…amintirile mele se opresc fără să mă întrebe dacă-s de acord. De ce oare nu pot trece dincolo de prag? Cred că fiecare dintre noi are o astfel de întrebare multiplicată în mii de exemplare. Cine poate spune cu exactitate ce se află dincolo de marele prag? Nimeni. Adică fiecare a avut câte un răspuns […]
Autor: Macovei Costel
"Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre."
I can fly sau Ultimul Pterodactil
“Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul.” De fiecare dată poarta nopţii se deschide ecluză şi visele năvălesc curăţind toată mâzga adunată peste zi. Şi ca de obicei, eu urc treptele zigguratului înconjurându-l cu neputinţa mea. Ajuns în vârf, pe platformă, aerul tare îmi clăteşte toate […]
Lopata (limbaj licentios)
Seara se strecura aşternându-şi mantia umbrelor violacee. Rugina frunzelor aştepta semnale tainice. Vântul răscolea praful rigolelor. Liniştea incertă fu răscolită de bâzâitul soneriei. – Deci, pentru mâine aveţi de rezolvat problemele 5,8,10, 11 şi 13. Bună seara. – Bună seara doamna profesoară. – Şi nu uitaţi: ultimul stinge lumina! – Da. – Da. – Deschise […]
luna… noaptea
– Ai adus banii Marcele? – Da scumpo! Uite, două sutare. Noi nouţe… – Au fost mulţumiţi? – Se poate? Ştii doar că eşti argint viu… – Când mai ai nevoie de mine? – Acum… – Nu fi bleg, când mai tebuie să fiu doamnă? – Nu ştiu, oricum, dacă e te găsesc eu…hai…dezbracă-te… – […]
De trei ori şapte
Personaje : Florina – mama Elenei, 45 de ani, pensionată pe caz de boală, suferindă cu inima; Elena – fica Florinei, 23 de ani, contabilă la o intreprindere de mobilă, încă fecioară; George – subinginer la aceeaşi intreprindere, 28 de ani, prietenul Elenei; Maria – ţigancă, ghicitoare, 65 de ani, femeia care îi face curăţenie […]
Când locul şi timpul ne ating
Călătorule, opreşte-ţi paşii la umbra binecuvântată şi caută să-ţi tragi sufletul bucurându-te de minunea numită viaţă. Odihneşte-ţi privirea pe un fir de iarba să-l vezi cu câtă bucurie se pleacă la mângâierea tandră a adierii sau sub îmbrăţişarea vreunei gaze pornite pe calea către soare. Lasă fuga ta disperată căci nimic nu poate astâmpăra foamea […]
Am fost şi eu catarg
Viaţa e cea mai afurisită mare din câte s-au descoperit în toată existenţa umană. Are atât de multe hachițe, răsturnări de situații și întorsături de curenți cum nici nu poți să-ți închipui. Dar cine mai stă acum să judece ceea ce fiecare știe din trăite și văzute? Fiecare își cunoaște propria poveste și poate inventa […]
Gaura de vierme
despre începuturi Când a început totul, nimeni nu cred că-și mai aduce aminte, dar asta e cu totul alta poveste. Nimeni nu ar fi bănuit că orașul nostru avea să devină cunoscut în lumea-întreagă nu datorită curățeniei sau arhitecturii ci tocmai acestui insolit aspect. Statuile. Da, cineva avusese năstrușnica idee să comande niște opere de […]