Bo-Da

Nu am ținut secretă nebunia mea cu artele marțiale care tot să mă fi ținut pînă pe la 24 de ani. Bineînțeles că am avut puseuri serioase cînd îmi doream să trăiesc cîteva luni/cîțiva ani în China unde să mă pot antrena în voie, neperturbat de alte ispite. În perioada aia mă uitam cu mare plăcere la filme de arte marțiale, revenind iar și iar la unele faze, cu încetinitorul. Mi-am adus aminte de asta printr-un memory flash, astăzi, uitîndu-mă la un meci de box recent al lui Manny Pacquiao cînd, după două reprize, mi-am setat viteza pe youtube la 0,75 din aia normală. Cît să pot vedea mai clar dacă aterizau în plin sau nu loviturile pe fața lui Broner, mă-nțelegeți.
În perioada cînd mă uitam la toate filmele cu Jackie Chan, fără să vreau reținusem numele a tot felul de actori de mîna a doua. Asiaticii aveau niște nume atît de ciudate – țin minte numele adversarului lui Jean-Claude Van Damme din Sport sîngeros: Bolo.
Cum poți veni ca părinte cu un nume care să sune atît de aiurea!? Bolo!
Am aflat de curînd răspunsul la întrebarea asta, dar ușor nu mi-a fost. Am aflat-o infiltrîndu-mă adînc printre chinezi, ca un adevărat spion dublu, le-am cîștigat încrederea pînă cînd i-am făcut să mi se destăinuie privitor la tot felul de chestii intime, printre care și asta: alegerea numelui copiilor.
Chinezul care mi s-a destăinuit a plecat din China cu o bursă de doctorat la Laussagne, în Elveția. Imediat ce a început doctoratul și-a dat seama că chemarea lui nu era acolo, la Computer Science, și a reușit să convingă o somitate în matematică din cadrul aceleiași facultăți, profesorul Dalang, să-l accepte să se transfere la matematică. Fără studii aprofundate în matematică, acest chinez a terminat cu bine doctoratul și încă două post doctorate după aceea, ajungînd profesor universitar în Las Vegas. Nevastă-sa a terminat totuși doctoratul în Computer Science în cadrul programului pe care îl începuseră împreună și a ajuns profesoară universitară în Computing Science. La un moment dat a rămas însărcinată și au făcut un băiețel căruia au trebuit să-i aleagă un nume.
Dar numele nu era așa ușor de ales, cum în chineză, numele poate fi compus din orice combinație de caractere chinezești. El voia ca în nume să existe neapărat silaba Da, pentru că făcuse docoratul, cum am spus, cu profesorul Dalang, apoi postdoctoratul cu un iranian (o altă somitate, pe numele mic Davar) și în fine, ultimul postdoctorat cu David Nualart, un spaniol original din Barcelona care se mutase la 52 de ani în Kansas datorită primei lui studente cu care avusese o aventură în tinerețe dar mai tîrziu ajunsese și ea titulară la aceeași catedră și se împungeau sălbatic în ședințe. După douăzeci de ani, vechii iubiți nu se mai suportau iar asta i-a cauzat mutarea în Kansas unde a dat și chinezul meu de el și unde s-a născut acest copil, destinat să aibă silaba “Da” în nume.
– Ok, a acceptat soția. Sînt de acord ca băiețelul nostru să aibă silaba Da în nume atîta timp cît accepți să aibă și prima silabă a îndrumătorului meu de proiect la doctorat: Bo, de la Boris.
Așa că pe copil îl cheamă Bo-da.
Povestea ar trebui să se încheie aici dar are și un epilog legat de ambiția și devotamentul chinezilor. Mama lui Bo-da tocmai a obținut un post de profesoară universitară în Atlanta așa că soțul ei și-a dat demisia din Las Vegas pentru a se muta după ea în Atlanta unde o va lua de la început cu căutatul postului.
Speranța lui stă într-un alt chinez mai în vîrstă cu care a colaborat la scrierea cîtorva articole de matematică și care e din Atlanta. Acest chinez a prins Revoluția Culturală pe partea greșită a baricadei și fiind dintr-o familie “privilegiată” a fost forțat să lucreze de foarte tînăr ca miner. Deabia pe la vîrsta de 35 de ani, cînd trecuse nebunia declanșată de Mao, a fost acceptat direct la facultate dînd un examen de echivalarea studiilor liceale (pe care nu le făcuse!). Termină facultatea și doctoratul în timp record și actual este și el o somitate în domeniul probabiliatilor.
– Dacă îmi găsesc post în Atlanta datorită noului meu colaborator, am deja silaba pentru numele celui de-al doilea copil.
– Și a doua silabă?
– Sînt sigur că vine nevastă-mea cu ceva, mi-a zis. Niciodată nu duce lipsă de inspirație. Dar de data asta vreau ca eu să am prima silabă și ea nu are decît să se mulțumească cu a doua!

Cornel Balan

Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea „poveste” de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea „Cel mai bun roman” la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru „cea mai bună povestire SF 2019” cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial

Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.

Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.

În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.