Crima din New Forest

Cobor cu două cutii grele, de carton, și mă îndrept spre mașină.
E cald. O adiere de vânt îmi zboară planificările de clasa a VII-a. Le ridic și deschid portbagajul.
Rămân cu mâna dreaptă în aer și mă uit la maldărul de lucruri adunate acolo de-a lungul verii.
N-am mai curățat mașina din mai. Cortul roșu zace desfăcut într-un colț. Securea și vreo patru bucăți de lemn, sacii de dormit cu miros stătut, bidoanele de cinci litri goale mă fac să-mi schimb planul pentru azi. Mă așez pe bordură și-mi aprind o țigară.
Mă gândesc să plec la țară, să curăț mașina. Verific banii din portofel. Mai am vreo treizeci de lei. Trebuie să bag benzină pentru trei drumuri. Luni începe școala și salariul îmi intră numai marți.
Așez cutiile pe bancheta din spate, trântesc ușa portbagajului și plec spre Cața.
Aprind radioul, setez pe Europa FM și deschid geamul. N-am mai curățat scrumiera de câteva luni.
Schimb vitezele ca hipnotizată, fredonând refrenul din I’m your man și derulând în minte fragmente din vara petrecută cu Ștefan, pe malul lacului. Un tir încearcă să mă depășească. Semnalizez, să-l las, și-mi continui alunecarea cu șaptezeci la oră.
Ștefan, dezbrăcat până la brâu, ducând un bidon de Bucegi la gură, eu, întinsă pe sacul de dormit, citind la lumina focului, buchetul de margarete aruncat pe botul mașinii, slănina prăjită, așezată de Ștefan pe două felii de pâine cu cartofi, luna răsărind din desișul păduricii care-nconjoară dealul Calborului.
La radio încep știrile de la ora cinsprezece. Prima reacție e să închid, dar ceva îmi atrage atenția. Deteriorarea indicatorilor financiari, înghețarea creditărilor, disponibilizări și tăieri de salarii sunt vești care-mi tulbură dispoziția.
S-a terminat vara, mă gândesc și parchez mașina în fundul curții, să fiu aproape de furtun.
Urc în bucătărie să caut o cutie de detergent. Mama se uită la știri. O întreb de cutia de Persil. Nu m-aude. Zice de Băsescu că-i ticălos. Zic să mă lase-n pace și să-mi dea Persilu’.
Îndes sacii de dormit în mașina de spălat și-mi deschid o bere. Ies în curte și pun jetul de apă pe mașină. Las să curgă și îmi verific telefonul. Am un mesaj de la Ștefan. Zice să-i cumpăr un pachet de LM roșu, că el termină târziu la abator. Zic să-l bag în mă-sa. Am treizeci de lei pentru benzină. Dacă nu-mi dă banii înapoi, n-o să am cu ce ajunge la muncă.
De când am divorțat de Mircea, a fost greu să plătesc chiria și facturile. Cred că va trebui să mă mut la ai mei, la un moment dat.
Termin de spălat mașina și mă retrag în cameră. Mă întorc după cutiile de carton de pe terasă. Arunc în teracotă testele inițiale și fișele de dirigenție, de anul trecut. Le dau foc și mă uit cum ard.

Luni, ne întâlnim la ora nouă, în curtea școlii. După slujba ținută de preotul Buta și discursul primarului, ne retragem în cancelarie, cu brațele încărcate de flori ofilite. Monica ne întreabă dacă vrem cafea. Ne așezăm și Anca ne bombardează pe un ton panicat cu ultimele bârfe despre colegi. Adi s-a însurat în iulie cu una din Neamț. Tot Anca zice că nu se mai decontează naveta și vor dispărea majoritatea sporurilor.
Ies la o țigară cu Monica. Vorbim de una-alta și-mi povestește de soră-sa, care-i plecată în Scoția. E infirmieră într-un azil de bătrâni.

