A Star Is Born este o parabolă despre cum faima ne poate modifica structura interioară până la ruină totală, o poveste despre visele de mărire, dar şi despre o dragoste caldă, sinceră şi mult mai devotată decât ne arată, în general, showbiz-ul din ziua de azi. Filmul este, de fapt, al treilea remake al unui film vechi de 80 de ani. Dacă în primele două versiuni, în care apar Janet Gaynor, respectiv, Judy Garland, acţiunea e plasată în lumea cinematografiei, centrul de interes se mută înspre lumea muzicală începând cu versiunea din 1976, în care Barbra Streisand apare în rolul principal.
În ultima versiune, cea din prezent, Bradley Cooper (care este în premieră şi regizor al unui film) joacă rolul lui Jackson Maine, o vedetă country rock, măcinată de demonii trecutului, dar şi de un tinitus supărător. Personajul său alege astfel să se refugieze în consumul de alcool şi droguri. Lady Gaga, mult mai naturală faţă de cum o ştim din viaţa reală, interpretează rolul lui Ally, o tânără chelneriţă, care, după program, cântă cover-uri într-un bar de travestiţi. În acelaşi timp, îşi compune şi propriile ei cântece, pe care însă, nimeni nu i le-a ascultat vreodată, fiind refuzată de toţi producătorii din industria muzicală. Întâlnirea întâmplătoare dintre cei doi, îi va conferi încredere lui Ally în talentul ei, scăpând-o totodată şi de complexele pe care le avea din cauza fizionomiei. Ally este un personaj echilibrat, fiind conştientă de la bun început că Jack are probleme cu alcoolul. Se încăpăţânează să treacă peste acest aspect, sperând că dragostea îi poate salva totuşi pe amândoi.
Titlul filmului pare să semnifice mai mult decât am putea crede la prima vedere, dacă ar fi să ne luăm după reperele ştiinţifice la care face referire: o stea se naşte, de obicei, din fărâmele altei stele. Conform astronomilor, toate stelele au o durată limitată de viaţă, fie ea şi de miliarde de ani. Stelele mai mici, cum este şi Soarele nostru, atunci când îşi epuizează energia, capătă o nuanţă roşiatică, trecând în faza de gigantă roşie, pentru a se prăbuşi apoi, sub presiunea forţelor gravitaţionale imense, transformându-se în aşa numitele pitice albe. Însă, stelele mari îşi sfârşesc ciclul de viaţă printr-o explozie de proporţii, împrăştiind în univers rămăşiţe care, în combinaţie cu hidrogenul existent în spiralele galaxiilor, vor da naştere unor alte stele. Acesta este sensul adânc al titlului, iar el se regăseşte în scenariul filmului, unde decăderea treptată a lui Jackson Maine e dublată de ascensiunea lui Ally, care devine o nouă stea pe firmamentul muzicii. Starul country rock este înlocuit sub reflectoare de starul pop, reprezentant al curentului muzical care are mai multă tracţiune în prezent, pe scenele lumii. Pe undeva, tot acest proces, lasă un gust amar, inclusiv lui Jack, care vede cum autenticitatea şi naturaleţea lui Ally, de la început, sunt înlocuite de superficialitatea, impusă de impresar, noii vedete pop. Rez, interpretat de Rafi Gavron, impresarul cinic şi manipulator, nu urmăreşte decât succesul financiar cu orice preţ, înlocuindu-i lui Ally look-ul, garderoba şi coregrafia, transformând-o astfel într-un produs mai vandabil dar, paradoxal, mai puţin atractiv. Triunghiul care se formează între impresar şi cei doi este unul dintre clişeele cele mai vizbile din acest film. De altfel, forţa narativă a scenariului devine un pic diminuată în a doua parte a sa. Tatăl lui Ally (Andrew Dice Clay) asigură momentele de destindere şi amuzament ale filmului, prin referinţele la Frank Sinatra. Pe de altă parte, Bobby, fratele mai mare al lui Jackson Maine, ce pare a fi mult mai echilibrat şi ancorat în realitate decât starul rock pe care-l şi manageriază, este un alt personaj ce apare în momentele de cotitură, conferind mai multă greutate scenariului.
