Cititul îmbunătățeşte limbajul, imaginația, viața interioară – Interviu cu scriitorul Andrei Panțu

A.P.Andrei Panțu (n. 1983) este autorul volumului de povestiri „Tonomatul”, publicat anul acesta în colecția 821.135.1 – Humanitas.

D.M. Citind biografia ta, am văzut că ai avut o bursă la Berlin, unde ai studiat istoria filosofiei şi literaturii universale la European College of Liberal Arts. Ce impact a avut această experiență?

A.P. Cred că pentru orice scriitor este important să cunoască istoria filosofiei şi literaturii universale; ȋl ajută să ȋnțeleagă mai bine cursul istoriei, spiritul epocii ȋn care trăieşte, cum a ajuns omenirea aici, ȋn punctul ăsta; aşa poate să şi ȋnțeleagă, sau măcar să intuiască, de ce se scrie azi aşa cum se scrie, şi nu altfel.
Apoi, cred că studiile de filozofie m-au dus la şi mai multă deschidere către idei noi şi experimente; cred că se vede asta uneori şi ȋn povestirile din „Tonomatul”.

D.M. Ținând cont de faptul că ai frecventat cursuri de Creative Writing, crezi că acestea ajută? În ce fel te-au ajutat pe tine?

A.P. Am participat ȋn perioada 2014-2017 la mai multe cursuri şi ateliere organizate de Simina Diaconu, şi cred că m-au ajutat ȋn primul rȃnd să am un stil ceva mai simplu şi mai eficient. Apoi, cursurile şi atelierele m-au pus ȋn legătură cu mai mulți prozatori consacrați, am avut parte de feedback-ul lor, iar asta m-a ajutat destul de mult. Nu ȋn ultimul rȃnd, am cunoscut mulți scriitori aflați, la fel ca mine, la ȋnceput de carieră. Cumva, cursurile şi atelierele de Creative Writing joacă măcar parțial rolul pe care ȋl aveau cenaclurile pe care le aveam ȋn anii ’80, ’90, 2000 – şi pe care, din păcate, nu prea le mai avem.

D.M. Povestirile strânse în ”Tonomatul”, volumul tău de debut, sunt catalogate ca fiind, în cea mai mare parte, fantastice. Te simți mai apropiat de acest gen de scriere decât altele?

A.P. Da, mă simt mai degrabă apropiat de registrul fantastic, chiar dacă – aşa cum bine au remarcat Marius Chivu şi Michael Haulică la lansare – nu toate prozele din „Tonomatul” sunt fantastice. Ȋn ultimii ani, mai ales, am ȋncercat să mai scriu şi altceva, chiar dacă am păstrat adesea aceeaşi atmosferă bizară, de mister şi de tensiune şi, uneori, de absurd.
Fantasticul are pentru mine un farmec deosebit: cititorul (şi cred că, uneori, chiar şi scriitorul) ezită de regulă ȋntre o explicație naturală şi supranaturală pentru evenimentele evocate.

D.M. Cum ți s-a părut drumul spre publicare, ușor sau mai degrabă anevoios?

A.P. Ȋn ultimii 2 ani drumul a fost ceva mai uşor, pentru că editurile, inclusiv cele mari, au fost tot mai deschise către prozatorii romȃni, şi chiar către debutanți. Pȃnă ȋn urmă cu vreo 6-7 ani, ȋnsă, cred că era aproape imposibil să debutezi la o editură bună, şi cu atȃt mai puțin la o editură de renume, aşa cum e Humanitas. Lucrurile par să se schimbe ȋn bine, şi asta nu poate decȃt să mă bucure.
De altfel, ȋn colecția 821.135.1 – Humanitas, coordonată de Andreea Răsuceanu (colecție din care face parte şi „Tonomatul”), au apărut şi alte cărți de debut – cum ar fi „Guadalajara” lui Iulian Popa, cu care am fost şi coleg de Creative Writing.

D.M. De unde ți-au venit ideile pentru povestiri?

A.P. Ȋmi caut ideile aproape oriunde ştiu că am ocazia să caut idei noi; atunci cȃnd citesc, cȃnd ascult muzică, sau cȃnd văd sau aud ceva interesant pe internet sau la televizor; unele ȋmi vin din propriile mele trăiri sau amintiri, sau din ce ȋmi povestesc alții; pe scurt, oricȃnd dau de ceva care mă interesează, ȋnsă ştiu că vreau să duc lucrurile ȋntr-o direcție diferită. Uneori caut ştiri ieşite din comun, ştiri ȋn care văd un potențial literar, pe care cred că le-aş putea completa ulterior cu ajutorul imaginației; alteori e suficientă o simplă de cuvinte, o imagine, ȋn jurul căreia construiesc mai tȃrziu o ȋntreagă povestire nouă, originală.

D.M. Ești genul de autor care așteaptă inspirația sau care nu se lasă condiționat de aceasta?

