Cărăbuşul auriu

— Ce bine că e moale pămîntul, dar fără săpăliga asta a mea, tot nimica nu făceam, spune ţiganca bătrînă aşteptînd o răsplată. Un gîndac, uuu, ce mare e!…
— Vă mulţumesc pentru ajutor, acum lăsaţi-mă vă rog, pe mine. Vreau să pun eu florile. Luaţi şi banii aştia. Şi cînd mai puteţi, vă rog să adunaţi şi buruienile. Ies imediat după ploaie.
— Săru’ mîna conaşule, stai fără grijă, mă ocup eu. O să-ţi placă cînd mai vii. Uitaţi şi stropitoarea asta, puneţi şi nişte apă. Se prind mai repede. Lăsaţi că vă aduc eu…
— Mulţumesc, mulţumesc.
— Crucea am mai îndreptat-o eu, s-a lăsat pămîntul după ce s-a dezgheţat zăpada. N-a mai nins demult atîta. E de patru ani, la şapte se pune de-aia de piatră, turuie mulţumită.
Frumoase flori aţi luat, cît mai sînt? Ochiu-boului, ăsta chiar că-i frumos. Şi se prinde şi repede. Şi panselele. O să se bucure. Le-aţi luat din faţa pieţii? E acolo o bătrînă…

*

Mai ştii cînd, prin vară, am ajuns pe la tine la birou, cum veneam uneori să te trag de ţîţe şi tu să mi-o freci, ne plăcea la amîndoi, dar tocmai se mutase cineva cu tine în birou şi n-am mai putut face nimic?… M-ai condus afară, şi pe hol, cînd să ne luăm la revedere, văzîndu-mă dezamăgit, ai zis să încercăm la veceu. Te-ai uitat tu înainte, să nu fie nimeni şi am intrat amîndoi într-o cabină. Eram obsedat de ţîţele tale. Deja gemeai. Am coborît cu mîna pe sub rochia subţire cu flori. Ai început să-mi desfaci cureaua, am continuat eu, şi mi-ai spus să te f… bine. N-aveam poziţie, loc puţin, era incomod. Am reuşit să intru în tine, dar destul de puţin, respirai cu zgomot, ne mişcam amîndoi stingheriţi de condiţii. S-a terminat repede, am fost cam dezamăgit de mine. Nu ştiam că se va ajunge pînă aici, poate luam un Marathon, ca să mă ţii minte, măcar ca pentru prima oară, dar ai zis că ţi-a plăcut şi aşa. Sigur din politeţe. În fond, cred că a fost onorant pentru tine. Aveai paişpe ani înaintea mea. Ne-am îmbrăcat tot acolo. Nu-ţi găseai chiloţii. Erau agăţaţi de sandaua ta. Ai scos capul din cabină şi eu am rămas ascultînd atent. Ruşine?! Nu era nimeni, mi-ai dat un şerveţel să mă şterg pe pantaloni şi mi-ai zis să mă spăl, că stai tu afară de pază. Am auzit paşi şi am intrat repede înăuntru. Abia respiram de frică şi speram să nu intre nimeni. Erai tu. Transpirat şi cu picioarele tremurînd, am plecat rapid, coborînd în fugă scările. La etajul unu nu era nimeni, m-am oprit cîteva secunde să mi se mai regleze respiraţia şi am ieşit zîmbind salutînd portarul. A ieşit o voce gîtuită. Am început să transpir şi mai mult. Dar eram oarecum satisfăcut; pînă la urmă n-a fost rău, şi data viitoare o să fie mai bine…

