Politica macro-economică a statului interesează pe toți. Dacă mai mulți bărbați discută între ei, spune o glumă, să fim siguri că discută despre femei și despre fotbal. De la un timp, numai despre fotbal. În spațiul on-line, echivalentul acestei glume sună astfel: dacă mai mulți români discută împreună, mai devreme sau mai târziu ei vor discuta numai despre politică.
În aceste discuții, două noțiuni plicticoase dar care atârnă întotdeauna greu în argumentare sunt Produsul Intern Brut (aka PIB) și Bugetul de stat. Voi face un breviar teoretic despre acestea, pentru a ușura munca de documentare a celor interesați de subiect.
Din legea bugetului de stat pentru 2015 aflăm că încasările statului se preconizează a atinge cifra de 100 de miliarde de lei, adică rotund 23 miliarde de euro. Sau de 25 de miliarde USD. Dar vom calcula în euro, veți vedea de ce. Ce semnificație au acești 23 de miliarde de euro? Ei sunt totalul impozitelor și taxelor încasate de stat între 1 ianuarie și 31 decembrie.
Spre deosebire de Buget, PIB-ul este o noțiune abstractă, care nu se regăsește în nici un cont bănesc. PIB-ul este suma tuturor bunurilor și serviciilor vândute într-un an, cu destinație finală. Destinația finală este atunci când cel care a cumpărat bunul sau serviciul nu îl înglobează în alt produs sau serviciu spre a fi vândut, ci îl consumă definitiv pentru sine. Exemplu: supermarketurile vând bunuri finale, saloanele de înfrumusețare vând servicii finale, construirea unei hale industriale este un bun final. O șosea asfaltată este un bun final.
Persoanele fizice cumpără numai bunuri finale. Firmele cumpără bunuri finale atunci când fac investiții: repară, cumpără sau construiesc mijloace de producție.
Ce legătură există între Bugetul de stat (ramura de venituri) și PIB?
La venitul bugetar contribuie numai produsele si serviciile finale realizate în țărișoara noastră. Contribuția se face eșalonat, în ritmul producerii bunului. Dacă la producerea bunului au participat 5 agenți economici (unul face un semifabricat, altul construiește o piesă din acel material, altul înglobează piesa într-un subansamblu, pentru ca în final nea Dumitru să cumpere un Logan), fiecare agent economic din lanț livrează statului o fracțiune din taxă aferent la cât a lucrat el. La final nea Dumitru plătește tot TVA-ul, din care sumă se restituie agenților din amonte partea deductibilă din TVA, adică tot ce au plătit ei furnizorilor ca TVA în amonte. Pentru că numai consumatorul final (nea Dumitru) plătește TVA.
Dar voi închide aici această plicticoasă digresiune. O singură cifră mai dau: raportul dintre veniturile bugetare și PIB s-a situat în 2014 la 45%.
Aceasta înseamnă nici mai mult nici mai puțin, că la fiecare 100 de lei cheltuiți de români, 45 de lei au ajuns în trezoreria statului. Nu instantaneu, ci eșalonat în timp. Chestie de câteva luni de zile.
Unde sunt banii pe care românii îi trimit acasă rudelor, prin Western Union?
Dacă i-am întreba pe părinții, pe soții și pe copiii rămași acasă, ne vor răspunde: în mâncare. În întreținere. În rechizite. Cu un cuvânt, în bunuri finale. Adică, după cum am învățat, în PIB.
Ducem raționamentul mai departe. Cât încasează bugetul statului din acest PIB? 45%.
Câți bani trimit românii în țară? În 2014 au trimis 4,2 miliarde de euro.
Cât a încasat bugetul de stat din acești bani, mai devreme sau mai târziu? 2 miliarde de euro, cu un calcul simplu.
Am absolvit fac. Automatica București.
De profesie inginer software, profesor de informatică.
Scriu proză SF/F/H. Colaborez la revistele Gazeta SF și Helion. În 2017 am publicat un roman horror, Noaptea lemurienilor, la editura Pavcon, și un roman mainstream, Regele fluturilor, la editura Coresi. În 2018 am publicat un volum de proză scurtătot la editura Pavcon, Efectul Metamorphis, și un roman horror, Confesiunile Omului – cîine.
Mai clar de atita nici ca se putea! iata cum arata o prezentare facuta de un inginer: intelege toata lumea :)
Nu stiam ca TVA-ul e platit doar de cumparatorul final si ca celorlalti li se restituie. Pt mine e o mare surpriza chestia asta dar face sens cum stiam ca firmele complteaza la final de an un document pt rambursare TVA.
În Canada poate că e anual, în România rambursarea TVA-ului se face la cerere, când există sold de rambursat, dar plata se face lunar. TVA-ul e o taxă care se plătește dar se și rambursează, după niște calcule și compensări complicate. Există mai multe sisteme de plată a impozitelor, de pildă la impozitul pe profit se fac plăți estimate trimestriale și o regularizare la sfârșitul anului. Există și cazul firmelor mici care nu calculează și nu deduc TVA, ci funcționează ca și consumatori finali.
Foarte ok. La cumparatorul final persoana fizica se inchide bucla , el nu -si mai deduce tva ul. Ca firma cand emiti factura ,ai de platit tva la stat. Dar si cand cumperi iti deduci tva ul. La sfarsit de luna se face balanta. Ca firma dupa ce faci o investitie poti cere ramburasare tva. Eu am facut investie in spatiu comercial si am avut tva de recuperat de 300 milioane in 2007 asta. Am anuntat ca cer rambursare tva . S-a facut rambursare dupa ce fiscul a venit si a verificat toata investitia pana la ultima balama. La mine afost mai simplu pt ca era o parte pe credit , deja verificat de banca. De fapt s-a facut o compensare cu anumite taxe ce le aveam de plata la fisc. Mai e si problema tva ului , atunci cand emiti o factura cu plata la termen 30 , 60 zile. Tu emiti factura , ai tva de plata, dar incasarea o faci dupa termen daca ai noroc si nu intarzie beneficiarul sau intra in insolventa. Eu am inteles ca persoanel fizice in Sua pot cere rambursare tva dupa ce isi renoveaza locuintele de exemplu. La noi cand se aude ca x a investit sume colosale in nu stiu ce locatii , e clar , umfla tva ul de rambursat. Oricum sunt niste standarde si calculatii pe mp , daca le depasesti cu mult inseamna ca ai superlux acolo.Cand ajungi in spatiu nimic obisnuit insa. Carmen nu a inteles ca Romania a rezistat pe consumul celor de afara, ani de zile si pib ul de acolo a venit nu din intern productie etc.
In Romania persoanele fizice nu ramburseaza TVA-ul. De fapt, in Romania nu exista deduceri la impozitul pe venit, cum exista in SUA. Nu conteaza ce faci cu banii, impozitul e acelasi.
Din pacate se ignora de către marea majoritate importanta aportului financiar al celor care lucreaza in strainatate. In timpul alegerilor, blogurile nationaliste si psd-iste urlau lozinci ca in vremea lui Iliescu impotriva dreptului de vot pentru cei din afară.
In Canada, in functie de citi bani ruleaza firma, poate fi trimestrial sau anual – corect, Florin.
Asa-i frumusetea banilor care vin din afara este ca intra fara paperwork. Dar, este si o mare pierdere, toata educatia investita in acei oameni (cei ce trimit banii) de care beneficiaza o alta tara. De multe ori oameni tineri, super-sanatosi, zero cost pentru sistemul din acea tara. Cazul meu, care am fost la doctor o singura data in jde ani, cind mi-a tras unul o gheata in nas la fotbal :) :)