American Gothic

Intră Domnul și Doamna Brown. Doamna Smith lasă lucrul de mână și le iese în întâmpinare.

D-l Brown: Lăudăm pe Iisus!… Pace casei acesteia!
D-na Smith: În vecii vecilor amin!
D-na Brown: Lăudăm pe Iisus!
D-na Smith: În vecii vecilor amin!
D-na Brown: Vai, ce mușcate minunate aveți! Iar limba soacrei e o minunăție!
D-na Smith: Har Domnului, minunate! Am avut și gerbere, dar s-au uscat.
D-na Brown: Păcat! Ce culoare?
D-na Smith: Crem.
D-l Brown: Dar gospodarul nu-i acasă, doamnă Smith?
D-na Smith: Dă furaj la tăurași. Vine imediat.
D-l Brown: Mai aveți lucernă?
D-na Smith: Har Domnului, avem. Am terminat-o pe cea de la East River, dar mai avem la Carpenters.

Intră Domnul Smith bocănind din picioare.

D-l Smith: Lăudăm pe Iisus!
D-l Brown: În vecii vecilor amin!
D-na Brown:  În vecii vecilor amin!
D-l Brown: Ce mai faci, Pete?
D-l Smith: Bine, Jerry, băiete. Cu munca. Omul e dator să muncească, să nu-l găsească moartea șezând.
D-l Brown: Da, da, Dumnezeu hrănește păsările care dau din aripi. Mai ai lucernă, Pete?
D-l Smith: Har Domnului, avem.
D-l Brown: De pe tarlaua de la East River sau ai început-o și pe cea de la Carpenters?
D-l Smith: Am început-o pe cea de la Carpenters… Dar luați loc.

Toți iau loc la masă. Între timp Doamna Smith adusese o tabla cu pește marinat și măsline.

D-na Smith: Noi, să ne scuzați, postim.
D-na Brown: Și noi, și noi, doamnă Smith.
D-l Brown: Postul este lucrul lui Dumnezeu, căci Lui nu-i trebuie hrană.

Mănâncă în tăcere. Pe tabla rămân o coadă de pește și câteva măsline.