A.P. Ȋmi dau seama că ar fi ideal să scriu tot timpul, astfel ȋncȃt inspirația să mă prindă scriind. Nu prea reuşesc, ȋnsă; la fel ca mulți alți prozatori de la noi, am un job full time, aşa că de obicei scriu aproape numai atunci cȃnd sunt odihnit – ȋn weekend, sau atunci cȃnd ȋmi iau liber.
Ȋn general am idei destule, deci nu aştept neapărat un moment de inspirație ca să ȋncep să scriu.

D.M. Ce înseamnă scrisul pentru tine?

A.P. E mai mult decȃt un hobby, nu e doar o simplă plăcere. Ȋntr-un fel cred că am ştiut ȋncă de cȃnd eram mic că asta vreau să fac. Am găsit mereu satisfacție ȋn ideea asta, de a scrie pentru alții, de a obține reacții de la cititori – de tulburare, spaimă, surpriză sau amuzament; şi la final, desigur, de apreciere pentru scriitorul care le-a oferit experiența asta.

D.M. Ce crezi că este mai important, talentul sau experiența?

A.P. Ambele sunt foarte importante dar, dacă ar trebui să aleg, aş alege talentul. Experiența se poate obține pe parcursul timpului cu voință, perseverență şi multă răbdare.

D.M. Ai vreun ritual când scrii?

A.P. Nu, n-am. Pot să scriu aproape oricȃnd – după-masa, seara sau noaptea. Mai rar dimineața. De regulă, trebuie să fiu odihnit şi relaxat, altminteri mi-e greu. Şi, pe cȃt posibil, trebuie să am linişte.
Ȋnainte scriam aproape numai de mȃnă, ȋn ultimii ani folosesc aproape numai laptopul; deci e bine, de obicei, să am laptopul la ȋndemȃnă; şi poate ceva de băut: cafea, ceai sau un pahar de whisky.

D.M. Cum vezi lumea literară din România, în situația actuală?

A.P. Cred că avem numeroşi scriitori talentați, care ar merita mai multă atenție – şi la noi, şi ȋn afara țării. Mulți fac parte dintr-un val nou, şi e vorba mai ales despre scriitori care s-au remarcat ȋn ultimii ani – printre altele, şi cu ajutorul cursurilor de Creative Writing.

D.M. Cum ai convinge mai mulți români să citească, dacă, să zicem, ai fi investit cu puterea să o faci în mod legislativ, să nu fii condiționat financiar?

A.P. Cred că ar fi un proces de durată, avem doar cȃteva zeci de mii de cititori, şi nu cred că numărul lor poate să crească prea repede. Sistemul de educație ar trebui ȋmbunătățit, fiindcă şcoala ajunge de multe ori să compromită cititul, ȋn loc să-l promoveze. Apoi, cred că avem nevoie de mai multe festivaluri de literatură, aşa cum e cel la care am fost invitat să citesc acum cȃteva zile, SHORT, un festival de proză scurtă organizat de Cărtureşti la ȋmplinirea a 19 ani de existență.
De asemenea, cred că mai multe campanii la nivel național ar prinde bine, ar ȋncuraja cititul.

D.M. Închipuie-ți că de mâine nu mai există literatură, că oamenii nu au nicio memorie despre aceasta. În ce fel te-ai integra în lumea cea nouă?

A.P. Nu cred că mi-ar fi foarte greu să mă integrez, dar aş avea o viață ceva mai lipsită de satisfacții. Cititul ȋmbunătățeşte limbajul, imaginația, viața interioară; nu văd ce ar putea să-l ȋnlocuiască ȋntr-o lume fără literatură.

D.M. Înțeleg că scrii de multă vreme, din copilărie. Cum l-ar vedea copilul Panțu pe scriitorul Panțu, cel de azi?

A.P. Chiar mă gȃndeam la asta ȋn ultimele săptămȃni. Cea mai veche povestire din volum („Tabla de şah”) am scris-o ȋn anul 2000, ȋntr-o primă versiune, şi ȋncercam să ȋmi dau seama dacă am păstrat ȋn scrierile mele ceva constant, recognoscibil, de-a lungul anilor. Am ajuns la concluzia că da.
Copilul ar fi mulțumit, sper; deşi uneori mă gȃndeam, cȃnd eram mic şi dădeam peste o carte care mi se părea plictisitoare, să nu ajung să scriu aşa. Copilului Panțu i-ar plăcea deci (aş vrea să cred) cele mai multe povestiri din volumul de debut al scriitorului de azi, unele poate chiar l-ar entuziasma, i s-ar părea originale.

D.M. La ce să ne așteptăm în continuare de la tine? Urmează alt volum de povestiri sau roman?

A.P. Cred că o să merg ȋn paralel cu proză scurtă şi roman, şi văd pe parcurs ce merge mai bine; cel mai probabil voi alterna pe viitor povestirile şi romanele, ȋnsă nu ştiu exact ce formă va lua a doua carte. Probabil că o să am răspunsul cȃndva ȋn anul 2020.

Diana Matei

Născută în 1987, Galați. Din 2006, locuiesc în Marea Britanie, dar îmi place să gândesc, să scriu și să citesc românește. Uneori compun povestiri și poezii, alteori desenez. Citesc literatură tot timpul.

”Literatura este istoria sufletului.” – Barry Hannah