O rază rebelă de soare se strecură printre jaluzele și poposi jucăușă pe fața bronzată a lui Alberto. Își întoarse alene capul și deschise precaut ochii. Era sâmbătă dimineața, ar fi putut să mai doarmă dar se simțea plin de energie, deși se culcaseră tocmai spre zi. Fusese prima lor noapte împreună, și – cum îi mărturisise ea printre suspine de fericire – prima ei noapte cu un bărbat . Se ridică într-un cot, încet, să n-o trezească și o studie în tăcere. Buclele ei negre se revărsau în dezordine peste perna de un alb imaculat. Breteaua de la bluzița albastră de mătase alunecase candid de pe umăr, lăsând să se vadă începutul voluptos al unui sân perfect conturat. Se cuibări la loc în spatele ei și își întinse brațele puternice pe după trupul ei mlădios. Tot debitul învolburat al Niagarei năvăli spre organul lui imens. Giganticul organ fremăta precum un bondar dornic să se întoarcă la nectarul cu care se desfătase în noaptea ce tocmai trecuse. Dar Alberto avea și alte planuri: voia să-și trimită magnifica insectă prin toate florile Ramonei, căci unele rămăseseră neexplorate.
Tensiunea lui Bănel creștea cu fiecare propoziție citită. Ce dracu o fi insistând cucoana asta atâta? Nu pricepe că n-o să publicăm mizerii de-astea în veci? Te pomenești că nici nu-i femeie, o fi vreun deranjat sub pseudonim. Mâine poimâine te trezești cu el la ușa editurii. Ai văzut ce-au pățit ăia în Franța! Da, să știi, nu e exclus să fie bărbat, că prea insistă cu mărimea pulii. Pe femei nu le interesează, așa mi-au spus toate. ‘Vă muma-n cur de maneliști!
La radio se auzea buletinul știri, guvernul Indonezian executase mai mulți traficanți de droguri de diverse naționalități. Chiar daca sunt vinovați, medită Bănel, numai Dumnezeu are dreptul să împlinească o astfel de sentință. Se uită din nou la manuscrisul pe care se pregătea sa-l arunce la coș. Fata asta care îl scrisese era totuși un om cu bucurii, necazuri și aspirații. Cine era el să-i decidă viitorul?
Disprețuia profund literatura erotică, dar dacă, prin absurd, peste ani o să-și schimbe părerea? Ce poți să mai repari atunci? Fusese anticomunistul fervent de la începutul anilor ’90 și acum, după 25 de ani, ura de moarte capitalismul. Când era mic îl lua unchiul Sandu la toate meciurile Stelei, acum era rapidist înfocat. Se întinse după fotografia veche, făcută în fața stadionului, ultima amintire rămasă de la Sandu. Unchi-su ținea de mână un prichindel în sandale și pantaloni scurți, cu genunchii juliți si o privire serioasă, așa cum se cere la fotograf. Ce n-ar da să găsească acuma, miraculos, goarna aia din poză, cine știe prin ce cotlon s-o fi pierdut pe când era încă un copil fără griji. Pe spatele fotografiei scrisese cu un creion chimic „Hai steaoa, Uă dinamo și rapidu”. Acum nu se mai zice „Uă”, se amuză el. Mintea îi zbură apoi la serile de sâmbătă când, după serviciu, Sandu trecea pe la ei să joace table și să vadă împreuna „Dallas”. Vai ce mai suferise când Pamela se despărțise de Bobby!
Hărmălaia de pe hol îi întrerupse brutal gândurile. Prin ușa biroului apăru figura înspăimântată a portarului: Mă iertați domnu’ Cârlan, dar nu am putut s-o opresc, insistă să intre la dumneavoastră.
Ea dădu buzna prin spatele bătrânului portar pe care îl îmbrânci afară, trântind și încuind ușa în urma lui. Indignarea de pe fața ei o făcea și mai frumoasă. Purta o rochie înflorată care lăsa la vedere genunchii rotunzi și tineri. Spuse simplu: „Bănel Cârlan? Eu sunt Andra”, și în momentul acela amândoi înțeleseră totul. Cu o mișcare grăbită a brațului, Bănel mătură toate hârțoagele de pe birou. Telefonul sărit din furcă emitea un ton strident și Bănel îl smulse din perete, aducându-l la tăcere. Andra se apropie surescitată iar el o trase sălbatic de mâna și o răstigni pe masă.
Trecuse mai bine de o oră de când Andra plecase cu manuscrisul aprobat, suflând-i o bezea din cadrul ușii. El încă zăcea răvășit în fotoliu, fumând îngândurat. Într-un târziu își luă inima-n dinți, apucă tastatura și se puse pe scris: „Alejandro de-abia începuse ziua de muncă. Conform ritualului, își citea corespondența savurându-și în același timp cafeaua aburindă, când deodată ușa biroului se deschise intempestiv și apăru o blondă superbă.. ”
O samanta incolteste pe un sol prielnic, iar o convertire se prinde intr-o constiinta pregatita. Banel trebuie sa fie gata, „copt”, desi ii e rusine si nu vrea sa recunoasca asta, iar intrarea Andrei sa declanseze numai fitilul. Era interesant ca in introspectia lui Carlan sa intrezarim ceva regrete tarzii, el fiind spre varsta de mijloc, in care barbatii sunt munciti de o criza de readaptare psihologica. In ce o priveste pe Andra, ceva anecdotica personala in plus ca motivatie pentru comportamentul ei ar fi imbogatit si colorat relatia.
mie mi se pare cam schematic textul; partea satirică putea fi mai extinsă cu elemente originale, iar scena de final ceva mai consistentă, erotismul lui Bănel să se strecoare mai timid, nu pe clișeul satirizat.