Am cerut concediu fără plată, pentru un an.
Mi-am cumpărat bilet de avion pentru șaptesprezece iunie, destinația Londra Luton. E prima dată când zbor cu avionul. La treizeci și șase de ani. Nu merg în vacanță. Am aplicat pentru un post de infirmieră la domiciliu, în Hampshire. Nu am nicio experiență și nici vreun talent ascuns, să îngrijesc oameni, dar contul meu e gol și am datorii. Agenția îmi asigură loc de muncă, o mașină de serviciu și un loc unde să stau, o cabană în pădure, pe care o voi împărți cu o colegă.
Mi-am făcut bagajul. Trebuie să scot vreo trei cărți din el, fiindcă depășește cele treisprezece kilograme admise. Va trebui să port uniforma oferită de agenție, dar pantalonii și pantofii negri îi pot duce de-acasă. Rămân trei tricouri și două hanorace. Ceva lenjerie. O pereche de adidași. Două cărți. O geacă. Un caiet și două pixuri. Laptopul.
Mâine, la orele treisprezece, decolez.

27.06.2010, New Forest Motel

Sunt în Anglia de zece zile. Foarte obosită și agitată. Muncesc singură de două zile. Am făcut câteva gafe. M-am rătăcit și am intrat în sensul giratoriu aiurea. Sunt destul de stresată la volan. La clienți, uit unele lucruri elementare sau mă grăbesc prea tare. Înțeleg destul de bine ce mi se vorbește, dar ei au dificultăți să mă înțeleagă din cauza accentului meu. Ieri am transpirat douăzeci de minute, încercând să găsesc ”the spare room”. Trebuia să găsesc o cutie de medicamente și nu știam ce înseamnă “spare”. Mi-am pierdut tot timpul alocat clientului, căutând disperată în toate cele trei camere ale apartamentului. Am râs, când am ajuns acasă și m-am uitat în dicționar, dar nu-mi mai venea să râd când am realizat că sunt în întârziere și va trebui să intru pe autostradă, ca să economisesc timp pentru celălalt client. Mi-am cumpărat un GPS, care mă ajută parțial. Mă rog cu voce tare și mă concentrez să ies din sensul giratoriu pe ieșirea corectă, spre Christchurch. Am reușit. Dar GPS-ul m-a condus, a patra oară pe săptămâna asta, într-un cimitir. Dacă n-aș fi atât de grăbită, m-aș opri. Iubesc cimitirele.

29.06.2010
Azi am terminat tura mai devreme. Am făcut curățenie și am pus o mașină de rufe la spălat. Agatha, colega din Polonia, e încă la muncă. Nu am țigări. Locuim în pădure și ar trebui să merg în oraș, ca să-mi cumpăr. Mi-e silă să conduc în timpul liber. Mă simt singură. Am terminat Deaf Sentence, a lui David Lodge. A fost unul dintre cele mai plăcute. Poate și fiindcă știu acum despre ce vorbește. Printre altele, descrie viața de infirmieră în Anglia.

1.07.2010
Cunosc oameni noi zilnic. Trebuie să acumulez informații într-un timp scurt și asta îmi stoarce energia.
Mi-au rămas foarte puține obiceiuri, dintre pe care le aveam înainte să plec. Îmi lipsește mersul la sală. Și prietenii. Și hainele mele. Camera mea. Cărțile. Vorbesc rar cu cei de-acasă. Costă zece lire să-mi încarc telefonul și am doar o sută de minute de banii ăștia. Mă îmbrac cu aceleași haine în fiecare zi. Fac aceleași lucruri. Nu mai am nimic de citit. Cu Agatha nu mă înțeleg deloc. E o poloneză grasă și frustrată, care se bucură ori de câte ori fac o greșeală și strigă ordine, de parcă aș fi asistenta ei.

2.07.2010
Azi am fost la birou, să-mi primesc programul pe săptămâna viitoare. Am fost cu Carly, o colegă, să-mi arate un loc în care va trebui să lucrez sâmbătă. E un tărâm de basm. Am făcut niște fotografii. Păduri și ape, vietăți sălbatice. Anglia asta sudică este un Hălmeag mai mare, mai curat și mai plin de minuni. În casa clientei noi, am găsit o carte cu citate celebre. Am răsfoit-o rapid, în timp ce Carly era la baie. ”Oricine poate fi alături de un prieten la rău, dar e nevoie de o fire cu totul excepțională pentru a te bucura de reușita unui prieten.”, Oscar Wilde.

