Ceai cu lapte

Am o pauză de jumătate de oră. Intru în White Lion, să beau o cafea. Adam a rămas afară si vorbește la telefon. Cel mai aglomerat pub din Essex este aproape gol, la ora asta. Draperii înflorate și grele acoperă o parte din ferestre. În șemineu, troznește un foc vesel.Afară, plouă torențial.
Adam intră și mă caută cu privirea. Mi-am comandat o cafea mare cu lapte. El cere ceai negru, cu lapte.
Adam are treizeci și șase de ani, e polonez și lucrează ca șofer la firma de catering, unde lucrez și eu, temporar. Are niște buze pline, roșii, un nas puternic și gropiță în bărbie. Suntem colegi de două luni, dar n-am stat de vorbă, până acum. Familiaritatea cu care-mi vorbește mi se pare deranjantă. Repetă cuvântul “darling”, ostentativ.Vorbim despre clienți, când mă întreabă brusc, dacă știu bancul despre cum fac sex zodiile. Îi răspund că nu. Când ajunge la partea despre zodia peștilor, mă privește cu subânțeles:
“- Peștoaica se trezeste dimineața, răvășită și mahmură. Îl vede pe partenerul de sex, privind-o. Cum ziceai că te cheamă, îl întreabă ea, candid.”
Sorb din cafea și zâmbesc. Mă uit la ceas și încep să-mi pun lucrurile în ordine.
– Mai avem un sfert de oră. Nu e cazul să te grabesti, îmi zice el.
-OK! Tu ești șoferul. Dacă întârziem, e numai vina ta.
-Cum îți petreci timpul liber? Îți place orașul?
-Nu am văzut prea multe. Îmi plac cladirile vechi. Centrul comercial e bestial.
-Ți-ai făcut prieteni?
-Am câteva cunoștințe. Prieteni e mult spus.
-Matt mi-a spus că te apreciază mult. Și-ar dori să poți să-ți prelungești șederea, la firma noastră.
-Mă înec cu cafeaua și încep să tușesc.Mă scuz și mă duc la baie.
Îl sun, furioasă, pe Matt.
-Tu dai detalii despre viața ta sexuală șoferului?
-Hai,Pussy, nu fi nervoasă! Am să-ți povestesc, când am timp. Cu Adam am trecut prin multe. Nu e un simplu șofer. Ne vedem deseară?
-Da, boss? Pe la cât?
-La nouă e bine?
-Aha!
Mă întorc la masă. Sorb ultima înghițitură și-i spun lui Adam că ies la o țigară. Mă însoțește și el. Observă că fumez Silk Cut și face o remarcă:
-Banii nu sunt o problemă pentru tine, nu?
-Trebuie să adun șase mii de lire, până-n august. De multe ori, renunț la mâncare pentru țigările astea.
-Am crezut că Matt…
-Matt e foarte drăguț cu mine, dar există niște limite…suntem doar prieteni.
-Cu beneficii?!
-Hai, să mergem. E târziu.
Ziua trece destul de rapid. Avem o reclamație de la doamna Piper. Matt mă sună și mă roagă s-o rezolv. El e plecat în Porstmouth, să negocieze tranzacția cu fructele de mare.
-Bună, Alice! Cum te simți astăzi?
-Bine.Tu?
Mă uit la Alice, încercând să citesc pe fața ei urgența pentru care ne-a contactat. Alice Piper are nouăzeci de ani, se deplasează cu un cadru, dar este îmbrăcată și coafată regulamentar, pregatită parcă să iasă undeva.
-Plouă mult, in Essex, zic eu.
-Da, într-adevăr! Cred că ți-ar prinde bine un ceai.
Pune fierbătorul în priză și se apucă de pregătit ceaiul. Ne așezăm și sorbim din el. Ceaiul cu lapte nu este specialitatea mea, dar mă sacrific. Alice deschide discuția.
-Am mai sunat la firmă de vreo două ori, în legătură cu asta. Trebuie să vă angajați un bucătar care se pricepe la gravy. Nu pot mânca curcanul fără gravy, iar ăsta ce l-am primit nici miros de gravy nu are. Sunt singura care se plânge?
-Nu stiu, Alice. Am să-i transmit lui Matt ce-mi spui și o să remedieze situația.Te asigur de asta. Știi că suntem foarte atenți cu clienții noștri. În rest,e bine?
-Da, sunteti punctuali și mîncarea e proaspătă. Nu mă plâng de altceva.
Îmi iau rămas bun de la Miss Piper și mi-aprind o țigară, adăpostindu-mă sub streașină. Mai am șase clienți și am terminat, pe azi.
Pe la nouă și un sfert, mă sună Matt. Sunt pregatită; îmi iau telefonul, țigările și ies. Mă pupă pe buze și apoi pe nas, înainte de a porni. Mirosul de Fahrenheit, mă face să uit de clienți și alergătura de peste zi.