*

Întuneric. Ca-ntr-un vis. S-a eliberat cu greu din strînsoare. Mişca instinctiv din picioarele subţiri şi lungi, ajutîndu-se de fălcile tari ca nişte fierăstraie, încercînd să urce, să se prindă de orice. Un zgomot ritmic şi din ce în ce mai apropiat. Un cutremur continuu. Se ridica tot mai încet atras de mirajul unei chemări. Din cînd în cînd încerca să-şi deschidă aripile chitinoase şi să împingă cu ele în lateral, pentru a-şi mai face puţin loc. Apoi să se sprijine cu picioarele din spate, să împingă în ele şi să mai urce puţin. Măcar cîţiva milimetri. Se oprea tot mai des, aproape epuizat. Şi începea din nou, tot mai greu, după o scurtă odihnă. Iar şi iar. O zbatere oarbă şi fără motivaţie. Doar instinct.
Tot mai lungi pauzele, tot mai rare zvîcnirile. Paradoxal, de la un timp îi era din ce în ce mai uşor, ca o iluzie înainte de finalul suprem. Pentru ultima dată încearcă să deschidă elitrele aurii. Picioarele dinapoi se încordează şi mai împing o dată. Ultimul efort. Brusc, un zgomot puternic şi o lumină orbitoare îl lasă nemişcat.
După o scurtă buimăceală, se mişcă puţin spre dreapta, tocmai la timp, înainte de a se revărsa cu zgomot o avalanşă de pămînt tocmai peste locul de unde plecase.

26.9 13.01 duminica alerg maratonul de la Berlin ;-)
26.9 13.14 fain, ma bucur pt tine! sa ai bafta si sa fii in forma! pupindu te in zone rusinoase. drept stimulent doar…
”zone ruşinoase?!.” Interesant, interesant, interesant.
26.9 21.43 cum a fost alergatura?
Scrisul pare al lui taică-miu. Literele lui rotunde şi grase. De ce şi-o fi transcris sms-urile aici?
26.9 21.48 am facut 4h 20 min. A fost ok, un timp f bun cu soare cald am alergat in maieu m-am simtit bine mai ales primii 25 km dupa care am slabit ritmul uita-te pe situl lor acum sint in pat la refacere :)
E clar că nu-i mama. Ea n-a alergat niciodată mai mult de zece metri, după autobuzul 104. Taică-miu a avut o amantă?! Are?…
26.9 21.51 fain timp, felicitari mar! De la mare altitudine, sinaia, te pupam la mica altitudine. Între…, hm. Prietenii stiu de ce…
Între ce?…
25.12 15.36 craciun fericit, mam! Te pup peste tot. Zi mi doar cind
Ola! „Peste tot”. Nu e rău.
30.12 11.42 te pupam, te pupam. Si nu am renuntzat la visul cu acele dresuri albe fara nimic pe sub, si care intr un final nu vor fi date jos ci… sacrificate pe altare de placeri
Ohohoho! Nu-i rău, bravo bătrîne! Sînt mîndru de tine. Am un tată, bărbat adevărat!
30.12 18.13 n a zis nimic. De parca nu i ar placea…
O fraieră. Scena sună bine. Parcă-l şi văd pe bătrînu’ cu chiloţii-n vine, cu picioarele lui păroase…
30.12 18.28 sint internata la neurochirurgie la Bagdasarar cica am tumoare la creier si trebuie operata asta e cauza
…Ooo, asta chiar că-i o treabă urîtă!…
30.12 18.37 nu mi vine sa cred. Ce pot face pt tine? Pot sa tzi trimit miine zece milioane pt doctori. Si cind vin in buc o mie de euro pe care nu i vreau inapoi. Totul doar sa fii bine. Da mi te rog un raspuns
Bătrînu’ i mărinimos tare. Sigur a fost o treabă serioasă. Oare mama o fi mirosit ceva?
30.12 18.46 pur si simplu sint surprins si simt in suflet. Cum ajung in buc, vin pe la tine. Capul sus, mam’. Vreau din toata inuma sa fii bine. Vreau sa traiesti fie si doar pt mine. Stii cit imi esti de draga
30.12 18.50 merci de sprijin mai vorbim sper
30.12 19.11 am fost la manastirea cozia. Am povestit de tine n gind, te am scris pe hirtiutza si am lasat totzi banii de buzunar aici. Doar pt tine. Din toata inima. Va fi bine. Te rog sa nu tzii cont de bani, viatza i mai importanta. Am 200 de milioane doar ai mei. Tzii imprumut cu drag. si 1000 e fara ramburs. Doar pt mam. Zi mi doar
Taică-miu sensibil? El care taie cîte zece oameni pe zi?…
31.12 09.49 am adormit si m am trezit cu tine, cu tot ce mi ai spus. Si cu amintiri. Trebuie sa fii bine. Capul sus, mam, martina!
31.12 23.58 am sunat. Putzin sa nu deranjez in salon. mam, in primul rind sanatate! Dup aia vedem noi. Facem rev ul cînd zici tu. Dar sa nu faci prostii si sa ma superi. Capul sus. Sint cu tine n gind. Cu mult drag, baiatul tau incestuos…
1.1 20.09 mam, azi ai fost cu mine la schitul iezer, pe linga olanesti, vilcea. Cu drag, mult drag. Tzin pumnii
3.1. 14.22 deseara sau miine dimin ajung la spital

*

Alaltăieri am picat de la mare. N-a fost rău, dar s-a dus repede. Mai sînt trei zile pînă începe tabăra şi nu trec uşor. Prea cald. Cu tot aerul ăsta mergînd pe 16 grade. Pe fb nu-i nimeni, mail-uri ioc. Unde-or fi ăştia, o mai fi vreun loc pe lumea asta fără net?! La TV nimic, pe Prima e pe terminate „Podurile din Madison County”, primeşte pachetul trimis de fotograf, cenuşa ei, apoi nimic fain pe nicăieri.
Poate o carte din biblioteca bătrînilor. Să mă absoarbă, să uit de tot. Vitrina e deschisă. Ar merge „Diplomaţia lui Kissinger”, am mai început-o odată, eram prea mic, cred că m-au atras mai mult coperţile colorate. Parcă nu-i nici pentru acum, n-am starea. E şi cald. …Cioroianu, Păunescu, Puzo, Tudoran, Blaga. Cred că „Ultimul Don”, parc-am văzut filmul…
Ooo!, cheia de la caseta lui tacă-miu?! N-am găsit-o niciodată. Ce o mai căutam, cînd eram mic, devenise o obsesie. S-a îmbrăcat în fugă, vorbea la mobil. L-au chemat la serviciu. Cred că în legătură cu ultima operaţie, actorul ăla lovit la cap. Publicitate şi onoruri, o ocazie unică. Sigur o să-l dea deseară la ştiri, să mă uit la şapte.
Se deschide uşor. Veah!, un gîndac într-o cutie de plastic. Dedesubt, multe bilete scrise; scrisori? Un cărăbuş. Ce mare e! Trag cu grijă capacul cutiei transparente. Apuc acul, îl ridic uşor, cu tot cu pătrăţelul de polistiren. Dedesubt, împăturită, o hîrtiuţă cu scris frumos.

*

O ia uşor peste pămîntul reavăn. Urcă greoi, apoi coboară. Antenele ca nişte filamente încearcă să simtă drumul înainte de vreun pericol. Cu corpul bondoc, aripile scorţoase şi cu un luciu metalic galben bătînd spre verde, parcă e îmbrăcat cu o foiţă de aur, care prin transparenţă pare uneori vernil. Doar capul negru, acoperit cu perişori albi contrastează puţin. Încearcă să-şi deschidă pentru întîia oară aripile membranoase încă îndoite în falduri longitudinale şi transversale pe sub elitrele. Primul zbor. N-a reuşit, abia le-a depărtat puţin. Să le fi forţat prea mult pe întuneric? Mai încearcă o dată. Doar un bîzîit şi un rostogol lovindu-se de bolovanii de pămînt. Un fel de morişcă vie.

*

— Călcaţi repede pe gîndacu’ ăla, şefule, a ieşit din pămînt. O fi dintr-ăia care…
— Ce frumos luceşte! E un cărăbuş. Mulţumesc de ajutor, te rog să mă laşi puțin singur. Nu uita de buruieni.

„Vai sărmane cărăbuş
Pe a cui mînă încăpuşi
De acum oricît vei vrea
De mîna mea nu vei scăpa…”

*

Din nou s-a făcut brusc întuneric. Doar mici raze de lumină şi un roz frumos. Se zbate, dă din picioare, vrea să muşte, să deschidă aripile. Reuşeşte să le desfacă şi se învîrte zănatic, ca o morişcă. E mică cuşca. Oboseşte şi cade, amorţit, pe spate. Le deschide imediat şi încearcă din nou să scape.
Sper să nu ciupească. Ah, ce mă gîdilă! S-a prins de verighetă. Mai bine-l pun în pachetul de ţigări. Au mai rămas cîteva, o să le dau ţigăncii.
În buzunar, cutia de carton foşneşte teribil. Trebuia să scot staniolul. O să o acopăr cu două batiste de hîrtie. Oricum în metrou e gălăgie, n-o să se audă.

*

Deşi a frecat într-una cartonul pachetului, n-a reuşit să-l găurească. E acolo, drăguţul. O să am grijă de el. Caut pe net ce mănîncă. O să-l hrănesc şi o să-i fac cele mai bune condiţii. Găsesc şi o cutie. Va fi cel mai fericit şi bătrîn cărăbuş din lume. Cît de mult te iubesc, Mar!…

La dracu’!, nu pot să adorm. Prost vin au avut şi ăştia! Doar numele a mai rămas şi din restaurantul ăla, păcat de el. Mă răsucesc de-o oră. Mi s-a uscat gura. Să beau o gură de apă.
Cărăbuşul, am uitat de el! În cuier! Sacoul. Pachetul de ţigări. E gol! A ieşit. L-a găurit. Trebuie să-l găsesc. Noaptea sînt activi. Unde-i? Uşa deschisă la sufragerie. Lumina! Nu-i. În bucătărie. Slavă cerului, uite-l! Urrra! N-ai ajuns departe, dragule. Da’… e cu picioarele în sus. Nu, nu mă poţi părăsi tocmai acum, cînd te-am regăsit. Gîndăcelul meu drag, Mar a mea. Hai, mişcă picioruşele, fă ceva, te rog…

*

— Hei, pe unde ai fost pînă acum?, întreabă răstit Eliza.
— Ce mîncăm?
— Nu mîncăm nimic, mergem în oraş. Dimineaţă m-am întîlnit cu Tinu, colegul meu de grupă, îl ştii, am cîntat împreună şi în Song, l-ai văzut în pozele alea de la Durău, cînd am fost cu cortul. Ăla drăguţ; blond şi înalt. Doar ţi le-am arătat. Ne-a invitat la o terasă. Are şi încălzitor, pentru tine, sensibilule. Săptămîna viitoare se prezintă la post, la Budapesta, ataşat cultural. Patru ani. Şi nu prea mai are timp. Poate iese de vreo invitaţie spre sfîrşitul anului. N-ar fi rău nici un revelion. Ştii cît vreau să văd Budapesta! Hai mai repede, te aştept de o oră.
— Dar…
— Te rog. ştii ce a însemnat pentru mine corul. Şi nici nu l-am mai văzut de doi ani. Şi vreau demult să mă plimb cu vaporul pe Dunăre. Tu n-ai fost în stare să mă duci în zece ani… Ce dracu’ cauţi la calculatoru’ ăla? N-auzi că ne grăbim?!
„Adultul, care măsoară 28-35 mm lungime, are corpul pe partea dorsală de culoare castaniu-roşcată, acoperit cu o pubescenţă fină, albă, iar pe partea ventrală este negru şi se hrăneşte cu frunzele arborilor”. Frunze, deci. O să-i adun cele mai bune frunze. „După o perioadă larvară petrecută sub pămînt de trei ani, ca adult trăieşte 10-14 zile”. Numai atît?!… Al meu, Mar, va trăi cîţiva ani. O viaţă… Lîngă mine. „Sînt activi ziua şi zboară pe înserat şi mai ales noaptea”.
— Vin imediat.
— Uite, ai aici cu ce să te îmbraci. Pantalonii albi de in, tricoul ăsta, îţi iei şi pălăria de paie. Nu prea porţi ce-ţi iau eu. Şi te rog cît mai repede. Am sunat deja după taxi. Vreau să beau şi eu ceva cu Tinu în amintirea studenţiei.
— Hai încalţă-te, deja e tîrziu…

Pârlog Cezar