A Star Is Born este un film în care povestea de dragoste este exploatată mai în profunzime decât firul narativ ce priveşte cariera muzicală a celor doi protagonişti. Dacă în versiunile anterioare ale filmului accentul se punea mai mult pe cum se nasc stelele şi cum ajung să pălească, aici accentul cade mai mult pe relaţia dintre ele. Deşi se sprijină unul pe celălalt, dragostea lui Ally nu poate să-l facă pe Jack să-şi învingă depresia şi adicţia. Acesta sesizează că derapajele proprii au drept rezultat şi deraierea carierei celei pe care-o iubeşte, astfel că gestul lui din final vine ca o salvare pentru amândoi. Paradoxal, un act esenţialmente egoist este aici reinterpretat ca unul profund generos. Atunci când toţi vom ajunge în fata Creatorului, probabil că ni se va adresa o singură întrebare, pe baza căreia ni se vor cântări faptele din timpul vieţii. Iar aceasta nu va fi nici de câte ori am iubit, nici cât timp am iubit, căci într-un univers în care timpul şi spaţiul nu mai sunt dimensiuni fizice, aceste întrebări nu ar avea niciun sens. Singura întrebare care ar putea face diferenţa, într-un astfel de context, ar fi “cât de intens ai iubit?” Iar Jackson Maine întruchipează un personaj căruia i s-ar ierta toate păcatele, pentru că iubirea lui a fost atât de arzătoare, încât în final l-a consumat, tocmai spre binele aproapelui său.
De menţionat talentul vocal al lui Bradley Cooper, care în câteva luni a fost nevoit să înveţe să cânte, acesta nefiind dublat în scenele din film în care apare interpretându-şi piesele. Apoi, cu toate că Lady Gaga e un star pop cunoscut şi actual, puţini ar fi crezut că prestaţia sa actoricească s-ar putea ridica la un nivel atât de înalt, după ce, până acum, aceasta nu avut decât apariţii episodice în două filme şi un serial. Dar poate că marea surpriză nu constă în interpretarea strict din punct de vedere tehnic a rolului ce i s-a dat, care de altfel e una admirabilă, cât în naturaleţea şi vulnerabilitatea afişate pe ecran. Bradley Cooper regizează, aproape perfect, un film în care prim-planurile sunt folosite cu preponderenţă, pentru a surprinde mai bine detaliile de pe feţele actorilor, transfigurate de ceea ce interpretează. Cadrele devin astfel mai intime, conectând mai bine publicul la povestea ce li se desfăşoară în faţa ochilor.
Îmi permit să calific A Star Is Born drept principal favorit la Premiile Oscar, în primul rând, pentru coloana sonoră absolut superbă, asigurată de vocile celor două personaje. Melodia din final transcende epocile, aducându-ne aminte cumva de regretata Whitney Houston, cel puţin asta a fost senzaţia pe care am încercat-o, când am ascultat-o prima oară. Nu sunt de neglijat nici carisma şi popularitatea celor doi actori principali, ori primirea entuziastă din partea criticilor şi a publicului, pe care filmul a avut-o. Avantajele sale pentru Oscarurile de anul viitor sunt însă tema, mesajul şi omagierea Hollywood-ului clasic, care vor fi cu siguranţă pe gustul membrilor Academiei. Cârcotaşii ar putea spune că şi recentul La La Land a omagiat Hollywood-ul, şi că totuşi, în ciuda aşteptărilor, nu a luat premiul pentru cel mai bun film. Însă, o surpriză de asemenea proporţii, rareori vine de două ori la rând.
„A story is not something of this world. A real story requires a kind of magical baptism to link the world on this side with the world on the other side.” (H.M.)
Am auzit în general lucruri de bine despre film. M-a descurajat faptul că e remake (ceea ce pentru mine se aseamănă cu citirea unei cărți clasice rescrise de un autor modern, mai ales dacă povestea nu are parte de-o interpretare cu totul nouă) și…. Gaga (a cărei muzică n-am apreciat-o niciodată). Dar aproape că m-ai convins… să aștept să apară pe internet :)
Exact, aceeasi retinere am avut si eu, cand am auzit cine joaca rolul personajului feminin. Nu mi-a placut niciodata Lady Gaga, ba chiar am detestat-o, dar in acest film este umana. Ma obisnuisem sa o vad ca pe o papusa hidoasa trasa de sfori nevazute, insa aici apare drept cu totul altceva. E o schimbare socanta, si nu in sensul rau al cuvantului. Cat despre faptul ca e un remake, sunt cazuri, foarte rare ce-i drept, cand acestea sunt mai bune decat filmul de la care s-a plecat. In plus, in acest caz, legatura dintre ele nu este asa de evidenta, doar mesajul e in mare acelasi, detaliile fiind adaptate epocii.
Intersant, poate că o să mă uit la film dar nu o suport pe L Gaga, de muzica ei nu mai vorbesc, iar faptul că aici este umană hm, deşi pare să fie un progres pentru ea, nu ştiu ce să zic… totuşi sunt curioasă de performanţa ei actoricească.