-Buna, Pussy! Ce sexi ești!
-Ești un drăguț, Matt!
Ajungem la el în cateva minute. Casa, cu etaj, în care locuiește singur, nu se deosebește cu nimic de cele ale vecinilor. Mi-arunc hainele pe un cuier, în hol, îmi iau papucii de casă și mă bag în bucătărie. Prepar un gin tonic, pentru amândoi, și mă apuc de pregătit cina. Matt iese din baie și aprinde CD-playerul.Tracy Chapman invadează camera: Sorry/Sorry/Forgive me/….Baby, can I hold you tonight?
Dupa cină, mă duc să fac o baie. Matt are de trimis niște e-mailuri. Cînd ies din baie, îl găsesc în pat, butonând telefonul. Pereții dormitorului sunt tapetați cu un tapet visiniu, în dungi. Patul, king size, e acoperit cu un cearceaf răcoros de mătase, de un albastru cobalt. Pe peretele din față, o oglinda imensă, cu ramă de bronz, reflectă patul.
Sunt în halatul de baie. Caut uscătorul de păr. Mă postez în fața oglinzii și pornesc uscătorul. Matt mă strigă
-Pussy, lasă-l așa!Îți stă mai bine. Hai, să desfaci surpriza!
Mă întorc și văd o cutie mov, de la Matalan. O desfac și scot o rochie roșie, cu bretele și spatele descoperit.E lungă și foșnește când o scot din cutie. Lângă rochie, găsesc un parfum Anais Anais.
– Te ajut s-o îmbraci. Pantofi cumpărăm mâine. Mi s-a părut dificil să-i aleg singur.
Mă ajută să mă îmbrac. Încep să mă plimb prin cameră. Mă opresc în fața oglinzii și mă aplec provocator. Rochia are un decolteu adânc. Matt mă cuprinde de mijloc, în fața oglinzii și-mi ridică părul; mă sărută pe gât și-mi șoptește, cald: Ce fierbinte esti, Pussy! Te vreau acum! Simt că mi se ridică părul pe mâini și strănut. Imaginea din oglindă mă face să mă simt puternică. Îl împing pe Matt spre pat. Îmi arunc rochia pe covor și mă așez deasupra lui. Îmi cuprinde coapsele și mă direcționează. Încep să mă mișc, șoptindu-i Sunt a ta, boss. Fac tot ce vrei! Lumina difuză ne proiectează umbra pe pereți. Simt că mă apropii prea repede de final și mă așez pe spate. Matt știe ce urmează. Își ia penisul în mână și începe să-l frece încet, ignorându-mă….Mă excit privindu-l, cum se masturbează. Îmi închipui că sunt invizibilă și am pătruns in intimitatea lui. Se ridică pe genunchi și mi-l oferă. Îl ling îndelung, privindu-l pe Matt provocator, apoi îl iau în gură, cât de adânc pot, și îmi rotunjesc gura ca o ventuză. Mișcările rapide îl congestioneaz. Simt sperma fierbinte fremătând, gata să țâșnească; îl scot din gură, îl mai umezesc un moment și încep să-l frec.
-Oh, fetițo! Vreau să faci asta cu Adam. Vreau să te privesc cum i-o sugi.
-Fac orice, Matt. Sunt a ta!
Matt mă trage de mână si mă așează în genunchi. Se așază în spatele meu și mă penetrează
adânc. Scot un icnet. Mă prinde de coapse și își începe mișcarea. privind reflecția din oglindă, cu coada ochiului.
-Suntem superbi, Pussy! Vezi? Vreau să termin în tine…
Îmi prinde sânii în căușul palmelor și strânge; se mișcă rapid, izbindu-mă. Îi simt pielea transpirată, lipindu-se de mine. Aș vrea să-l privesc, când termină; grimasa de pe fața lui mă excită. Se cutremură.
-Ah, fetițo!
Îl ignor acum. Mă concentrez la mișcare. Orgasmul vine în valuri, cald, privirea mi se încețoșează, urmează al doilea val.
Matt se trântește pe spate, destins. Are o față de copil, sătul.
Mă așez lângă el și îmi ascund nasul sub coasta lui, transpirată. Îmi sărută mâna și o păstrează în mâna lui. Inspir adânc și mă pierd în gânduri. Pantofii trebuie să fie ceva Pin Up style. Trebuie să trec pe la coafor, joi.Vineri n-o să mai am timp, dacă plecăm la Londra.
La șapte mă trezește telefonul. Matt doarme. Cobor în bucătărie și pun de cafea.Cerul s-a luminat .E o dimineață proaspătă de martie. Îmi iau cafeaua și ies, pe terasă, la o țigară.

