Hai că, vorba aia, dacă alegerile ar fi sporturi olimpice, noi am fi fost campioni la categoria „aruncarea cu noroi.” Le dăm clasă la toți, începând cu cele din State unde, ce mare lucru a fost? Doi moși cu agendă de pensionari: unul care vrea să interzică TikTok-ul, altul care părea că l-a descoperit ieri (pe ultima sută de metri înlocuit fără succes de o femeie). Atât?! Păi noi era să îl alegem pe unul de puteai să juri că e inventatorul Tik Tok-ului, așa de bine îl poziționase a naibii platformă. Cu icoana într-o mână și cu filmulețele de pe telefon în cealaltă, ajunsese cu jumătate de picior în Cotroceni. Facebook-ul devenise un adevărat câmp de luptă (digital). Cu toții ne număram aliații, ne încurajam cu lozinci super șmechere și încercam să identificăm spionii infiltrați în listă. Se zice că Zuckerberg ar fi trimis un email intern: „Ce e România cu r mare și cum de s-au încins serverele noastre de la asta?” Algoritmii lui, obișnuiți cu poze cu pisici și rețete de tochitură cu mămăliguță, s-au trezit asaltați de sloganuri de genul „Noaptea ca hoții 2.0” și îndemnuri de mers la vot.
Chiar și acum, românii s-au mobilizat exemplar pe rețelele sociale, demonstrând că nicio tragedie politică nu e completă fără glume bune. Avem câte ceva pentru toată lumea: noi pasiuni, noi scandaluri, calul lui Georgescu (l-o cumpăra cineva?) revine Ciolacu? și eterna știre cu Geoană care poate pierde iar prezidențialele. A treia oară. Cineva a scris că omul ăsta n-a fost făcut să fie președinte, ci „personal trainer la trecut peste eșecuri de carieră.” Oamenii sunt răi. Și pe Șoșoacă a purtat-o un cal în spate și n-a murit nimeni. Nici calul, nici ea.
Până acum s-a simțit ca o chestie între manele și soap opera – dar în nici un caz Dallas, ci ceva făcut pe bani mult mai puțini. Pentru vreo două săptămâni, oamenii au uitat că există și știri externe, cărți bune, copii de hrănit, praf de aspirat, pentru că cu toții erau hipnotizați de maleficul prezent într-o formă sau alta pe ecrane, ca într-un film în care un scenarist isteț a băgat așa de mulți bad guys că a devenit film noir. Pentru cine nu știe, film noir e genul în care nu apare un personaj pozitiv cu care să ții, și ești forțat să iei partea unuia negativ. Georgescu, Simion, Geoană, Ciucă, Lasconi – fiecare și-a ales un personaj mai mult sau mai puțin negativ de care s-a simțit un pic reprezentat. Cred că măcar cu asta suntem de acord cu toții.
Reluarea turului unu pică la fix! La timp cât să fie adânc pătrunși cu toții de acel patriotism reactualizat și reactivat odată cu aniversarea Revoluției. Se va simți ca o reluare a pupatului moaștelor sfintei Paraschiva, că toți candidații au fost și pe-acolo – mai puțin Georgescu și uite ce rău i-a mers! Pe Șoșoacă cât de cât a ajutat-o să rămână europarlametar și, după mine, nu e chiar rău. În comparație cu Georgescu, pe care acum probabil îl ceartă nevastă-sa că nu a vrut să rămână cu călăria, artele marțiale și băile reci. Acum toată lumea știe că doar cu astea și fără interlopi-influenceri, plus sute de mii de dolari de pe undeva, nu ajungi prea departe. Tocmai când toată țara voia să-și deschidă cont Tik Tok ca să candidăm cu toții peste 5 ani, aflăm cu stupoare că nu e destul să o filmezi pe nevastă-ta dansând prin bucătărie ca să treci de turul 1.
Mulți încă se întreabă dacă decizia CCR a fost bună? Bineînțeles că da! Nu poți avea un președinte în funcție care și-a făcut campanie cu bani ascunși. În orice țară democratică trebuie arătată proveniența banilor. Lasconi a cheltuit aproximativ 3 316 316 euro, Simion 869 645 euro, Ciolacu 11 371 167 euro, Ciucă 3 547 554 euro, Geoană 1 687 764 euro. Nu poți veni cu fața aia onestă la televizor pretinzând că tu ai ajuns în turul doi aruncat de elanul patriotic al poporului roman! Întrebarea este de ce s-au mișcat atât de greu CCR și serviciile și de ce nu au apărut azi câteva demisii la nivel înalt, așa cum s-ar face în orice țară civilizată?
Da, după toată bătaia de joc din ultimii ani nici eu nu mai suport PSD, PNL, pe toți mânjiții în general, așa că și eu aș vrea să aleg un Vlad Țepeș președinte, dar tare mi-e frică să nu aducem o imitație macabră, unul aservit intereselor altora. Cea mai ok alegere după părerea mea, Ana Birchall, singura care, printre altele, a declarat în interviu la Starea Nației (apropo, neinvitată de nicio televiziune) că ar face pașii necesari pentru a schimba Constituția în vederea unei reale reforme în justiție, are șanse zero de a trece de turul 1.
Așa că trăiască circul. Lasconi se va lamenta ca Geoană în 2010 că aproape a câștigat, Ciolacu se va răzgândi și își va aduce jucăriile înapoi. Ciucă va fi înlocuit de alt urât: Bolojan – dar schimbarea nu va aduce îmbunătățiri, că toată lumea știe, așa cum românii nu votează femei președinte, nu votează nici ciufuți. Și tot țipând „Să votăm răul cel mic!” ne vom trezi în turul doi cu Simion și Ciolacu. Și cred că sunteți de acord cu mine, mai ales ăștia care știm că rușii au inventat păpușile alea matrioșka, e foarte posibil ca „ei” să câștige indiferent de rezultat. Ați crezut că ați scăpat de ruși eliminând-o pe Șoșoacă? Păi, ea se deconspirase oricum. Ați reușit să vă prindeți care e treaba cu Georgescu? Să fiți sănătoși, o să treacă cu bine matrioșka numărul trei, Simion.
Primul act al scenetei a trecut cu un bobârnac din partea Rusiei, și România l-a simțit ca pe-un șut în testicule.
Așa că, normal, se va scanda cu o voce probabil mai subțire. Bravo, băi Simion!
Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea „poveste” de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea „Cel mai bun roman” la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru „cea mai bună povestire SF 2019” cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial
Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.
Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.
În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.
Lasă un răspuns