A Hologram for the King (2016)

Câteodată simțim nevoia să ne deconectăm. Să scoatem ștecherul din priză. Să ne lăsăm mintea să zburde aiurea. Până la urmă, și minților celor mai strălucite le priește o pauză. Poți face asta lâncezind pur și simplu cu o bere în mână (pe marginea unei piscine, dacă faci parte dintre cei privilegiați de viață), alergând o minge în jurul terenului, făcând una scurtă (cu partenerul sau partenera, dacă este posibil) și exemplele pot continua. Sau te poți monta în fața unui filmuleț fără prea mari pretenții, așa cum am procedat eu cu două zile în urmă. Nici dacă aș fi căutat câteva ore bune n-aș fi găsit un film atât de potrivit ca „A Hologram for the King”, dibuit din întâmplare undeva în spațiul online. Dacă nu-l vedeam pe Tom pe afiș, nu l-aș fi băgat în seamă. Dar nu există film cu Tom Hanks pe care să nu-l fi văzut, cu excepția seriei Robert Langdon („Codul lui DaVinci”, „Îngeri și demoni” și viitorul „Inferno”), care încă  nu mă atrage deloc.

Am regăsit în filmul ăsta un Tom Hanks care mi-a amintit de rolurile lui de prin anii nouăzeci, dar într-o variantă, inevitabil, ceva mai matură. Parcă a mai încercat ceva asemănător în 2011, cu „Larry Crowne” iar rezultatul a fost acceptabil. Nici în „A Hologram for the King” să nu vă așteptați la un rol de Oscar, fiindcă nu-i un film cu pretenții de genul ăsta. Este, așa cum am sugerat, un filmuleț ușor de digerat, făcut să bine-dispună și relaxeze.

Se poate ca regizorul Tom Tykwer să fi avut și el nevoie de o mică pauză după pretențiosul „Cloud Atlas” (2012), regizat împreună cu frații Wachowski, și unde-l regăsim pe Tom, film care nu s-a bucurat chiar de succesul așteptat – mie și multor altora ne-a plăcut, oricum. Așa că, fără multă bătaie de cap, a compus scenariul după romanul cu același nume semnat de Dave Eggers. Sau poate c-o fi avut vreo poliță de plătit. Se mai obișnuiesc și chestii de genul ăsta printre hollywoodieni, nu tot timpul le este îngăduit să facă ceea ce le dictează inspirația.

Fără s-o mai lungesc mult, haideți să vă spun în două-trei fraze ce poveste ne propune Tom Tykwer. În primul rând, îl avem pe Tom în rolul lui Alan, un fel de agent de vânzări fără prea mare succes, care este trimis cu o mică echipă în Arabia Saudită, cu sarcina să-i prezinte regelui (care rege, n-am idee, n-avem niciun nume) o hologramă revoluționară – gen Star Wars, dacă vă aduceți aminte că jedii de pe-acolo comunicau prin holograme. Ei, na, am spus cam tot ce aveam de gând într-o singură propoziție. Hai să mai ofer puțină informație, fără a dezvălui prea mult din acțiune. Pot adăuga că sunt situații destul de amuzante prin care trece Alan, cauzate în primul rând de diferențele dintre cele două civilizații, și mai pot spune că pe lângă o latură comică a poveștii se mai află una dramatică și alta romantică, că doar le stă bine împreună iar câteva detalii bune punctate pot valorifica o temă banală, chiar dacă despre nimic din ce se întâmplă în film n-aș spune că-i cu adevărat banal.

Recunosc, sunt cam zgârcit când vine vorba de-a detalia acțiunea unui film, dar o fac în ideea că mie unuia mi-ar plăcea să descopăr singur lucrurile astea, nu să mi le povestească cineva. Sincer, aș scrie doar „vă recomand să vedeți filmul cutare, că-i așa și pe dincolo”. Cel mult două fraze. Dar cum regulile nu-mi dau voie, sunt obligat să vă „țin mai mult de vorbă”.

Gata. Vedeți filmul dacă aveți chef de-o relaxare, fără a vă aștepta la material de Oscar. Dacă vă place cât de cât de Tom Hanks, aveți un motiv în plus. N-o să dezamăgească.

…………………………………………………

Notă film: [s3r star=7/10]

Damian Ottis

„Cele mai importante două zile din viața ta sunt ziua în care te-ai născut și cea în care afli de ce.” – Mark Twain