Revistă de literatură și alte mofturi
Am absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, iar în prezent lucrez la un ziar săptămânal pentru comunitatea medicală din România. Am câteva proze scurte publicate în Revista de Povestiri în 2020. Am copilărit într-un sat situat la 40 de kilometri de București, iar Capitala m-a adoptat în 2002. Am încerc să redau în textele pe care le-am scris măcar o mică parte din atmosfera de la sat și din poveștile pe care mi le-au spus cei dragi. Îmi doresc să creez personaje autentice, păstrând câteva trăsături de la oameni dragi mie, care m-au marcat în copilărie.
Cam pe vremea aceea, vecina mea, DJ de profesie, a început să-mi strice liniștea cu care fusesem obișnuită seară de seară. Muzica bubuia din apartamentul ei ca un animal într-un cuptor cu microunde. Ritmurile de Techno străpungeau atomii betonului ce trasa granițele camerelor noastre, ajungând astfel până la urechile mele. Am tolerat tortura fonică o […]
Femeia salivează. Îi plouă de-a dreptul în gură. Găleți de apă inundă papilele gustative, elecrizate din senin. Trece pe lângă o cofetărie. Mirosul familiar o învăluie. Nu. O atinge pe nas, pe chip, pe pleoape, ca o foaie de plăcintă transformată în perdea. Vede prin țesătura fără model. Aromă de ecler cu vanilie. Ori poate […]
Dacă aș putea da timpul înapoi, aș retrăi orele petrecute cu tine în cinematograful din Liberty Center. Primul nostru film. Cât m-ai făcut să râd, stând îmbrățișați de întunericul sălii. Nu credeam că voi mai iubi pe altcineva. Totuși, dragostea lovea ca un făt în pântecele mamei. Facerea. Mușchii feței mă dureau. Filmul era – […]
Apa lacului IOR era roșie în primăvara aceea, când l-a văzut ultima dată pe Laurian, față în față. Cati acceptase să se vadă cu el în parc, lângă lac. Citise mesajul lui pe ecranul zgâriat al telefonului în acea dimineață, fără să-și dea seama că își rodea unghiile.A ajuns prea devreme în parc, așa că […]
— Linica, de ce te-ai apucat să faci ordine în taburi? Acum nu le mai găsesc, fir-ar ale dracului! Cum să trăiesc eu fără taburile mele de-o viață?Lumea domnișoarei Brândușa este una cu multe taburi deschise. Viața ei este un browser care conține sute, chiar mii de taburi care funcționează – sunt deschise – în […]
O femeie a scris o povestire despre un amor nebun. În clipa în care a pus stiloul pe hârtie, s-a gândit să adauge în povestea ei un poem mâzgălit în joacă pe fila unei agende, într-o zi de toamnă. Coperta agendei o ispitise fără să-și dea seama, cu pisica ei cu perucă și bentiță în […]
Fiecare dintre noi are o soacră pe undeva prin lume. Fie în același oraș, în aceeași țară ori poate chiar pe același continent. Aura avea, conform ultimului recensământ pe care îl realizase în vara anului 2013, patru soacre (de a căror existență nu fusese pe deplin conștientă până în acel moment). Lua cina cu toate […]
– Fă, Eleno, toată viața mea nu am făcut decât să am grijă de alții. De copii, de mama, care e așa cum o știi, de ăștia mici ai lu’ Mihai. Lucica își duse ceașca de țuică la buze și bău fără zgomot. Îi găsi apoi un loc și o sprijini de un genunchi. Curăță […]
De ce ai nevoie: un sac solid de pânză, patru pisoi cu blana de diferite culori, momentul perfect, când proprietarii nu sunt acasă, opțional, un colț de pâine pentru câinele Gioni, o cutie de tablă, pentru țigările din tutun local, învelit în foaie de ziar. Pasul 1 – Titilaie Scoți cutia de tablă din buzunarul […]
Mă aflam pe ulița mare, care ducea spre digul din sat. Simțeam cum picioarele mi se afundau în colbul fin, ca într-un strat moale și pufos de zăpadă abia căzută din cer. Oricât de mult mi-aș fi dorit acum să fie iarnă, știam că mai era cale lungă până acolo. Vara era în toi de […]
D-alea bune, d-alea bune are moșu’ Pandelică! Pixuri cu gel, leucoplast cu rivanol, șervețele umede, marcatoru’ permanent, ace de cusut, ace de siguranță, forfecuțe, pile de unghii, suport de buletin, alifie chinezească. Urcă în tramvaiul 32 la fel ca în fiecare dimineață, cu geanta plină și îmbrăcat cu o cămașă albă, curată. Pantalonii negri, tot […]