Primesc un mesaj de la Dănuț. Vrea crampoane și o minge de fotbal. Dacă continuă cu lista asta, trebuie să inchiriez un furgon numai pentru pachetele mele. Îl sun pe la două, să vad ce-a facut la test.
Mă machiez și-l sun pe Adam să mă ia. E pe drum deja. Ies în fața casei și-mi aprind o țigară. Adam coboară din Rover și-mi deschide portiera.
-Măi, să fie! O să-mi lipsească tratamentul ăsta, la noi, la Călărași.
Începem ziua în forță. Promisiunea sfârșitului de săptămână, petrecut în Londra, ne mobilizează. În pauza de prânz, ies în Castle Point, să-mi cumpar pantofi. Mă decid repede pentru o pereche de pantofi cu toc, negri, și mă întorc la clienți.
Adam e foarte binedispus și râdem isteric, la glume fără noimă, la afirmații terminate în coadă de pește. Mă privește cu coada ochiului și-mi zice:
-Vezi, ce ușor e să lucrăm împreună? Mi-e greu să înțeleg de ce vrei să ne părăsești așa de curând! În doi, trei ani fiul tău își va lua zborul. Atitudinea ta protectoare îl va agasa, iar tu vei rămâne, cu regretele.Vei lucra, pe două-trei sute de lire! Mi-e greu să cred că doar atât îți dorești de la viață!
-Adam! Fii atent! Era să intri în camioneta aia!
-Nu-ți face griji! Sunt profesionist!
Ajungem la apartamentul meu, pe la cinci. Adam îmi dă o oră, să mă pregătesc. Șamponul uscat mă salvează. Am timp să mai beau o cafea, înainte să mă sune Matt, să-mi spună că au pornit spre mine. Facem o oră până la Londra. Avem timp să mâncăm înainte de a intra la spectacolul Billy Elliot. Mă sui în mașină și sunt întampinată cu zâmbete admirative. Bărbații sunt angajați într-o discuție despre un client, așa că mă așez pe bancheta din spate și încerc să nu-i întrerup. Adam mă întreabă dacă e destul de cald în mașină. Îi răspund afirmativ. La radio se aude Adele, Someone like you. Mă trezesc fredonând cu patos refrenul. Închid ochii și mă gândesc la trecut, la casă.
-Nuuuuu! Adam, fii atent!
Se aude un scrâșnet puternic și simt cum centura îmi strânge pieptul. Îl aud pe Matt gemând. Adam nu se mișcă. Îmi desfac centura și încerc să mă mișc. Simt o durere puternică în piept.
-Matt, Adam! Băieți, ce faceți?
Între timp,Matt deschide ochii și mă privește năuc.
-Cum te simți, îl întreb.
-Sună la salvare, te rog, îmi răspunde Matt.
Adam e inconștient. Sun la salvare, dar mi-e greu să dau detalii despre locul accidentului. Șoferul dubiței care ne-a lovit se apropie de mașina noastră, șchiopătând. Îi întind telefonul și îl rog să mă ajute să fim localizați. Salvarea sosește în câteva minute și verifică prioritățile. Matt este așezat pe targă, în timp ce Adam se trezește și el.
-Am leșinat?
-Da, ai fost inconștient.
-Tu cum ești? E grav?
-Cred că am niște coaste rupte. Și glezna dreaptă a început să se umfle. Simt cum pulsează.
Suntem duși la spital. Medicii se mișcă repede. Exact cum am văzut în filme. Suntem preluați și duși în spații diferite. Diagnosticul meu e parțial confirmat. Am o coastă ruptă și centura de siguranță mi-a produs niște răni urâte. Pielea de pe piept și stomac arată de parcă e arsă. Medicii mă întreabă pe cine ar putea să sune, ca să anunțe că am avut un accident. Le răspund că aș prefera să nu sune pe nimeni. Îmi administrează calmante și mă lasă singură. Închid ochii și mă gândesc la ce s-a întâmplat. Spun o rugăciune și încerc să adorm. Mi-e groază de insomnie. Temeri și întrebări fără răspuns, îmi slăbesc hotărârea, când vine noaptea.
A două zi, mă caută Adam. Nu are nimic grav; a venit să vadă cum mă simt și să-mi dea vești despre Matt. Acesta e în stare gravă.A suferit o fractură de coloană și medicii sunt pesimiști în privința viitorului. E conștient, dar nu e pregătit să accepte realitatea. O soră vine să mă vadă și-mi administrează calmante. După examen, medicul îmi dă câteva sfaturi și îmi comunică vestea că voi fi externată, a doua zi.
Încerc să-l văd pe Matt, dar acesta doarme și nu sunt lăsată să-l deranjez. Îl sun seara. Îmi cere să-l însoțesc pe Adam la firma și să încercăm să facem lucrurile să meargă, în lipsa lui. Îi promit că voi face tot ce pot.
O lună trece astfel, destul de repede. Adevărul e că îmi place rolul primit.Vestea că Matt va fi externat mă bulversează. Știu că a venit momentul să vorbim serios.
Invazia de narcise înflorite îmi dă o stare de bine. Lalele și zambile umplu grădinile miniaturale, din cartierul Charminster. Închid ochii și sorb din cafea, mirosind aerul din jur. Gânduri îndrăznețe îmi dau târcoale.Trebuie să vorbesc cu Dănuț, curând.Vreau să aflu ce părere are despre o eventuală mutare în Anglia. Matt mă smulge din reverie. M-a sunat să mă întrebe când ne putem vedea. Îi spun că am o oră la dispoziție, dar va trebui să-l rog pe Adam să mă ducă.
Am emoții. Mă uit în oglindă și nu-mi place imaginea reflectată în ea. Au trecut cinci luni de la accident, dar nu mi-am revenit încă. Am avut o perioadă grea. M-am ocupat de afacere și am stat trează, gândindu-mă la decizia pe care trebuie s-o iau. Adevărul e că nu am înțeles niciodată cât de serioasă e relația cu Matt. N-am îndrăznit să cer detalii sau să fac afirmații deplasate. A fost o treaba din care am câștigat amândoi.
………………………………………………………………………………………………………………

