Revistă de literatură și alte mofturi
Radu Părpăuță (1955-2024) a absolvit Facultatea de Rusă-Română a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi; a beneficiat de o bursă a Fundaţiei Soros. A fost, pe rînd, profesor de ţară, bibliotecar, documentarist, ghid turistic, traducător, ziarist. Din 1990, a scris la mai multe ziare şi reviste; a fost redactor, redactor-şef adjunct şi redactor-şef al revistei Timpul. A tradus din limba rusă peste 50 de volume de istorie, filosofie, religie şi literatură, publicate la edituri de prestigiu, dintre care amintim: Antihrist (studii), Povestire despre Antihrist de Vladimir Soloviov, Iisus Necunoscut de Dmitri Merejkovski, Spărgătorul de gheaţă (volum urmat de alte şapte de acelaşi autor) de Victor Suvorov, Filosofia lui Dostoievski şi Sensul istoriei de Nikolai Berdiaev, Drumul de Vasili Grossman. Este antologat în volumul oZone friendly (2002), precum şi în alte culegeri şi antologii. A publicat volumele de proză Învierea muţilor (2005; carte triplu premiată), Giardinieri. Povestiri vechi şi nouă (2012), Rămas-bun (2018), volumul de eseuri Creanga prin Creangă (2015) şi romanele Povestea Rădăcineştilor (2015) şi Moartea vine pe Bahlui (2018).
Maestrul Sadoveanu iubea foarte mult copiii. Înainte de 23 August 1944 scriitorul iubea copiii, după 23 August copiii îl iubeau pe scriitor. Maestrul ținea pionierele pe genunchi, le așeza cravatele roșii, le dădea huța și nu mai știu ce. Pe urmă pleca la noi, la Viișoara. Avea el acolo o stuchină și mergea la alghine. […]
Cornel mi-a povestit în tren istoria aceea frumoasă, despre zborul sau planarea… nu știu cum. Am să v-o spun acuși. Era în 1986 cînd mi-a povestit. Știu sigur pentru că a fost anul cutremurului cel mare, iar eu veneam de la Bacău. Că mătușă-mea Ileana, sora mamei, mi-a pus o pilă, dar o pilă […]
Pre acest Iliaș îl fătase mă-sa la Stambul, nu l-ar mai fi fătat, și-n Fanar crescusă ca o buruiană ră, că n-o paște de ră ce-i nice vaca și să baligă pe dînsa. Că ce să iasă din putregaiu Fanarului și din scursura grecească? Nice limba țărei n-o știa, vorove ca grecul carele în […]
Am venit într-o noapte împreună cu Milică de „la Vînătoru”. Stătusem pînă la ora închiderii şi eram cam… euforici. Şi atunci Milică mi-a spus că uneori, numai uneori, cînd priveşte cerul în noaptea de vară, i se pare că înţelege clar spusele: „cele văzute şi nevăzute”. Şi o căldură nedesluşită îi umple pieptul. Nu mai […]
Dacă admitem că există scriitori de seamă și scriitori mai puțin de seamă, și admitem, atunci, de bună seamă, Eminescu este cel mai de seamă scriitor al nostru. Vasile Alecsandri a recunoscut asta la berăria lui IL Caragiale: „E unul care scrie mai bine decît mine. Ce poet sînt eu – un țîști-bîști acolo”. Caragiale […]
De pe rafturile de sus ale unei biblioteci publice câteva personaje ale literaturii române se boldeau nedumerite la bibliotecară. Nu înțelegeau nimic din ce vorbea aceasta la telefon. -Un bairam de căcat, tu! A fost nașpa. Da’ nașpa cu spume, nu așa. M-am și machit, tuuu! Eram fleașcă… Cum cu cine? Cu Flocea, nu ți-am […]
Pe cînd lucram ca profesor în satul Burdusaci, aflat la 54 de kilometri de Bacău, cel mai apropiat oraș, veneam des acasă, lîngă Iași: mama era singură. Și așa rudele îmi reproșau că vin prea rar, eu mă apăram spunînd că timpul e scurt (veneam vineri seara sau sîmbătă dimineața și plecam duminică seara înapoi), […]
Lucram în învățămînt pe vremea aia, aveam într-o zi o „fereastră” , cred că cei mai mulți știu ce înseamnă. E o oră pauză între alte două ore „pline”. După pauza asta, țin minte, aveam teză la o clasă. Așadar, aveam fereastră și am ieșit prin sat. Acolo, în centru, erau cam toate „instituțiile” satului: […]
Motto: „Dar soarta celor ca noi este să înfruntăm lumea ca niște orfani, alergând ani în șir după fantomele părinților noștri dispăruți”. (Kazuo Ishiguro, Pe când eram orfani) Tata îmi tot spunea că a văzut Ceahlăul de pe dealul Păunului, iar eu îi ripostam că am întrebat-o pe tovarășa învățătoare, care mi-a spus că nu […]
