poate mergem cu mașina lui. Atunci bine, zic, ce să mai și zic, închid, îmi amintesc că n-am trimis récap journalier și mă bag pe mail să-l trimit.
Nici nu termin bine mailul și sună maică-mea, tristă nevoie mare că uite, taică-tu se simte nașpa acuma că a vorbit urât cu Levi și băiatul ăla plătește acolo parcarea și noi suntem răi și nu ajutăm cu mașina, ne pedepsește Dumnezeu, da’ e vina ta că nu ne-ai zis de la început că el plătește, de ce nu ne-ai zis, că noi de unde să știm, să vină neapărat Levi după chei că îi pare tare rău la taică-tu. Na bine, zic, stai să-l sun pe Levi, că s-ar putea să meargă cu Citroen-ul lui Mihai, l-a chemat să nu meargă singur că e mult până în Muntenegru. Îl sun pe Levi, ce faci, unde ești, ai făcut rost de mașină, nu, zice, acuma am făcut asigurare și rovinetă pentru mașina mea și am schimbat bani să am de șpagă dacă e, că Mihai nu poate cu mașina lui. Di ce, întreb, că Simo, gagică-sa, zice, nu vrea să i-o dea că cică vacanța asta e premeditată de noi, să ne întâlnim noi în Muntenegru și să scăpăm de gagici, să facem o băiețească, așa cum am plănuit-o încă din mai și că de ce nu luăm Opelul tău, pentru că, de fapt, tu nu ești la Bukale, ești în Muntenegru cu Marinescu, cine-a mai auzit să nu dea părinții mașina, aiurea, mașina e cu tot cu tine acolo și-acuma vreți să-l duceți și pe Mihai.
What? Zic, mai siderat ca o râmă-n undiță. Las-o baltă, zice Levi, mă duc acuma să iau cheia lui Marinescu, eu insist, bă, du-te după Opel ce pula mea, mă? Stai că te sun imediat că e poliție, zice, bine, zic, îmi încălzesc și eu sarmalele alea că-s rupt de foame dar du-te după cheie, neapărat. Pun sarmele la microundă încă două minute, mă sună mamă-mea, vine Levi după cheie ? Că noi ne culcăm. Îl sun înapoi, are telefonul descărcat. Îl sun pe Mihai, ceau, bă, ce faci, alea alea, bă, ce amețit e Marinescu ăsta, dă-l în pula mea, să plătească, zice Mihai, bine că am făcut rost de mașină, că uite, s-a dat Simo pe brazdă până la urmă că i-am zis că și tu ești acolo cu gagică-ta, de fapt. Ce i-ai zis, mă? întreb, nedumerit ca găina. Păi că altfel nu puteam să iau mașina, zice că mergem de capul nostru, că știi cum e ea mai paranoia, etc. Dar stai, mă, zic, îi dau eu Opelu’ lui Levi, nu mai da atâta vrăjeală, da-s pe drum deja spre Moșnița, zice, mă duc să iau Citroenu’ de-acolo și dup-aia îl iau pe Levi și plecăm. Închid, mă sună Levi, bă, ești nebun, să vezi, mi-a dat maică-sa lui Marinescu cheia de la mașina lui și a găsit și cheia de rezervă de la Golf, bă, zic, du-te ia cheile de la Opel de la maică-mea, și vezi că Mihai e pe drum spre Moșnița, eu grijuliu ca godpodina, tot încerc să-i zic că ăsta e pe drum după Citroen, mi se descarcă telefonul, zice, și-l pierd.
Ce dracu’ să fac, mă uit la telefon, mă uit la laptop, mă uit la microundă și la sarmalele fleoșcăite din ea, mă uit în frigider – nimic, și la raportul ăla mai am o grămadă de lucrat. Deschid o bere, mă uit iar la sarmale, le mănânc așa, dă-le-n pula mea. Îți dai seama că fix atunci mă sună un număr necunoscut, e Levi, te sun de la X, am luat Opelu’ de la ai tăi, l-am adus la mine dar acuma mă duc cu taxi înapoi să iau și Golfu’ meu de la ei că l-am lăsat acolo, bă, zic, vorbește cu Mihai, n-am telefon, zice, da’ am un ghemotoc de chei în mână, treiar, Golf și Opel, haha, hai bă și tu cu noi, dacă tot mergem stăm măcar 3 zile, mă duc să dorm o oră, îs obosit, etc. Între timp mă sună Marinescu, stai că-nchid, zic, mă sună Marinescu, închid, răspund, ce faci băăă, beau bere, ce pulă ești, haha, ai lăsat mașina-n parcare, da, zice, haha, să mor io dacă știu unde-am pierdut cheile, era ceva mănăstire și mă uitam ca prostu-n sus, cred că mi le-au furat, băusem și ceva beri, păi așa ai condus, haha, etc, te las că plătesc roaming, ce naiba, aud că ești aici, în Muntenegru ? Nu, bă, zic, îs la București, las că-ți zic eu, hai că vorbim, ceau ceau.
După câteva minute mă sună Mihai, bă, îs la Levi în față, n-am găsit loc de parcare, am parcat la capătu’ lumii, pe Lidia, acuma-s jos la el și ăsta nu răspunde la ușă, păi voi n-ați vorbit, mă? îl întreb, distrus. Păi ce să vorbim, gata, am făcut rost de mașină, plecăm, stai că te sun înapoi că a răspuns acum la interfon. Realizezi că nu puteam sta liniștit, îi sun pe ăștia înapoi în câteva minute, acuma mutăm papornițele, haha, olteni, go east cu tot cu papornițele, haha, tu ai mers spre est, o arzi corporate prin miticie, zic, mă, ce faceți, păi lăsăm aici mașina lui Mihai, am pus cheile de rezervă de la Golf în bord, am luat cheile lui Marinescu de la treiar și plecăm cu Opelu’ că na, consumă mai puțin, Levi doarme pe el, mergem să ne întâlnim cu Marinescu și cu tine, cică, nu știi că și tu ești la mare cu gagica, haha, hai, bă, și tu, îți tre’ 8 ore numai să vii până-n Timișoara și de aici încă 12, go weeest, haha, nu te mai așteptăm, lol, etc. Atunci bine, zic, hai să-mi termin raportu’, îți dai seama că nu mai aveam chef de niciun raport, am mai deschis o bere și le-am mai tras o geană sarmalelor, da’ la cât le-am excitat cu microunda azi și apoi le-am lăsat de izbeliște, era clar ca nu mai e loc. Lasă că mai beau o bere liniștit, zic, și mă trezesc mâine mai devreme să mai lucrez la raport. Da’ să vezi că mă sună tată-miu, că ceee, tu cu prietenii tăi, ne minți în față că muncești toată ziua la București și tu mergi la mare, eu cu mamă-ta avem grijă de mașină, schimbăm cauciucurile pe banii noștri și tu ne minți, ai plecat cu ăia la mare, cu cine, cu Marinela aia ? și nouă nu ne-ai zis, de aia ne-ai cerut bani împrumut, să duci femeile la Muntenegru, noi ți-am pregătit sarmale, ce-ai făcut cu ele, le-ai aruncat ? Lasă, mai pupi tu sarmale, așa știi tu să ne respecți, noi ținem la tine, pe vremea mea, etc.
Ăștia-s în drum spre mare, adio sarmale și mâine iar la muncă. Ce viață de cheie de mașină.

Beatris Serediuc