gropile mele
În fiecare dimineaţă salut gropile din cartier, groapa lui, groapa ei, groapa noastră. Sunt din ce în ce mai adânci, se alungesc îşi schimbă locul sunt mereu proaspete, le urmăresc de la geam, noaptea, când maidanezii fac rondul la gândul că mâine vor deveni dulăi de casă. Cineva are grijă să numere gropile să nu dispară cumva una din ele, din copilărie m-am obişnuit cu gropile.Groapa de nisip, groapa de gunoi o gropiţă în bărbie la mama am desenat. Groapa mea, groapa ta, fiecare cu groapa lui, ca şi cum viaţa ar fi un cimitir cu gropi fără cruci.
pașii mei cu aripi de lut
Când primăvara noastră își ia doza zilnică de sănătate, tu cu nervuri de iubire îmi înfășori mâinile, la stânga mea curg râuri de smoală și foc, apele tale sapă gropi în cimitirul meu, cimitirul tău încă mai doarme somnul de veci, cruci de piatră cruci de fier cruci de lemn defilează prin iarba închistrită în ceară, nimeni nu dă de pomană colaci și colivă aici. Fluturi cu aripi de fier fâlfâie prin mine, tu cu șublerul măsori pașii mei impregnați în țărână, pașii mei coboară, pașii tăi urcă. Când primăvara noastră îşi ia doza zilnică de calciu, oasele mele fac plajă la marginea cavoului.
jocul fără jucării
Când eram copil mama nu-mi cumpăra jucării ca să nu pierd timpul să le repar, nu se punea problema banilor îi ținea într-o carte pe care o răsfoia ori de câte ori avea nevoie de o sută de lei. În joacă dădeam la vite mâncare și apă le făceam porție din sfeclă rasă pe răzătoare tărâțe din boabe de grâu și secară, adăugam o fărâmă din sufletul meu. Animalele tăcute săpau cu limba în fiecare zi într-un munte de sare. Azi mă joc cu iubirea de-a v-ati ascunselea, umbra mea, caută umbra lui proiectată pe copacul cu cireșe amare de la poartă, iar pașii mei strivesc sâmburii decupaţi din dulceața bunicii.
Scriu pentru liniştea mea sufletească, mai bine sau mai rău, dar nu mi-am propus să devin scriitor.
Primele două texte au ca temă gropile, deși par a fi unul continuarea celuilalt. Al doilea e cel mai profund dintre toate, și are construcțiile cele mai stranii: pare un poem. Al treilea mi-a plăcut cel mai mult, redă totul din perspectiva copilului: nu se pune problema banilor, ei izvorăsc mereu dintr-o carte. Jocul e apoi analizat din perspectiva adultă, cu nostalgie.
Bun venit!
P.S.: pentru a asigura o echitabilă vizibilitate tuturor membrilor site-ului, avem o regulă: să nu se publice mai mult de un text pe zi. De aceea acest al doilea text a apărut astăzi.