Self Made Man

-Și când s-a născut, tat-su îl ridică în brațe și zice…
-Tâta mare!
-Nu, asta zice Creangă, adică zice că zicea tat-su. Tat-su lu’ ăsta zice: „ Președintele țării te fac, mă!” Era bucuros la nașterea copilului, înțelegi? Așa zicea maică-sa că ar fi zis la nașterea plodului. Numai că maică-sa, Maria, bulgăroaica, era rea de muscă, se priponea în făcăleț cu toți, înțelegi? Lasă că și tat-su: se ciocăneaaa! Și cu rudăresele o făcea! Păi, la pușcărie s-a încurcat cu Maria, care era amantă de bolșevic, îl iubea tare pe Lenin.
-Maria îl iubea pe Lenin?
-Nu, mă, amantul ei îl iubea pe Lenin.
-???
-Îl îndrăgea adică, ideile lui…
-Aaa! Și cum? El, bolșevic cu idei înaintate, se cardea cu una rea de muscă?
-Nu, mă, Maria asta nu e Maricica, bulgăroaica, fata lelei Stoika, căldărărița. Ea nu s-a interesat de soarta lu’ fi-su, l-a abandonat. L-a crescut o mătușă. Dar el nu i-a reproșat nimic lu’ mă-sa.
-De ce nu i-a reproșat? Păi eu…
-Eh, era o femeie sărmană, fără resurse. S-a recăsătorit cu un șofer.
-Cine? Maria, bolșevica, cu care s-a tras ta-su în bărci la pușcărie?
-Nu bolșevica! Amanta de bolșevic; și nu la pușcărie, ci după pușcărie.
-???
-Așa că el a crescut în țigănie, printre puradei, printre fierari, creșteau bivolițe, spoiau tingiri, cositoreau vase de cupru. Pe urmă, în regimul popular, au devenit sudori la șantierul naval, ciordeau tablă de acolo, vindeau pe sub mână țigări de la vaporeni, se cardeau cu țigănci rele de muscă, înțelegi, chestii. De aia el i-a respectat ENOOORM pe țigani, că zicea: „Țiganii adevărați nu se supără dacă li te adresezi cu vorba țigani”… Daaa, el și-a respectat ENOOORM mama.
-Care? Maria, căldărărița bulgăroaică?
-Nu, mă! Aia e Maria-Marghioala, zisă și Maricica, fata lelei Stoika, căldărărița de pe Marița.
-Cum „de pe Marița”?
-De pe râul Marița, din Bulgaria, că de acolo a venit. Asta e Maria-Marița, soră bună cu mama lui Cioabă, bulibașa țiganilor.
-Și asta-i crescută în țigănie, cu fierari, cu spoitori, cu ciorditori?
-Nu, mă, asta a fost servitoare și bucătăreasă la aia… comunista aia mare, căreia i-a făcut Dej pardesiu.
-Ce pardesiu?
-Hi-hi! De scânduri. Asta a alfabetizat-o după ’45 și a trimis-o să lucreze la nuș’ce agenție comercială la Sofia, înțelegi?
-Aaa, deci asta-i bulgăroaica.
-Nu, mă, asta-i maramureșeancă, ruda bulibașei. Cum ți-am zis, el o respecta ENOOORM, mergea cu ea pe la recepții și alte sindrofii comuniste, că maică-sa avea dosar bun – luptătoare comunistă, ilegalistă și antifascistă. Dădea bine să te afișezi cu ea! Cică a luptat și-n Spania.
-De partea comuniștilor?
-Dracu’ mai știe! La drept vorbind, nimeni nu mai știa de partea căruia era. Da’ pe urmă a căcat steagul, că au dat-o afară.
-Din Spania?
-Nu, de la postul din Bulgaria. Rușii au cerut: ziceau că e spioană.
-Cine, șoferița?
-Nu, soția șoferului e cealaltă.
-Stai că eu nu mai înțeleg nimic: ba ilegaliste, ba țigănci, ba bulgăroaice, ba carditoare! Da’ câte mame a avut ăsta, mă?
-Ei, și tu! Mama este numai una, înțelegi, dar el le-a respectat ENOOORM pe toate trei. Și uite așa, abandonat de propria mamă, care nu s-a interesat niciodată de soarta lui…
-Dar el nu i-a reproșat nimic.
-Da, el nu i-a reproșat nimic. Însă a învățat, a învățat, a învățat, cum cerea Lenin tinerilor, Lenin cel pe care-l iubea amantul mamei lui.
-Cel din pușcărie.
-Da, văd că ai început să pricepi. „Ucitesi, ucitesi, ucitesi!” zicea Lenin, adică pe românește „Învățați, învățați, învățați!” Unii mai ai dracului ziceau în felul lor: „Ucideți, ucideți, ucideți!” Înțelegi?
-Înțeleg.
-Și învăța el, se autoeduca… Până ce a devenit un fel de self made man. Știi ce înseamnă chestia asta?
-Știu.
-Buuun! Și imediat după ’89 tot dădea telefoane, dădea și dădea: „Să vin acuma?” „Nu e momentul – i se zicea – mai stai un pic”. Și el iar dădea telefon: „Să vin, să vin?” „Nu, mai stai dreacului un pic. Ce te grăbești ca fata mare la pat?” Până la urmă l-au chemat.
Și uite așa a ajuns președinte, cum îi menise tat-su, când s-a născut.

Radu Părpăuță

Radu Părpăuță (1955-2024) a absolvit Facultatea de Rusă-Română a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi; a beneficiat de o bursă a Fundaţiei Soros. A fost, pe rînd, profesor de ţară, bibliotecar, documentarist, ghid turistic, traducător, ziarist. Din 1990, a scris la mai multe ziare şi reviste; a fost redactor, redactor-şef adjunct şi redactor-şef al revistei Timpul. A tradus din limba rusă peste 50 de volume de istorie, filosofie, religie şi literatură, publicate la edituri de prestigiu, dintre care amintim: Antihrist (studii), Povestire despre Antihrist de Vladimir Soloviov, Iisus Necunoscut de Dmitri Merejkovski, Spărgătorul de gheaţă (volum urmat de alte şapte de acelaşi autor) de Victor Suvorov, Filosofia lui Dostoievski şi Sensul istoriei de Nikolai Berdiaev, Drumul de Vasili Grossman. Este antologat în volumul oZone friendly (2002), precum şi în alte culegeri şi antologii. A publicat volumele de proză Învierea muţilor (2005; carte triplu premiată), Giardinieri. Povestiri vechi şi nouă (2012), Rămas-bun (2018), volumul de eseuri Creanga prin Creangă (2015) şi romanele Povestea Rădăcineştilor (2015) şi Moartea vine pe Bahlui (2018).