5.07.2010
Am o zi liberă. Nu mai am ce citi. Mi-am făcut cont pe Noi2.ro. Am intrat în vorbă cu doi tipi. Unul din Brașov și unul din Mureș.

13.07.2010
N-a fost o zi prea grozavă. Am fost supervizată de Allison toată ziua. Stresant. Agatha mă scoate din pepeni. Se descarcă pe mine din orice. Nu îmi permite să folosesc internetul, fiindcă contractul e pe numele ei.
Am câștigat 1077 de lire luna asta. Am trimis opt sute de lire acasă. Am restanțe la fostul apartament și două rate la bancă.
Mi-am cumpărat o pereche de pantaloni și un caiet. Am cumpărat mâncare de la Iceland și un cartuș de țigări de la polonezii din Ringwood.

14.07.2010
Azi am terminat pe la patru. M-am schimbat și am ieșit în pădure. Voiam să transpir. Era plin de oameni, care își plimbau câinii, pe cărările marcate. Era soare și mă simțeam bine. Îmi place să fac efort. M-am oprit să beau apă și am rupt o bucată din mușchiul care acoperea un trunchi de stejar. L-am mirosit și nu am simțit nimic. Adulmecam aerul și am realizat că pădurea nu are niciun miros. Aveam un gol în stomac. Îmi lipsesc o grămadă de lucruri de-acasă. Oameni, locuri, mâncăruri. Dar cel mai tare îmi lipsesc mirosurile. Anglia nu are miros. E prea sterilă. Mi-e dor de mirosul de frunze arse, de viță de vie în octombrie, de iarbă, în luna mai. De varză călită, cum o face mama. Am început să plâng. Un cătel s-a oprit la picioarele mele, privindu-mă curios. Stăpânul lui m-a salutat de la distanță: Hello! All OK?

17.07.2010
Am visat azi-noapte un bebeluș. Visam că uitasem de el. Copilul era la Carmen. Avea grijă de el în lipsa mea. M-am dus după el. A fost o senzație foarte plăcută, când l-am văzut și l-am luat în brațe.

19.06.2010
Trebuie să-mi vină ciclul. Mă doare spatele și stomacul. Agatha mă enervează rău. Va trebui să mă mut, când o să-mi permit. Are niște obiceiuri care mă scot din minți. Cu pisicile ei multe pe care le tot hrănește și le bagă în pat! E păr de pisică peste tot. Îmi strigă din camera ei să nu mai închid geamul de la baie, să poată circula pisicile. Îmi vine s-o omor.
Îmi vine s-o omor!!!!

Mă ridic din pat și îmi caut caietul, pe care l-am cumpărat săptămâna asta. Mi-aduc aminte că nu am trimis situația la birou. Trebuie să verific dacă Peter mi-a semnat că l-am vizitat săptămâna asta de patru ori. Peter e clientul meu preferat. E singurul cu care îmi permit să beau o cafea și să fumez în timpul programului. De obicei, ne luăm cu poveștile și uit să-i cer o semnătură pe fișa de prezență.
Deschid caietul nou și mă holbez la el câteva minute. Sorb din cafea și îmi aprind o țigară, apoi scriu primele cuvinte în el.

Crima din New Forest chalet

Peter Wooldridge se așază pe fotoliul din salon. Pe măsuță îl așteaptă Daily Mirror. Soarbe din ceaiul fierbinte și întoarce ziarul. Citește titlul de pe prima pagină: Crimă oribilă într-o cabană din New Forest.
’’O poloneză de 34 de ani a fost strangulată, într-o cabană din New Forest. Aceasta lucra ca infirmieră pentru agenția Enterprise, din Ringwood.’’

Violeta Berea

Născută la 22.02.1973, absolventă a Universității Transilvania, din Brașov, și a Facultății de Litere, în 1997. Profesoară de Limba și literatura română. Locuiește în localitatea Șercaia, din județul Brașov. Autori preferati: David Lodge, Julian Barnes, Philip Roth, Jose Saramago, Camil Petrescu. A publicat proza scurta in revistele Iocan, Toplitera, Revista de Povestiri.