Remake-urile pot fi mult mai bune.. cine s-ar uita de ex la Westworld-ul original? :)
Foarte interesant, Dane! Si Soarele nostru nu se poate transforma intr-o mica gaura neagra? Parca asta se intimpla cind o stea colapseaza sub propria atractie gravitationala.
Doua filme despre muzica si staruri lansate in aceeasi saptamina, asta si Bohemian Rhapsody dar acum stiu la care dintre ele ma duc :) Ce tinara pare Lady Gaga, desi s-a lansat acum 10 ani. Pe Bradley Cooper cred ca l-am vazut ultima oara in American Sniper pt care a fost nominalizat la Oscar. De fapt si in Joy, dar nu avea mare rol, ca dovada am uitat tot! :)
Soarele nostru e considerat a fi o stea prea mica pentru a putea produce o gaura neagra, pe final de cariera. Cel mai probabil se va transforma intr-o pitica alba, morocanoasa si lipsita de energie. :)) Stelele mult mai mari, insa, da, produc gauri negre in locul nucleului ramas din corpul fostei stele, in timp ce straturile superioare, dezintegrate, calatoresc prin univers si pot da nastere unor alte stele, atunci cand intalnesc atomi de hidrogen. Parca asa am retinut eu. Si Bohemian Rhapsody se anunta promitator, dar e destul de greu sa faci un film biografic reusit, pentru ca mereu vor fi nemultumiti, care se vor raporta la personajele si faptele reale. Sa vedem ce mai apare pe ultima suta de metri, dar deocamdata raman la parerea ca A Star Is Born va inhata cateva Oscaruri.
Salut, am auzit si eu chestii foarte bune despre filmul asta. Bradley Cooper e de multi ani in contender de luat in seama la oscaruri, ca actor, senarist si producator. Lady Gaga vad ca vine tare din urma, are o nominalizare la Oscar pentru muzica si vreo doua globuri de aur pentru actorie, ceea ce nu-i rau. Cat priveste remake-urile, aici regula e ca sunt naspa. Cornel mentiona Westworld, dar nu se califica drept un remake bun, pentru ca originalul e un film de 1 ora si 40 de minute, iar remake-ul e un serial facut de scenaristi si actori de top, cu buget/episod mai mare decat tot bugetul filmului original.
Stiti de ce imi aduce aminte filmul asta? In 2009 a iesit tot un film similar, „Crazy Heart”, pentru care Jeff Bridges a luat in final Oscarul (era la a 6-a nominalizare omul). Tot asa, era vorba de un cantaret de country, imbatranit si alcoolic, cu viata in deriva, si da peste o femeie mai tanara care il face sa descopere niste chestii, si ii deschide ochii. Mi s-a parut extraodinar. Sper ca si „A Star is Born” sa fie la fel de fain.
L-am vazut aseara. Ce film! L-am pus in topul celor mai tari filme „despre muzica”, alaturi de Walk the line (viata lui Johnny Cash), New York, New York (cu DeNiro si Liza Minelli) si citeva altele.. numai ca asta mi se pare cel mai bun. Sint multe cupluri de muzicieni care au trecut prin asta.. ma mir ca nu s-a ecranizat povestea lui Bono si Cher. Dar aici coloana sonora a filmului e originala si superba. Ca Lady Gaga are o voce extraordinara, toata lumea stia, dar sa o auzi cintind alt gen decit pop merita toti banii (de bilet :) ).
Mno, eu v-am zis c-o s-aveti o surpriza… :)
Nu mi-a venit sa ced ca era chiar Dave Chapelle in rolul secundar al „vechiului prieten”.. acelasi Dave Chapelle care a luat 60 de milioane de la Netflix pt 3 showuri de come back. Si in rolul fratelui vitreg (ala batrin cu mustata) un actor pe care l-am vazut intr-un film vechi cu Patrick Swayze de prin 90, Road House. Acum nu m-as uita la filmul asta dar pe vremea aia eram innebunit dupa Patrick Swayze. Cum o fi sa fii la Hollywood si sa nu apari 20 de ani in filme? Vad ca a jucat in We were soldiers – dar nu mi-l amintesc.
O sa mă duc sa-l vad si eu.
„Numai în filme se pot întâmpla astfel de idile”! -vorba soției mele. Aș fi în stare, totuși, să mă sacrific în numele puținelor lacrimi ale sale pe care le-ar stoarce la vizionarea acestuia, spre hilarica mea zvârcolire de plictiseală, și să îl rabd până la capăt. Superbă piesă, cu un bogat fundal sonor al instrumentelor ce îi fac backup-ul. Felicitări pentru recenzie. Aștept pariul intuirii Oscarului. La asemenea somitate, n-ar fi de mirare!