Locuiesc cu Matt. Deși are două infirmiere, care-l ajută, mă solicită și pe mine pentru tot felul de servicii. Mă ocup și de firmă și încerc să-l înveselesc cum pot. Sexul a rămas o amintire plăcută. Ne e greu să ne adaptăm. Mie mi-a fost teamă să nu fac, involuntar, gesturi deplasate, care să-l rănească. Mi-a fost greu să accept că trăiesc cu un bărbat, într-o relație, care s-a bazat până aici, pe sex, iar acum aspectul ăsta lipsește total.
Matt nu s-a schimbat, fizic, prea mult. Ochii albaștri, întunecați sunt conturați de cearcăne, iar mâinile osoase, cu degete lungi par ireal de albe. Acum două luni, am început o relație cu Adam. Petrecem mult timp împreună, datorită muncii și a venit oarecum natural.
Miercuri dimineață, mi-am adus aminte că vineri e ziua de naștere a lui Matt. Mi-am petrecut timpul încerc să ghicesc ce l-ar putea face fericit. Nu-i lipsește nimic, material.Clar că nu-i pot cumpără un parfum sau un ceas.
Vineri, mă trezesc destul de târziu. Am numai douăzeci de minute la dispoziție să pornesc la muncă. Stând pe WC, mă pălește inspirația. Adam vine, să mă ia și, pe drum, îl pun în gardă în ce privește planurile mele. Zâmbește și îi sticlesc ochii. Pussy, ești o dulce! îmi zice, mustăcind. Îi răspund că la opt încerc să fiu gata și-l aștept, să mergem la Matt. Îl rog să aducă gin.
Matt e în fotoliu când ajungem. Se uită la un show de doi bani. Îl felicităm și îl întreb dacă e gata să-și primească surpriza. Adam prepară niște gin tonic, eu aprind două lumânări și mă chinui cu CD-playerul. Am pornit Hess is more și mă duc până la baie. În timp ce mă dezbrac, mi-aprind o țigară. Aerul e rece și mi se ridică părul pe brațe. Intru în living, făcând o piruetă.”Yes, boss/I’m on the mic/I’ll try to give you/ what you like!” suspină tipa din videoclip. Adam mă prinde de mâna dreapta și mă trage spre el. Mă împinge, să mă așez în genunchi, și se desface la șliț. Eu mă uit cu coada ochiului la Matt și mă bucur de mocheta groasă, care-mi protejează genunchii. Iau penisul lui Adam între buze și-l umezesc, încercând să urmăresc reacțiile lui Matt. Adam e într-o dispoziție de zile mari.Își joacă rolul cu dezinvoltură. Are un zâmbet satisfăcut și îi face cu ochiul lui Matt, în timp ce mă direcționează calm. Îl simt pregătindu-se să termine. Mă prinde de păr și mă forțează să fiu atentă la el, în timp ce-l aud pe Matt mârâind:
-Destul! e târziu. Adam, ia-ți un blocknotes și scrie detaliile pentru Portsmouth!
