– Pentru câteva milioane, Coca, nici nu se merită. Ȋţi dai seama, răspundere mare. Dar ei spun că vor să vadă cum e.
Marina întoarse feliile de dovlecei acoperiţi cu un strat fin de făină, ouă şi lapte în tigaie. Coca ţinea coatele pe masă şi fuma Virgina Slims Menthol.
–Ei doi şi-un copil în garsonieră. Şi-o pisică. Nu prea îi curăţă litiera.
–Hai, fată, şi tu, eşti culmea acum.
Marina luă o ţigară din pachetul de Virginia Slims, oftă adânc şi o înfipse între buze.
–Peste două ore ajunge Dan, nu ştie el ce facem noi, şopti ea.
Marina îşi şterse sudoare de pe frunte şi continuă:
–De ce sunt culmea?
–Ce dacă curăţă mai rar litiera?
– Pisicile au tot felul de boli. Copilul se joacă prin baie şi poate să facă toxoplasmoză sau chisturi. Nu e chiar aşa. Le-am atras atenţia. Vaccinuri la zi şi baia încuiată. Dacă păţeşte ceva, intrăm toţi în puşcărie.
Marina mai aruncă o mână de dovlecei în tigaie.
– Ȋi cam vorbesc urât vecinii. Aia de la doi mi-a spus că el e cu băutura şi cam ţicnit. Dar eu nu l-am văzut o dată beat sau mirosind a alcool. Ce s-o fi gândit ea, au datorii la întreţinere, el şomer, e clar. Dar doamnă, e pictor, i-am spus. Toată casa e plină de tablouri.
Marina aşeză trei şerveţele pe o farfurie şi puse acolo prima tranşă de dovlecei pane. Coca luă unul cu vârfurile degetelor şi suflă în el.
– Ea ce face?
–E ospătăriţă. La un restaurant în Centrul Vechi. Mai mult el are grijă de copil.
–Ȋţi spun sincer, n-aş putea să fac ce fac ei. Adică aş compara mereu cu al meu. Cred că din egoism. Şi chiar şi-aşa, m-aş ataşa prea mult de el, de un străin până la urmă, spuse Coca.
Marina îşi muşcă buza de jos în timp ce arunca a doua tranşă în farfurie. Şerveţelele se îmbibaseră cu ulei şi se îngălbeniseră.
–Mi-e milă mai mult de el. Ieri seară l-am găsit cu Clara în pat. Stătea pe burta lui ca pe pernă şi el o mângăia zâmbind. Dormea dusă. Abia se oprise din plâns. Atunci mi-am dat seama, Coca, el s-a lipit de copilaşul ăsta. Ȋţi dai seama, cum să le spun eu acum că i-a găsit şefa Clarei o familie pentru adopţie?
.
recomandarea mea este să dezvoltați episodul. textul este nejustificat de scurt pt subiectul ales, cele cîteva dialoguri, chiar dacă sunt bine scrise, cadrul destul de anemic al narării, lipsa unei minime descrieri a personajelor și a unui mesaj în final nu prea îl fac să semene cu o bucată literară de proză scurtă.
Textul nu are nici o problema in afara ca e mult prea scurt si nu transmite nimic in afara poate de un semn de intrebare. Dupa parerea mea, miniaturile de genul asta ar trebui puse la Atelier altfel o sa fim asaltati de zeci de texte asemanatoare… Mai mult timp stai pina il deschizi decit pina il citesti (daca ai internetul slow :) ).
In rest, bine ai venit pe site.
Ah, acum observ ca deja a fost pus in Atelier…