Se învârtea parcă timidă luna în ochiul acela, cu apă mult prea limpede, în care doar urma tocului meu mai amintea de ploaia torenţială de vară. Lumina aceea palidă şi confuză, îmi contura o poveste frumoasă desprinsă parcă din acel unic timp, într-un alt timp.
-Priveşte-te! Ei, hai, priveşte-te! îmi şoptea parcă luna, dojenindu-mă iar şi iar cu razele ei argintii.
Şi totuşi, sunetul acela al ploii îmi răsuna încă mai viu, ca o simfonie-n surdină, o simfonie din aripi de ingeri, o simfonie cu aripi de ingeri. Şi-n albul acela, copacul meu, mă boteza în milioane de culori, lăsându-mi totuşi, încă, senină fruntea, prea încărcată de bucle.
Numele meu mă striga în tăcere prin milioane de nume. Nu mai vedeam albastrul, ce se cernea argintiu printre steluţele din norii hoinari ai uitarii.
-Dar, hai, priveşte-te! Eşti minunată şi, chiar trebuie să ştii! îmi zâmbea arămia frunză, mângâindu-mă ocrotitor în scurta ei cădere nocturnă.
-Hai, las-o, nu-i treaba ta! E doar un vis, iar tu, eşti un alt vis… s-a scuturat petala unei scrisori de toamna.
Crengile mă priveau de jos, ruşinate de umbrele nopţii, lăsându-şi ramurile prea adormite în frunze.
-Da, sunt un vis… Un alt vis! Dar, ştiu!
bine ai venit la bord, însă textul tău este atît de banal și lipsit de consistență încît nu poate rămîne pe prima pagină! succes pe mai departe!
Într-adevăr, ceea ce avem aici e insuficient pentru a fi considerat proză scurtă sau măcar schiță. Așteptăm ceva mai complex, pe care să se poată discuta, dacă este cazul, cum se cuvine.
Consistenta e data de adancimea textului. In textul meu este multa filozofie… si poezie. Oricum, multumesc!
probabil…dar, după modesta mea opinie cei care scriu fraze de genul: ,,Şi totuşi, sunetul acela al ploii îmi răsuna încă mai viu, ca o simfonie-n surdină, o simfonie din aripi de ingeri, o simfonie cu aripi de ingeri. Şi-n albul acela, copacul meu, mă boteza în milioane de culori, lăsându-mi totuşi, încă, senină fruntea, prea încărcată de bucle.
Numele meu mă striga în tăcere prin milioane de nume. Nu mai vedeam albastrul, ce se cernea argintiu printre steluţele din norii hoinari ai uitarii.” nu atinge barem superficial nici poezia nici filozofia. pentru puțin!
Dacă noi, cititorii (destul de experimentați, aș adăuga), nu am văzut în textul dumneavoastră ceea ce ați încercat să transmiteți, undeva este o problemă, desigur. Puteți rămâne la ideea că n-am fost în stare să-l înțelegem, bineînțeles.
Si lui Fred Astaire i s-a spus ca nu stie sa danseze. Nu ma deranjeaza parerea dumneavoastra! Fiecare are libertatea de a spune si a gandi ceea ce vrea. Dar, constructiv ar fi sa incurajam creatia sub toate formele sale. Nu intotdeauna suntem pregatiti, spiritual vorbind, sa primim orice informatie. Unele inimi pot fi atinse, altele nu.
Încurajarea creației nu se face, în marea majoritate a cazurilor, prin aprecieri nejustificate. Ar avea efect negativ. Avem deja, pe piața literară, mult prea multe cărți slabe. Vă dați seama ce ar însemna încurajarea fiecărui individ (abstract vorbind) care dorește să-și vadă numele tipărit pe o carte? Părerile mai puțin omagioase asupra creațiilor noastre sunt într-adevăr usturătoare, dar mai înainte de-a căuta vina la cel care a formulat-o, ar trebui să ne evaluăm pe noi înșine. Autorii cu adevărat buni, cred eu, ajung să se evalueze singuri după ce trec de-o anumită etapă iar atunci devin imuni la orice critică. Ceea ce, între noi fie vorba, încă nu este cazul aici – și nici în proporție de 99% din totalul cazurilor. Reacțiile de tipul „nu ați înțeles ce vreau eu să transmit” nu-i un pas bun în direcția asta. Vă asigur că părerile formulate (chiar dacă uneori par cam dure) sunt cu bună intenție.
Din pacate, sau din fericire, astazi oricine isi doreste, poate publica o carte! Acest lucru nu e deloc dificil! Ideea este ca sunt multe texte plictisitoare care nu transmit nimic, desi sunt poate, destul de lungi. Dupa parerea mea, textul ar trebui sa te atinga nu doar ca mesaj, ci in primul rand in plan subtil. E nevoie de ceva mai mult, de ceva mai profund, dar altfel! Este nevoie de o schimbare! Si, cred ca schimbarea aceasta o putem face fiecare din noi incurajand, ajutand, creind anumite oportunitati sau modalitati de exprimare. Desi m-am inscris in concurs, nu cred in competitie. Pentru mine, important e sa aduc oamenilor un strop de lumina si bucurie. Atat! Nu ar trebui sa fim in competitie unul cu altul, sa ne criticam unul pe celalalt. Nu e constructiv! Fiecare om care scrie, inseamna ca are ceva de spus. Si asta e bine! Ar fi extraordinar daca oamenii tristi, dezamagiti, depresivi, ar putea scrie! Am avea mult mai multi oameni sanatosi fizic si mental si mai putini oameni care ar pleca voit sau nu, pe celalalt taram inainte de vreme. Ar fi nemaipomenit ca toti aceia care sunt framantati de intrebari existentiale, sau care traiesc o drama, sau poarta in suflet o anumita durere, sa poata scrie! In acest fel, poate, s-ar creea un echilibru printr-o astfel de terapie! Exista, cu siguranta, ceva bun in orice lucru! Si daca ar publica, unde ar fi problema? E dreptul lor! Oricum, ce trebuie sa se intample, se intampla! Nu devenim noi mai putin talentati si cu idei mai putine daca mai publica si altcineva! Felicitari lui pentru initiativa si curaj! Publicul decide daca cumpara sau nu cartea! Si atunci, de ce ar trebui sa fim atat de critici? Eu cred ca e loc pentru toata lumea! Fiecare om care incearca sa faca si altceva decat treburile cotidiene, merita valorizat si premiat! Intotdeauna pot fi laude si Diplome create pentru autori. Nu e un efort! Daca ar creste numarul celor interesati de literatura si arta, unde ar fi Romania? Si oare, cum ar fi oamenii de pe strada, din autobuze si metrou, de la piata, de la cozi?
pt socializare există rubrica FORUM. toate comentariile care n-au legătură cu textul pot fi publicate acolo!