Se învârtea parcă timidă luna în ochiul acela, cu apă mult prea limpede, în care doar urma tocului meu mai amintea de ploaia torenţială de vară. Lumina aceea palidă şi confuză, îmi contura o poveste frumoasă desprinsă parcă din acel unic timp, într-un alt timp. -Priveşte-te! Ei, hai, priveşte-te! îmi şoptea parcă luna, dojenindu-mă iar […]