Telefonul se luminează. Intră vreo trei mesaje. Îl ignor. Știu de la cine sunt. Am fost agitată toată săptămâna. Am și visat de vreo două ori, că sunt acasă. Se făcea că mă duc după lemne, cu căruciorul ăla mare, pe Valea Seacă.
N-am mai vorbit cu Sorin de vreo lună. Când l-am sunat, mi-a zis, repezit, că are probleme mari, pe șantier, ceva accident, și mi-a zis că mă sună. Soră-mea m-a sunat să-i trimit bani pentru mica. I-au tăiat un picior.
Adam îmi face semn să ieșim și să-l lăsăm să se odihnească.
-Ne vedem dimineață, la șapte. Începem cu Hilda, îmi aruncă el în treacăt. Noapte bună, sweetie!
– Noapte bună! Peter a mai sunat? Începem să-l vizităm, iar?
-Nu, încă. Bye!
Mă demachiez rapid și mă bag în pat. Deschid telefonul și îi scriu un mesaj lui Sorin. Mă sună în secunda următoare.
-Ascultă, fă! Când am vorbit noi ultima dată? Paștele mă-tii de muiere! Lu’ mică-ta i-au tăiat piciorul, fii-tău are examen peste câteva luni, eu țân șantierul ăla pe umeri…sunt și mamă și tată, pentru Dani! Tu cât crezi că mai resist ieu așa? Ai zis că te duci, futu-te-n aripă, pentru șase luni, să terminăm cu ratele la casă și-ai uitat de toate! Să faci bine, să-ți faci bagajele și să vii acasă, că ai terminat-o cu mine, dacă nu! Și nici pe fii-tu nu-l mai vezi!
-Sorin! Măi, iubi! Ce te-ai pornit în halul ăsta? N-am vorbit noi să prelungim veranda și să mai facem o cameră, lângă baie, pentru musafiri?
-Ce-am vorbit, ce n-am vorbit, îți dai demisia și vii acasă, să vezi de copil, că nu mai învață nimic și m-o făcut de rușine la ședință. Nici mă-ta nu mai are mult de trăit. Trebe să vii, să stai cu ea, c-o mamă ai, nu zece!
Mă ridic și mă uit pe geam.Vine un miros ciudat, de hârtie arsă. A început să bată vântul și picături de ploaie se izbesc de sticlă. Inima îmi bate cu putere. Îmi caut cuvintele, în timp ce mă chinui să-mi aprind o țigară, cu un chibrit rupt. O aprind și trag cu sete un fum, înainte să-i răspund.
-Bine, măi! Iar ne întoarcem de unde-am pornit. Un pas înainte și doi înapoi
-Nu mă enteresează, fă, m-auzi?! Nu mai merge așa. Dacă nu te prezinți într-o săptămână, rămâi fără copil! Bag la divorț și te las fără iel.Te pâr pentru “părăsirea domiciliului.
-Bine, iubi! Caut bilet pe săptămâna viitoare. Stau, să iau salariu, și să fac niște cumpărături, că i-am promis la copil ceva.
-No, așa mai merge! Ți-o mai crescut curu’? Că nu-ți stătea rău deloc. De-abia aștept să ți-l masez oleacâ.