Merci de critica si sugestii, si mai ales ca nu ai trimis-o direct la gunoi asa cum mi-era teama ca o sa se intample. Ieri i-am aratat nevesti-mii creatia si am incercat sa-i observ reactiile in timp ce citea. Am vazut o grimasa cind era la inceput, unde nu m-am putut abtine sa nu folosesc obscenitati, dar in rest nici o emotie. A terminat de citit si mi-a spus, „auzi, stii ce-am vazut azi la mol?” Iti dai seama ca eram cam dezumflat, am insistat pentru o parere, care a venit: „stiam ca ai mai mult umor, ma asteptam sa rid”.
Revenind la text, se vrea mai degraba o replica (la „Pornografie pentru mamici” de Cornel Balan) decit un text de sine statator. De fapt initial pe Banel il chema Corlan, nu Carlan, dar in ultimul moment m-am gindit ca nu merita sa inventez un nume nou doar de dragul anagramei perfecte. (Doamne, nu-i cunosc sotia, sper ca nu cumva, printr-o coincidenta nefericita s-o cheme Andra, ca toata gluma mea ar deveni o abjectie). Unchiul Sandu e furat fara aprobare din „Armata” (tot Cornel Balan) si initial Banel avea intr-adevar regrete ca nu-l vizitase in spital din cauza ca votase cu Iliescu, dar le-am scos.
E intr-adevar schematic, dar desfasurind risc sa-mi expun limitarile – nu am nici pe departe pregatirea sau talentul de a scrie la nivelul majoritatii autorilor de pe siteul asta. Desi ma tenteaza, ce-i drept, sa bat un pic cimpii, despre Andra in special.
Miine, dupa fotbal o sa stau la o bere cu Cornel si ceilalti colegi din echipa, probabil o sa printez comentariu lui Florin si o sa dezbatem solul prielnic, constiinta pregatita si indaratnicia lui Cornel care refuza sa recunoasca.
In mintea mea nu exista dubiu dar sa vedem cum se apara miine:)
Un caracter descris în câteva cuvinte și un paragraf erotic. Nimic impresionant și nimic imprevizibil. Trăsături adamice… scrise de un Adam.
Eu aș scoate acea exprimare licențioasă, aceea cu mărimea… Nu este neapărat nevoie ca un text erotic să conțină și exprimări licențioase.
O impresie… a Evei.
Sofy
Fain, Ionut, si il astept acum pe cel cu CV-ul – pe care il vom publica in Diaspoland – dar daca ai putea sa-l lungesti cu vreo doua paragrafe :)
Cu cel de fata mi-ai dat nitel craci (ca sa vorbim ca la fotbal): ti-ai imaginat un text primit la o redactie, un Banel Carlan, o Andra.. adica, dom’le, mai mult decit ma asteptam eu de la tine… dar totusi destul de schematic cum spunea cineva inaintea mea. Trebuie totusi sa adaug, pentru ceilalti care citesc comentarii pe acilea: cu Ionut joc fotbal de mai bine de zece ani, si pina acum tot ce stiam despre el era ca scrie in cel mai comercial limbaj posibil… adica coduri software… numai el stie cit il plateste IBM-ul pe pagina de ineptii logice, asa ca va imaginati, pt mine e o cinste faptul ca s-a coborit sa scrie pe gratis aici chiar si cinci paragrafe :)
Ionut are un stil (natural) de baiat care a terminat Constructiile, de a arunca cel putin o injuratura amicala la doua propozitii, astfel ca acum vreo 6 ani, cind fiu-meu avea 7 si l-am luat sa se uite cum jucam noi fotbal, nu e de mirare ca (dupa cite o fi auzit) in masina la intoarcere m-a intrebat f inocent: „Tati, ce inseamna p..?” (si chiar nu avea nici cea mai vaga idee din moment ce in Canada a crescut intr-un mediu 100% ferit de injuraturi)
„Ah, nimic.. e un cuvint in plus care se adauga uneori in constructia frazei, dar nu inseamna nimic, cum se face in engleza cu I mean” – am mintit natural, cum fac eu de multe ori.
Fi-meu nu s-a lasat (curios, deh): Dar spunea „Da pasa in p.. mea.. eu m-am gindit ca inseamna la picior”.
Si alta un pic mai „tare”.. Doi copii de familie buna crescuti intr-un cartier rau famat (sa spunem Dristor). 3 ani si 5 ani, singuri acasa. Cind se intorc parintii de la serviciu, cel mare da cu pira:
„Mami, Silviu m-a injurat!” (Cel mic de suparare ca e pirit deja incepe sa plinga).
„Ce a zis?..” (sa vezi ce-o sa-l pedepsesc)
(al mic plinge mai cu foc)
„A zis du-te-n pizda ma-tii!”
La care cel de 3 ani urlind, f indignat, printre lacrimi: „Minte, minte, am zis du-te-n mortii ma-tii, nu du-te-n pizda ma-tii!”
Bineinteles, bietii copii.. la fel.. habar nu aveau de semnificatia cuvintelor.
Am ris. As fi vrut sa continue povestea – cind ne place ceva mai vrem, nu-i asa?
Pe de alta parte, episodul scurt si bine echilibrat are efectul unei cafele italienesti: isi trezeste cititorul.