Intră Domnul și Doamna Brown. Doamna Smith lasă lucrul de mână și le iese în întâmpinare. D-l Brown: Lăudăm pe Iisus!… Pace casei acesteia! D-na Smith: În vecii vecilor amin! D-na Brown: Lăudăm pe Iisus! D-na Smith: În vecii vecilor amin! D-na Brown: Vai, ce mușcate minunate aveți! Iar limba soacrei e o minunăție! D-na […]
Autor: Radu Părpăuță
Radu Părpăuță (1955-2024) a absolvit Facultatea de Rusă-Română a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi; a beneficiat de o bursă a Fundaţiei Soros. A fost, pe rînd, profesor de ţară, bibliotecar, documentarist, ghid turistic, traducător, ziarist. Din 1990, a scris la mai multe ziare şi reviste; a fost redactor, redactor-şef adjunct şi redactor-şef al revistei Timpul. A tradus din limba rusă peste 50 de volume de istorie, filosofie, religie şi literatură, publicate la edituri de prestigiu, dintre care amintim: Antihrist (studii), Povestire despre Antihrist de Vladimir Soloviov, Iisus Necunoscut de Dmitri Merejkovski, Spărgătorul de gheaţă (volum urmat de alte şapte de acelaşi autor) de Victor Suvorov, Filosofia lui Dostoievski şi Sensul istoriei de Nikolai Berdiaev, Drumul de Vasili Grossman. Este antologat în volumul oZone friendly (2002), precum şi în alte culegeri şi antologii. A publicat volumele de proză Învierea muţilor (2005; carte triplu premiată), Giardinieri. Povestiri vechi şi nouă (2012), Rămas-bun (2018), volumul de eseuri Creanga prin Creangă (2015) şi romanele Povestea Rădăcineştilor (2015) şi Moartea vine pe Bahlui (2018).
Mămăligă Ion
Mămăligă Ion zis Vanea era translator. De fel era din Basarabia și, fiindcă știa rusește, a fost luat din mers ca traducător pentru Armata Roșie. Așa că Vanea efectiv a venit pe tancuri în România. Era un găligan mare, cu țeastă năpârlită, nas mare și strâmb, obraji supți și ochi de broască țestoasă. Moacă grosolană, […]
Mămicu
I se spunea Mămicu, fiindcă ea folosea des vorba asta, spunea la oricine: Mămicule, aia, mămicule, cealaltă. Așa că toată lumea îi spunea Mămicu. Pe față însă îi spuneau mătușa Tinca. Auzind mereu pe femei vorbind între ele despre Mămicu (era la un praznic sau la hram), vară-mea Maricica n-a înțeles și i-a spus Bunicu. […]
Preumblare prin pădurea crengiană și ieșirea în sat
Trebuie spus din capul locului: preumblarea este hermeneutică. Personajele lui Creangă nu fac plimbări. Mai cu seamă prin pădure! Preumblarea constituie apanajul „cucoanelor” romantice. Iar lumea lui Creangă este tot ce poate fi mai antiromantic. Poate doar moș Nichifor, fiind însă cu treabă (imperativul practic înăbușă totul la Creangă), să se abată pe acolo cu […]
Paul Petrescu (din opisul primarilor veleșteni)
PETRESCU PAUL, activist. A făcut facultatea de mecanică, dar n-a practicat meseria de inginer mecanic sau vreo altă meserie. A fost mereu activist de partid încă din adolescență: în UTC, în UASCR, în PCR. Era fiu de activiști, așa că socotea că toate i se cuvin. Dar era un tip nou de activist: mai liberal, […]
Bârboră Beatrice (din opisul primarilor veleșteni)
Se dedică prietenuluiu Edi Calotă BÂRBORĂ BEATRICE, țesătoare la Moldova Tricotaje. A ajuns primăriță de foarte tânără, după ce, fiind ajutoare de băgătoare de seamă pe la sindicatele intreprinderii, s-a culcat cu un șir de tovarăși de prin birouașe și birouri mai înalte (s-a aflat de la unii veleșteni, care lucrau la Moldova Tricotaje). Ascensiunea […]
Goroneanu
Neculai Goroneanu este de fel din satul Goruni (Goruni se spune oficial, oamenii pronunță însă Goroni). Familia lor stă de mai multe generații într-o casă izolată pe deal, sub poala pădurii, între fânețe (avem și noi o fâneață acolo; înainte bunicii mei dinspre mamă avuseseră acolo livadă și vie, dar venirea colhozului a dus la […]
Cei din război
Într-o anumită împrejurare, despre care n-are rost să vorbesc aici, mi-a venit în minte un şuvoi de poveşti, pe care le ştiu încă din copilărie de la mama mea, de la alte neamuri… „Cînd au venit Jănică (tatăl meu) şi Mihai (fratele tatei, unchiul meu) din război – zicea tanti Aneta -, vai, am stat […]
Nea Valeriu
Parcă se uita cu un ochi la făină și cu unul la slănină. Așa era nea Valeriu. Nu că ar fi avut vreun defect de vedere, doar îi umblau năuc ochii albaștri în cap ca niște rotițe dintr-un ceas care a luat-o razna. Era o uimire și o mirare perpetuă pe chipul lui, de parcă […]
Fănică