-Am slăbit vreo nouă kile, c-o avut șefu’ accident și-o trebuit să preiau și secția din Winchester.
-Lasă, că-ți crește la loc, când îi veni acasă. Te iubesc, tu, Dorină! Tu ești viața mea!
-Mă duc să mă bag la somn, că mâine am o zi grea. Te pup!
-Să-ți iei bilet!
-Bine, iau. Te pup! Pupă-l și pe Bubu, din partea mea!


11 comments

  • Mi se pare primul ta compozitie de trecut in Slides.
    Promiscuitatea personajelor e aproape socanta, dar tocmai asta da valoare textului. Doar ca pt niste englezi „Pussy” nu suna ca ok, ca in romaneste, „pisicuta”, ci acum are sensul generalizat de „pizdulice”. Intrebarea e daca personajul vrea sau nu vrea sa i se spuna asa – poate ca da.
    Convorbirea cu Dani imediat dupa partida de sex da o alta dimensiune personajului, brusc o vedem din ipostaza de mama cu indatoriri, la munca in anglia, apoi la final aflam ca are si sot, si inca unul care urla la ea. Mda, ramii cu un gust amar cind realizezi ca nici o optiune de-a ei nu e gen fairy tales. Nici cu Matt care o folosea pentru a-si satisface niste scenarii de obsedat, nici cu soferul care e o alta versiune a lui Matt si nici cu sotul care vorbeste ca un badaran si pare sa fie cel care a impins-o pe sotie acolo in situatia in care se gaseste acum.

