Cronica unei zile obişnuite

Ceasul de pe noptieră, limba neagră la ora 5. Om plimbându-se pe stradă, de unul singur. Doi căţei frecându-se unul de celălalt, omul le iese în cale, trece pe lângă ei. Copaci aplecaţi spre pământ, coroanele ca nişte abajururi. Veioza pe noptieră, acoperită cu foi de ziar, robinetul de la bucătărie uitat deschis. Strada palid luminată de becurile gălbui, omul trece mai departe. Apa curge înspre canalizare gâlgâind la intrarea în gaura ca o fereastră de celulă. Neagră, plină de hârtii, crengi rupte. Luna răsărind printre antenele blocurilor, tăiată de cablurile spânzurate pe stâlpii de beton. Două fete ţin în braţe, fiecare, câte un pachet învelit în plastic albastru. Par grăbite, poartă căciuli identice.
Ceasul din dormitor, limba neagră la ora 6. Om în faţa blocului privind printre maşinile parcate pe stradă. De plictiseală. Chioşcul umplut cu obiecte colorate, închis. Uşa trântită, om apărând în spatele unui câine în lesă. Strada palid luminată, cei doi trec mai departe. Luna urcând pe cer, lăsând cablurile acolo, pe pământ. Cerul întunecat, din care plouă mărunt. Punga de plastic foşnită de vânt, târâtă pe stradă.
Ceasul din hol, limba neagră la ora 7. Gândac intrând sub mochetă speriat de lumina aprinsă brusc. Miros de ouă prăjite, deodorant şi cafea proastă. Papuci de plastic târşâiţi pe gresie, pantalon scos din dulap. Pe stradă, maşina pleacă din parcare, au mai rămas doar două. Tot de plictiseală. Mădălin spălându-se pe dinţi. Robinetul la bucătărie, uitat deschis. Copacii bătuţi de vânt, coroanele ca nişte smocuri de iarbă uscată. Mădălina citind horoscopul, previziuni reciclate din numerele trecute. Mădălin privind oglinda.
Ceasul din sufragerie, limba neagră la ora 8. După aceea. Trebuie. Atenţie la greşeli. Şi toate lucrurile folositoare, fără omisiuni. Mădălin gândindu-se. Serviciul ca un magazin din care cumpără doar când îşi permite ceva. Mădălina privind afară, strada. Lângă ea, pachetul învelit în plastic albastru. Maşina ieşind grăbită, a mai rămas doar una. Om intră în scara blocului, câine după el, mirosind tufişul.
Ceasul de la mână, limba neagră la ora 9. Asfalt pendulând, oameni trec pe lângă. Mădălin merge tot mai repede. Tramvai plecând din staţie, îl pierde. Ţigări de la chioşc, un ness la pahar de plastic, brichetă. Aşteptare. Mădălina privind afară, strada. Pachetul este pe masă, învelit cu grijă.
Mădălina se îndreaptă către el, îl priveşte cu milă, îi zâmbeşte. Apoi spune ceva, îl ia şi-l trânteşte cu furie pe jos. Plângând, îşi înfige unghiile în cartonul moale. Se rupe şi curg toate. Pur şi simplu, fără părere de rău. Toată viaţa ei.
Ceasul de la mână, limba neagră la ora 10. Alt tramvai sosind în staţie. Uşa a doua e blocată, pleacă grăbit, nu mai sunt locuri. Mădălin în staţie. Mai cere un ness. Bricheta aprinzându-se din nou, a cincea oară. Trotuarul opus, plin de oameni aşteptând autobuzul. Nessul ajunge la coşul de gunoi, Mădălin trece strada grăbit, ţigara e la locul ei. Categorii, milimetri, numere multe, indici, criterii. Este deja cotidian. Nu şi pe partea cealaltă. Acolo sunt oamenii, aşteptând ceva. Păi, de ce nu?! Autobuz venind, şofer acrit, claxonează nervos cetăţenii. Două sacoşe de cârpă cad, legume, şerveţele se răspândesc pe jos. Şi un borcan. Lumea le calcă în picioare. Borcanul se rostogoleşte sub autobuz. Maşină claxonând autobuzul. Înjurătură din spatele volanului.
Înghesuială. Imposibil de urcat. Mădălin mai cere un ness. Îşi aprinde încă o ţigară. Deocamdată, atât.
Ceasul de la mână, limba neagră la ora 11. Mădălin pleacă pe jos. Asfaltul pendulând, lumea trece pe lângă. Miros greu, de pneu ars, nişte muncitori ies dintr-o groapă, par fericiţi. Mădălin îi priveşte, vede prin ei, strada. Nu vine nimeni pe acolo, niciodată. Magazin pe dreapta, fostă alimentara apoi consignaţie, frizerie, separat un timp în două buticuri, reunificat în şaormerie. Acum, în renovare.
Ceasul de la mână, limba neagră la ora 12. Coloană de maşini, Mădălin strecurându-se printre ele. Clădire cu multă sticlă şi aluminiu, fumoar cu nisip la intrare, lift silenţios, buton plăcut la atingere. Etajul 4 înţeapă uşor degetul. La ieşire, mochetă gri cu picăţele, miros de toner şi after-shave. Birou mic şi funcţional. Mădălin în faţa calculatorului, email: …inutil. Ineficienţă şi neasumarea idealurilor companiei. Ne pare rău. Vă rugăm să… Om ieşind din oficiul vecin, hârtie în mână. Vă strângeţi lucrurile personale. Colega ducând cafeaua. Mobil căzut pe jos, hârtii răsfoite. Cutie adusă din depozit, lucruri puse înăuntru. Învelită în plastic, la sfârşit. Vă dorim succes.
Ceasul de la mână, limba neagră la ora 13. Coloană de maşini, Mădălin se uită absent. Merge paralel cu ea. Asfaltul pendulând, lumea trece pe lângă. Viaţă etalându-se în vulgaritate ca ţiganca cu puradeii pe post de fabrică de bani. Mobil vibrând în buzunar. Mădălin, brusc, traversează strada, vorbeşte concentrat. Soare amestecat cu praf, trotuar decolorat, tapetat cu hârtii, scuipaţi, chiştoace de ţigări, hidrant răspândind mirosuri.
Mădălin intrând în staţia de metrou, cumpăra cartelă. Vagon burduşit, oameni lipiţi unul de altul, Mădălin e obişnuit. Vagon uruind, cetăţeni discutând diverse, Mădălin uitându-se prin geam la betonul tunelului. Busculadă în spate, vagon în staţie, uşi deschise, scară rulantă, manea venind din dreapta. Mădălin din nou, afară pe stradă.
Ceasul de la mâna, limba neagră la ora 14. Strada tapetată pe laterale cu chioşcuri folositoare, se vând de toate. Săpun, caiete, geci, pufuleţi, blugi, covrigi. Şi multe altele. Stradă lungă, în spatele coşmeliilor, clădiri impersonale. Ţigară fumată în grabă. Puţini oameni trecând pe lângă. Bloc în faţă, intrarea, ca într-o grotă. Ceva oameni înăuntru se dau speriaţi la o parte. Se fumează. Mânerul de la uşa liftului, sudat. Etajul 7, ars cu ţigară, a rămas doar un ciot de plastic, nefuncţional. Nicio problemă, etajul 8 funcţionează. Uşă de lift deschisă, bec aprins pe hol. Coborât la etajul 7, balustradă lipicioasă. Apartamentul 26, uşa larg deschisă, Mădălin intră. Linişte. Om ieşind din baie, venind spre el, speriat. Îi arată spre sufragerie, face semnul crucii, pleacă.
Ceasul de pe masă, limba neagră la ora 15. Mădălina în sufragerie. Vrea să vorbească cu Mădălin, se agită, chiar să ţipe la el, să-i explice. Numai să înţeleagă. Şi totuşi, de ce ar trebui? Mădălina priveşte la Mădălin. Pisică ieşind de sub masă, căscând şi scărpinându-se. Vază cu flori, cutie pe jos, desfăcută. Hârtii răspândite pe lângă. Mădălin stă şi se uită. Imposibil. Creierul ca un prosop ud ce se tot răsuceşte. Mădălin nu vrea aşa ceva. Se întoarce şi pleacă. O lăsa pe Mădălina privind ceasul de pe masă. Pentru ea, doar un ceas stricat.
Ceasul de la mână, limba neagră la ora 16. Mădălin face drumul înapoi. Chioşcuri, metrou, şaormerie, stradă, tramvai burduşit, soare amestecat cu mult praf, din nou stradă, maşină parcată, groapa de unde ieşiseră muncitorii fericiţi acum părăsită, maşinile alandala, uşa de la apartament.
Ceasul din sufragerie, limba neagră oprită la ora 22. Muzică la vecinii de sus. Televizor dat tare la vecinii din dreapta. Mădălin stă pe canapea. Sticlă spartă afară, fluierătură, motor de maşină ambalat. Mădălin cu privirea fixă, nu mai are cum să înţeleagă nimic.
Ceasul de pe noptieră, limba neagră la ora 5. A început o nouă zi.
Şi cui îi mai pasă?

Sorin T.

Calatorie inspre multimea vida, Ed. Brumar 2011

Aparitii sporadice in Luceafarul, Liternet, etc…