Fănică nu s-a dat de ceasul morții când a plecat din sat. Se săturase deja de caii lui taică-său și de muncile grele țărănești. Când paști vitele apucate de streche, în durligile goale și desculț printre șteapuri, și mergi la coasă la nici 16 ani, seara vii frânt acasă și nu îți mai arde de […]
Criță și Crițoaia
Criță stătea la dracu-n praznic. Intrai pe Valea Lupului, urcai pieptiș, cu râpa-n stânga și peretele dealului în dreapta, treceai de bojdeucile hâite ale țiganilor, așezate ciucur pe malul râpei, mai era apoi casa lui Neculai Paisvant, pe dreapta, între vii, pe urmă iarăși urcai gâfâit pe malul râpei adânci până ce-ți ieșea limba de-un […]
Despre raze cosmice, semne și alte chestii misterioase
Ca să vă povestesc despre moș Mitriță Signeanu din Velești, trebuie să vă vorbesc mai întâi de inginerul electrician Oliver Heaviside din Camden Town. Acesta din urmă era un matematician și fizician autodidact, un fel de „savantul distrat”, dacă vreți. Oliver a trăit puțin mai înainte de Mitriță, în epoca în care încrederea în științele […]
Mîrlanul de pe internet
Un post de radio lansa în mai un fel de concurs interactiv cu ascultătorii, care erau invitaţi să descrie portretele diverselor specii din fauna noastră publică: nesimţitul din autobuz, bădăranul de la cinematograf sau huliganul de pe stadion. Cei de la radio au scăpat din vedere un nou specimen, venit de curînd în jungla noastră […]
Dihănii şi dihonii arhitectonice
Îmi place să merg în Iași pe strada numită azi „Otilia Cazimir”. Este aici una din cele mai frumoase zone ale Iaşilor: patriarhala mahala a Beilicului (cîndva a fost aici reşedinţa beiului, un fel de ambasador al Sublimei Porţi la Iaşi). Nu ştii ce să admiri mai mult : casele scriitorilor Teodoreanu, casa-muzeu a Otiliei […]
Chizdileștii și locuitorii săi (fragment)
1 Satul nostru Chizdilești iese din găoace între dâlmele unor dealuri. De povârnișurile dâlmelor, printre vii și livezi, stau agățate casele, așa cum se agață albinele de niște buturugi care ies din apă. Liniile albastre-cafenii ale pădurilor de pe înălțimi mărginesc satul nostru din trei părți, iar în a patra parte linia se deschide și […]
Opis al primarilor comunei Velești 1950-1989
1. MĂMĂLIGĂ ION zis Vanea, translator. Era de fel din Basarabia și, fiindcă știa rusește, a fost luat din mers ca traducător pentru Armata Roșie. Așa că Vanea efectiv a venit pe tancuri în România. În afară de cunoașterea limbii ruse, Dumnezeu nu îl înzestrase cu prea multe daruri, doar că, de la strămoșii lui […]
Lăutarii urcă în cer
Pe vremea lui Ceașcă exista un bloc în Tecuci (sau poate în Adjud?) locuit numai de țigani-lăutari. Nu știu dacă mai este și astăzi. Un blocoteț ceaușist ca toate celelalte: coșcovit, cu inscripții pe pereți dovedind potențele sexuale fabuloase ale nației, cu paliere puțind vag a urină în penumbra becurilor chioare, cu scările din fața […]
Radul Mamei cel cu suflet de melc obosit
– comédie naţională cu cânticele – PERSONAJELE: Radul Mamei, haiduc Calul Elisabeta Ciobănița Rodica Hahahaha, crâșmăriță Ilie Belivacă, boier, exploatator, senator european Colea Slutu, șeful poterei Primul mesean Al doilea mesean Un trubadur Poterași, norod, lăutari Decorul sugerează o pădure. Se aud păsărele cântând. Uitându-se cu grijă în urmă, intră Radu Mamei şi Calul Elisabeta. […]
Un caz de ospiciu (în maniera lui Harms)
Un individ pe nume Dan Diaconescu ieși într-o seară din apartamentul său ori din studioul său de televiziune, nu se știe exact. În fine, ieși din apartamentul-studio, să zicem așa, și porni spre restaurantul, unde îl invitaseră niște amici, pe care „îi rezolvase”. Insul pe nume Dan Diaconescu era mulțumit, chiar satisfăcut: partidul înființat de […]
Către un începător în literatură
C.G. P. mi-a scris „în privat” pe Facebook: „Ok și baftă la scris. Vezi că unii cititori sunt nerabdători și nu se face să-i lași să aștepte prea mult. Hai pa și inspirație.” La început nu am dat importanță frazei de la mijloc: Poate că a fost o vorbă aruncată la întâmplare de șturlubaticul C., […]
La stropit via
Când te uiți în sus „pe coastă”, vezi oastea de araci egali, fermi, parcă atingând cerul și păzind vița-de-vie. Adie ușor vântul. Lăstarii verzi fug în sus, tremurând spre lumină. Dedesubt, sub frunze, stau butucii: groși, întunecați, răsuciți ca niște coarne de berbeci de prăsilă. Tata, Augustin și Răducu stropesc via. Bărbații merg înainte pe […]