Povestea din romanul cu acest titlu este atrăgătoare, se rostogolește cu o vervă nesățioasă, frunzoasă; se vede că autorului i-a plăcut s-o scrie, așa că „te prinde” imediat. Nu ai decât să-i pui mâna pe umăr și să-ți faci loc și tu în hora lui, în sarabanda lui ficțională, numim acest dans spaniol fiindcă tot […]
Azi nu se mai poate zice că femeile fac copii „cum vrea Dumnezeu”. Azi femeile fac copii cînd vor ele și cînd aprobă și bărbatul. Înainte făceau săracele femei o grămadă de copii, că „așa a vrut Dumnezeu”. Mi-aduc aminte de Maria Munteanca, era la prășit la noi la vie, cu Ileana asta… am uitat […]
Am fost mâniet rău! Da’ mâniet, nu așa! Am 87 de ani, da’ până acuma nu mi s-o întâmplat așa ceva. Îs luat cu baba mea de… de nu mai știu câți ani (numa’ popa Neculai, care ne-o cununat, mai știe de când îs luat, păcat numa’ că el îi la cimitir în deal de […]
Granița Uniunii Europene a ajuns la Prut, scutul antirachetă de la Deveselu confirmă cu vîrf și îndesat că sîntem în NATO, dar sentimentul este că România se află și intră tot mai mult în Asia. Cînd soldații americani și cei sovietici s-au întîlnit cu urale pentru prima oară spre sfîrșitul celui de Al doilea război […]
-Și când s-a născut, tat-su îl ridică în brațe și zice… -Tâta mare! -Nu, asta zice Creangă, adică zice că zicea tat-su. Tat-su lu’ ăsta zice: „ Președintele țării te fac, mă!” Era bucuros la nașterea copilului, înțelegi? Așa zicea maică-sa că ar fi zis la nașterea plodului. Numai că maică-sa, Maria, bulgăroaica, era rea […]
Cum vor fi fost cei vechi? Vor fi fiind niște boiernași de țară fără cinuri, retrași prin hârtoapele unor sate uitate de lume și de Dumnezeu. Vor fi având jupânesele lor, niște balabuste trupeșe, ținând cu strășnicie sfintele sărbători, dar, să nu vorbim cu păcat! ținând asemenea și posturile, îngrijindu-se de mulții copii, de murături, […]
Ce vrea de la mine? Ce vrea de la mine după atâția ani? Nu am mai văzut-o de atunci, nu am ținut legătura. Atunci? Ce treabă are cu mine? Mă tot întreb de când am primit telegrama și nu pricep. Telegrama nu-mi explică nimic: „Vin în România. Așteaptă-mă la aeroport. Luana.” După nume era clar […]
Părintele Duhu are toate trăsăturile unui nebun întru (pentru) Hristos. Acesta este un tip aparte de sfânt. Modalitatea lui de a atinge sfințenia îl deosebește de sfântul martir, de sfântul cuvios sau de sfântul mare cărturar. Sorgintea lui trebuie căutată la Apostolului Pavel, care spune: „Noi suntem nebuni pentru Hristos”, „Am ajuns ca gunoiul lumii, […]
Într-o bună zi de toamnă târzie merg la școala de centru să-mi iau salariul și mă întâlnesc cu Toderică, șeful de la UTC. Sare și mă îmbrățișează cu multă efuziune. Obținusem post de curând în satul natal, așa că nu-l cunoșteam bine pe Toderică. Era mai mic ca mine cu vreo patru ani, iar eu […]
La marginea satului e un cimitir. Puține lucruri aduc mărturie despre cei îngropați aici. Au murit de tifos exantematic în timpul Primului război mondial, când trupele române, copleșite de trupele Puterilor Centrale (în urma incapacității aliaților de a le ajuta și a trădării Marelui Cartier General rus), și mase mari de refugiați s-au concentrat în […]
SÂRBU PETRE, mecanic de locomotivă. Oamenii au simțit de la început că are inimă bună. De la gazdă și până la Primărie avea de mers o sută de metri și de fiecare dată se oprea pe drum de șase-șapte ori să vorbească cu diverși veleșteni de una, de alta. Avea un obicei Sârbu. Îi plăcea […]
Este greu să scrii despre bunici şi să nu cazi în poncifele unei anumite literaturi. Să melancolizezi dulceag şi mălăieţ mirosul de gutui sau de dulceaţă de cireşe amare din casa bunicilor, pisicuţa din poala bunicii, care face „miau-miau”, cîinele Patrocle, care zice din claxonul personal „ham-ham”, oiţele, care fac ca-n filmele pioase despre naşterea […]
PLUMB Lui Plumb (tatăl lui Costică, colegul meu de la I-VIII, un tip cam zurliu, dar tare simpatic și bun la suflet) i s-a dărâmat casa. Era ridicată pe coasta de deal dinspre Primărie, pământul a alunecat într-o primăvară și i-a dărâmat casa. Unii i-au spus să o facă mai jos, ca să nu mai […]