    • Multumesc! Am scris aceasta proza acum vreo doi ani.Un scriitor cunoscut mi-a spus ca finalul nu este OK, fiindca o femeie ca personajul principal nu are cum sa fie maritata cu un tip ca barbatu-sau. Asa ca am sters finalul si am asteptat sa vina inspiratia, din nou. Sub influenta voastra(colaboratorii Liternautica) am decis sa am incredere in mine si sa merg pe ideea initiala. Din pacate, sunt destule femei in situatia asta si nu e chiar asa lipsita de realism/logica povestea. Acum vreo jumatate de ora,incepusem sa regret ca am postat proza pe site. Parca e prea socanta promiscuitatea personajelor, ma gandeam eu :-)

  • Intr-adevar, nici mie nu mi se pare ilogic.. it’s a cruel, cruel world, fiecare foloseste pe fiecare, ea pe sef pt ca probabil relatia cu el ii da avantaje la munca, sotul pe ea, ca sa aduca bani, ea pe sot pt ca il minte cu scuza ca e abuzata (si parca pleaca in Anglia cautind si mai mult abuz, dar de alt gen), iar Adam clar iar o relatie bolnavicioasa cu patronul cu care are in comun niste obsesii sexuale destul de dark.
    Ca ea e coltoasa in prima faza si-i spune „-Tu dai detalii despre viața ta sexuală șoferului?!” apoi mai tirziu referitor tot la Adam, „fac orice” pare realist in conjunctura asta descrisa mai sus, doar toata lumea e duplicitara aici, nu?
    Deci nu finalul e problema, din contra, mie mi se pare ca pica la fix. Doar ca te-ai grabit putin cu accidentul, scena trebuia putin lungita sau cel putin trebuia sa ai o „trecere”, niste descrieri, niste introspectii ale personajului principal.
    Ce sa zic? Normal ca e socanta dar exact asta da valoare textului. Te opresti din citit si zici „Wholly Macro!!” Dar clar, dupa parerea mea e un exemplu bun de text care NU are pornografie ieftina… dupa mine e folosita aici in scop artistic.

    • Da, accidentul! Foarte pertinenta observatie.Ma ajuta foarte mult criticile voastre, fiindca, de multe ori, am senzatia ca ceva nu e in regula, dar nu mi-e foarte clar ce si cum. Descrierile nu sunt punctul forte,in prozele mele,dar ma straduiesc; in schimb introspectiile imi plac mult, dar nu stiu sa le introduc, inca. Am sperat ca o sa invat mai mult, din punct de vedere tehnic,cand am fost la cate-un curs de scriere, dar nu s-a prea intamplat.

  • Pe parcursul citirii a stăruit senzația că te-ai grăbit parcă să termini de scris (excepție face prima scenă cu Matt). E cam singura „obiecție”. Și câteva virgule care nu se află la locul lor :) Sunt de părere că se potrivește finalul, dar cu condiția să revii și să dezvolți întregul subiect. Folosirea unor introspecții, străruirea pe unele scene și dialoguri, toate astea ar putea să ridice valoarea textului.

    • Si eu mi-am pus problema, in ultimul timp, daca n-ar trebui sa scriu proze mai lungi.Desi am 46 de ani, sunt tanara in ale scrisului. Setarile mi le-a facut Iaru la un curs online de writing. Fiindca ne dadea termen de doua-trei zile, sa terminam o proza, nu aveam timp sa scriu/corectez mai mult de 4 pagini Multe din prozele mele au acest numar de pagini. Azi, cand veneam de la munca, mi-a venit o idee de proza atat de stufoasa,incat m-am trezit intrebandu-ma ce naiba sa fac cu ea. Parca nu ma simt pregatita pentru un roman.