D-na Smith: Da’ mai serviţi, doamna Brown, vă rog!
D-na Brown: Vai, dar am servit, doamna Smith.
D-na Smith: Ei, serviţi, serviţi! Ştiţi că nici două bătăi nu strică, d-apoi… Ha-ha!
D-na Brown: Doamna Smith, am servit masa acasă şi…
D-na Smith: Măcar o măslină, vă rooog!
D-na Brown: V-am spus, am…
D-na Smith: O măslinuţă, vă rooog, doamna Brown. Sau nu vă plac?
D-na Brown: Vai de mine! Îmi plac, îmi plac, cum să nu!? Har Domnului, sunt bune!
D-na Smith: Atunci? Ei nu, că mă supăr!
D-na Brown (luând o măslină între degetul arătător şi cel mare şi ţinând degetul mic cu eleganţă în sus): Dacă insistaţi…
D-l Brown (luând şi el o măslină şi ţinând degetul mic în sus): O măslină am să servesc şi eu, doamna Smith, da’ cu tot cu sâmbure, că face bine la stomac.
D-na Smith: Serios?!
D-l Brown: Da, eu servesc zilnic două-trei măsline cu tot cu sâmbure. E adevărat că la început mă apucă un râgâit, ba chiar îmi vine să borăsc, dar…
D-na Brown: Jerry!
D-l Smith (schimbând vorba): Mike al tău a intrat în pâine, Jerry?
D-l Brown: Daaa, har Domnului, lucrează la Galbraiths Plant. Dumnezeu hrănește păsările, care dau din aripi. (Apoi întorcându-se spre Doamna Brown.) Da’ ce-am spus, darling?
D-la Smith: Da, da, omul e dator să muncească, să nu-l găsească moartea șezând.
D-na Brown (fulgerându-l cu privirea pe Domnul Brown): Măsoară-ţi cuvintele. Eşti la saloon, n-am înţeles?
D-na Smith: Ei, lăsaţi, lăsaţi!
D-l Brown: Atunci scuzaţi! (Continuând volubil). Ştiţi, măslinele sunt bune la stomac. Iei două-trei zilnic…
D-na Smith: Serios?!
D-l Brown: Daaa, stomacul le mistuie… E drept, la început te apucă un râgâit, ba îţi vine şi să bo…
D-na Brown: Jerry!
D-l Brown: Da’ ce-am zis, darling?
D-na Brown (străpungându-l cu privirile): Vezi cum vorbeşti!
D-na Smith: Ei, lăsaţi, lăsaţi, c-aşa-i vorba… creață (râde).
D-l Brown (deloc descurajat): Scuzaţi atunci! Mi-a spus mie doctorul Jacobi, că-s tare bune la stomac. Le mistuie. Că la început te apucă râgâiala, ba îţi vine şi să…
D-na Brown (imperios): Jerry! Eşti la saloon, n-am înţeles?
D-l Brown: Pardon, dar…
D-na Smith: Lăsaţi, lăsaţi!
D-na Brown: Se poate aşa ceva? Mâine-poimâine o să… N-am înţeles?
D-na Smith: Nu-i nimic, nu-i nimic! Dar mai serviţi, vă rog.
D-na şi D-l Brown: Vai, dar am servit!
D-na Smith: Serviţi, serviţi! Nici două bătăi nu strică, d-apoi… Ha-ha!
D-na Brown: Am servit masa acasă, d-na Smith.
D-na Smith: Măcar o măslină! Sunt de post!
D-na Brown: Mă rog!
D-l Brown (sentențios): Postul este lucrul lui Dumnezeu, căci Lui nu-i trebuie hrană.
D-na Smith: O măslinuţă, vă rooog! Sau nu vă place?
D-na Brown: Vai de mine! Îmi place, cum nu! (luând o măslină între degetul arătător şi cel mare şi ţinând degetul mic cu eleganţă în sus). Har Domnului, sunt bune. Dacă insistaţi…
D-l Brown (volubil): Şi mie îmi plac (luând idem). Cu toate c-am servit masa, două-trei măsline pe zi, cu tot cu sâmbure, sunt cum nu se poate mai bune. Mi-a spus doctorul… evreul ăla… Jacobi. Credeţi-mă, stomacul mistuie şi sâmburele.
D-na Smith: Serioooos?!
D-l Brown: Daaa. Atâta că la început te ia cu râ…
D-na Brown: Jerry!!!
D-l Brown: Da’ ce-am zis, darling!
D-na Brown (maimuţărindu-l): Ce-am zis, darling! Eşti la saloon, n-am înţeles?
D-l Brown: Scuze, dar…
D-na Smith: Lăsaţi, lăsaţi, că așa-i vorba… creață (râde). Dar mai serviţi.
D-l şi d-na Brown: ?!
D-na Smith: Vă rooog!
D-na Brown: Da’ am servit, doamna Smith.Vreți mov?
D-na Smith: Ei, nu, că mă supăr… O măslină, o măslinuţă… D-na Brown! (dezorientată) Ce mov?
D-na Brown: Că am semințe de gerbere mov.
D-na Smith: Aveți semințe de gerbera mov?
D-na Brown: Ar fi minunate gerberele mov lângă mușcate. Vai, ce mușcate minunate aveți! Iar limba soacrei e o minunăție!
D-l Smith: Și ce ziceai că face Mike al tău, Jerry, băiete? Și-a intrat în pâine?
D-l Brown: A intrat, Pete. Omul e dator să muncească, să nu-l găsească moartea șezând…

ş.a.m.d.

american ghotic


6 comments

  • „Tema” mea, idee propusă de T.o.Bobe, la Revista de povestiri: să scriu un text pornind de la tabloul American Gothic de Grant Wood

  • Într-adevăr dialogul dintre cele două familii face corp comun cu tabloul, pare chiar desprins din el. Reflectă tot acel bigotism care li se citește în priviri. Iar furca deși este ținută ca un trident, tot furcă rămâne. Mici vieți plictisitoare care se amăgesc că și-au găsit mântuirea prin religie.

  • Da, este vorba de un anume „bigotism care li se citește în priviri” pe care am vrut să-l pun în cuvinte. Dar nu prea aspru totuși. Familiile acestea au făcut până la urmă America.Tabloul e ambiguu, deși autorul său neagă intenția satirică. Și textul meu s-ar vrea ambiguu, comedia automatismelor, a stereotipiilor, a dialogurilor repetitive, de moară stricată, ar vrea să mai alunge ceva din marea de plictis a acestor ființe.

  • Bine portretizati, doar din dialoguri, americanii acestia conservatori, simpli si biseriscosi din tablou. Asa mi i-as inchipui si eu vorbind :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *