Când soarele s-a ridicat pe cer în ziua aceea caldă și frumoasă de vară, nu prevestea că dimineaţa va aduce cu ea nori negri deasupra satului. Rândunele săgetau cerul ca și până atunci, guguștiucii cântau, în dudul de lângă poartă o ciocănitoare bătea toaca – cioc-cioc, cioc-cioc, cioc-cioc- căuta viermișori sub coaja putredă, portiţa de la drum […]
Autor: Lucia Stroilă
M-am născut într-un sat din lunca Dunării, odată cu celebrul decret ceauşist ce-a dat numele unei generaţii întregi. Am rămas legată de locurile natale doar prin amintiri şi drumuri sporadice, paşii purtându-mă de-a lungul timpului din loc în loc, fără să mă lase să prind rădăcini solide niciunde în altă parte.
M-am apucat de scris după o lungă tăcere impusă de împrejurări, ca de o terapie menită să-mi alunge nesiguranţa cu care păşeam în nouăa mea viaţă. Şi ca să nu uit, să nu risc să repet aceleaşi greşeli. Pe unele le-am repetat, totuşi, am reuşit însă să mă iert mai uşor, pentru că scrisul m-a ajutat. Dispun de puţin timp pentru a scrie, aşa că nu reuşesc să pun totdeauna în fraze tot ce mi se naşte în minte. Uneori mă gândesc că este un lucru bun, omenirea fiind astfel scutită de a suporta încă un scriitor mediocru pe lângă alte mii ce-au apărut ca ciupercile după ploaie în ultimul timp. Mai am mult de învăţat, recunosc. Mi-ar plăcea să pot învăţa de la şi împreună cu membrii acestui site, dacă veţi considera că merit să fiu inclusă în rândul lor.
Printre stropi de gheaţă
Noiembrie venise furios şi ţinea să şficuiască cu stopi de gheaţă pământul şi să-l măture cu vânt, tăios ca lama bisturiului. Apropierea iernii se simţea în aerul rece ce făcea ochii şi nasul să lăcrimeze, obrajii să îngheţe roşu şi mâinile să înţepenească dureros pe mânerele umbrelelor. Era o vreme câinoasă, plină de furie, ca […]
Nu mori când vrei
Mică şi zvârlugă era Măriuţa. Cât un copil mare, îmbătrânit înainte de vreme. Avea 55 de ani, sâni rotunzi ca două mere date în pârg, mijloc subţire, ca tras prin inel şi pielea fină pe sub cămaşa de bumbac ţesut în casă. Vara avea faţa, mâinile şi pulpele arse de soare, în rest, pielea nevăzută […]