  • Ok, lasa cursurile de creative writing ca acolo nu inveti nimic :) Singurul fel de a invata este sa recitesti un roman care-ti place incercind sa analizezi tehnicile de acolo. Citeste On Writing de Stephen King, singura care te invata hands on iar pt chestii mai elevate „Romancierul naiv si sentimental” de Orhan Pamuk.
    La textul de fata, ca sa-ti dau un exemplu, dupa partea asta: „Începem ziua în forță. Promisiunea sfârșitului de săptămână, petrecut în Londra, ne mobilizează. În pauza de prânz, ies în Castle Point, să-mi cumpar pantofi. Mă decid repede pentru o pereche de pantofi cu toc, negri, și mă întorc la clienți.” trebuia introdusa o introspectie sau o observatie despre londonezi. Asa ca ori ai o amintire despre cum te duceai sa cumperi pantofi cu mama in copilarie, ori cum o grabea sotul sau a pus-o sa returneze unii pt ca erau prea scumpi. Daca spui despre britanici vs londonezi e iarasi interesant: cum in Calarasi te descaltai in praf la un market ca sa probezi pantofi turcesti si erau cu ochii pe tine sa nu-i furi, si cum dincoace, in magazin a venit un vinzator tot un zimbet si a inceput sa-ti faca ochi dulci, conversatie placuta, muzica in surdina etc.

    • Asta chiar e un ajutor concret. Am o impresie deformata(cred eu)despre cititori. De multe ori, am impresia ca digresiunile-i plictisesc si-i alunga.Ca,altfel, sunt plina de pareri personale, bazaconii,care-mi bazaie prin cap si n-am curaj sa le dau drumul.

  • In faza scrisului pe cititori cam trebuie sa-i dai dracului. Trebuie sa scrii exact cum ti-ar place tie sa sune povestea cind detasindu-te devii primul cititor.
    Acolo in zona primului dialog, care merge struna si incepe cu bancul despre zodii (pe mine m-a amuzat pt ca din intimplare exact cu citeva ore inainte il citisem si eu, cu toate zodiile) nu lasi o pauza de „tras aer in piept”. Stii, intr-un dialog normal exista pauze cind te gindesti ce naiba a vrut sa spuna, sau cind nu te hotarasti daca raspunzi politicos sau mai agresiv.. deci cam la fel ca intr-un film, aici, chiar daca e text si totul e in doua dimensiuni, din cind in cind e bine sa introduci iluzia celei de-a treia dimensiune: decorul (cum e afara, masina nu estompeaza bine zgomotul alsfaltului), gesturile (Matt are un rinjet libidionos sau doar priveste ironic), audio (la radio cinta Like a Virgin). Nu trebuie sa dai prea multe detalii ca, asa cum ai spus, plictisesti. Dar ceva-ceva ca si-un contra-punct intre dialoguri, asta e necesar.
    La fel la accident. Cind treci printr-un accident revii un pic asupra lui, fiind ceva care socheaza.. mult dupa aia nu poti sa uiti. Ori daca treci prea repede tu aproape ca nu dai impresia aia de afectare, de eveniment major negativ. Detaliile dau credibilitate dar asta se invata in timp.

  • Am citit-o cu foarte mare placere! Povestea e scrisă intr-un stil abrupt, ca un traseu cu multe curbe periculoase, cu multe schimbari de situatie, intre relatia cu Matt, accident, relatia cu Adam si apoi, in final, sa aflam ca de fapt ea era căsătorită cu Sorin. :) Desi si eu sunt de acord cu comentariile precedente, ca textul ar avea de câștigat daca ai adauga mai multe descrieri si introspecții, totusi sunt foarte impresionata de replici si de faptul ca toate personajele se auto-descriu prin comportament, gesturi, limbaj…
    Detaliile sunt importante (melodiile pe care le ascultau, versurile, parfumul ei, citate din bancuri, țigări, firme, magazine, etc.) pentru ca ele conturează si mai bine personajele. Dialogurile sunt foarte reusite!
    As alege însă cu totul alta poza pentru aceasta poveste…mi se pare ca femeia din fotografie nu are nimic de-a face cu personajul tau. Stiu ca nu are nicio importanta (decat pentru cititori vizuali ca mine)…povestea ta ramane la fel de buna. :)

    • Multumesc, Ana! E ciudat ca scriu asa cum scriu, fiindca imi plac enorm scriitori ca Proust, Camil Petrescu, H.P.Bengescu, Max Bleher…Si eu am ajuns la concluzia asta; trebuie sa invat cum sa incorporez mai multe introspectii/descrieri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *