Vladimir Nabokov este bine-cunoscutul autor al Lolitei, dar succesul său nu se limitează la literatură. A fost de asemenea și un pasionat colecționar de fluturi, având studii apreciate în domeniul entomologiei, iar specia de fluturi Nabokivia a fost numită astfel în onoarea lui. Nabokov nu a învățat niciodată să conducă, așa că depindea de serviciile soției sale, care șofa către diverse puncte de interes unde el dorea să facă cercetare. Teoria lui Nabokov cu privire la evoluția fluturilor a putut fi demonstrată abia în 2011, odată cu avansul pe care l-a cunoscut genetica.
Înainte ca Abatorul Nr. 5 să-l facă cunoscut, Kurt Vonnegut a încercat să pună bazele primului dealership Saab din America. Se pare că Vonnegut nu avea veleități de manager, pentru că afacerea a trebuit închisă după numai un an. Mai puțin cunoscute sunt asemănările pe care Vonnegut le împarte cu idolul său, Mark Twain (și-a numit primul băiat după acesta): amândoi sunt născuți în noiembrie, amândoi au fost în armată, amândoi au lucrat ca jurnaliști, amândoi au fost fumători înrăiți, amândoi au avut cărți interzise.
Revenind la servicii, Vonnegut a mai lucrat în relații cu publicul pentru General Electrics fiind și pompier pentru Alplaus Fire Department.
După primul an de studiu la drept, Harper Lee a mărturisit familiei că scrisul – și nu dreptul – ar fi adevărata ei chemare. În acea vară a vizitat Anglia, mai exact universitatea din Oxford, ca studentă americană la un program de schimb. În toamnă, întorcându-se la studii, Harper Lee a renunțat după primul semestru. Curând, s-a mutat în New York, dorind să-și urmeze visul de a deveni scriitoare.
În 1949, Lee, pe atunci o tânără de 23 de ani, a ajuns la New York. S-a chinuit o vreme, lucrând ca vânzătoare de bilete pentru Eastern Airlines și pentru British Overseas Air Corp (BOAC). În oraș, Lee s-a reîntâlnit cu vechiul ei prieten Truman Capote, la vremea aceea unul dintre starurile literare în creștere. În același timp, a legat prietenie cu autorul de versuri și compozitorul de la teatrul Broadway, Michael Martin Brown și cu soția acestuia.
În 1956, soții Brown i-au oferit un cadou de Crăciun impresionant – să îi suporte cheltuielile pentru un an, pentru ca ea să poată scrie în permanență. Lee a renunțat la slujbă și s-a dedicat scrisului. De asemenea, soții Brown au ajutat-o să-și găsească un agent literar, Maurice Crain. Acesta, la rândul lui, a reușit să obțină semnătura de publicație a primului ei roman, intitulat la început Go set a wachman apoi Atticus iar mai târziu To Kill a Mockingbird (Să ucizi o pasăre cântătoare). Lucrând cu editorul Tay Hohoff, Lee Harper a terminat manuscrisul în 1959.
În adolescență, John Grisham a lucrat într-o pepinieră, udând arbuștii pentru un dolar pe oră. Asta până când a fost promovat constructor de garduri, fapt ce i-a adus o majorare de cincizeci de cenți. Însă Grisham a realizat că meseria nu era una de viitor, așa că a început să lucreze ca instalator. Probabil că toate aceste experiențe l-au motivat mai târziu în viață, determinându-l să fie un bun student pentru a obține un job bine plătit.
John Grisham a absolvit dreptul la Mississippi State University. A practicat dreptul penal ca avocat timp de aproximativ zece ani, apoi a fost ales, din partea democraților, în Camera Reprezentanților din Mississippi, unde a servit din ianuarie 1984 până în seprembrie 1990.
Primul bestseller al lui Grishman a fost The Firm (Firma, 1991), care s-a vândut într-un tiraj de peste șapte milioane. Succesul acestei cărți se datorează experienței autorului în domeniul avocaturii, ceea ce dă falsa impresie că romanul ar fi bazat pe fapte reale.
William S. Burroughs s-a născut într-o familie înstărită din St. Louis, Missouri, nepotul inventatorului și fondatorului Burroughs Corporation, William Seward Burroughs I. Dintre toți autorii amintiți aici, Burroughs are, cred, cea mai neobișnuită biografie, de aceea ne vom opri asupra sa mai în amănunt.
La vârsta de cincisprezece ani, părinții l-au trimis pe Burroughs la școala de băieți Los Alamos din New Mexico, un internat pentru familiile înstărite. A fost exmatriculat un an mai târziu după ce, împreună cu un alt student, și-a administrat un compus clorhidric pe post de somnifer și halucinogen. Burroughs a absolvit cu o diplomă în literatura engleză la Universitatea Harvard în 1936. Era cunoscut pentru caracterul său singuratic. După absolvire, părinții i-au oferit o alocație lunară de 200 de dolari (200 de dolari în 1936 erau echivalentul a circa 3000 de dolari în zilele noastre). La 22 de ani s-a mutat la Viena pentru a studia medicina. În timpul șederii sale în Europa, Burroughs s-a căsătorit cu o evreică, Ilse Klapper, pentru a o scăpa de exterminarea nazistă, obținându-i o viză de călătorie în SUA. Chiar dacă cei doi au divorțat, au rămas prieteni apropiați vreme de câteva decenii. O mare parte a scrierilor lui Burroughs este semi-autobiografică, bazată în principal pe experiențele avute ca dependent de heroină, pe când trăia în New Mexico, Londra, Paris, Berlin, Amazonul sud-american sau Tanger (în Maroc). La vârsta de 25 de ani și-a tăiat intenționat degetul mic de la mâna stângă, apoi i l-a arătat psihiatrului său, Herbert Wiggers, care l-a internat într-un spital de boli mintale. Burroughs a afirmat că retezarea degetului mic făcea parte dintr-un ”ritual de inițiere în tribul indienilor Crow”. Mai târziu a scris o povestire despre experiența avută, intitulată The finger (Degetul).
Burroughs s-a mutat la Chicago în 1942, obținând un loc de muncă pe post de deratizator (eng. exterminator). S-ar părea că această slujbă i-a plăcut, la fel și denumirea, pentru că mai târziu a publicat o carte de povestiri intitulată Exterminator!
Burroughs s-a mutat la New York în 1943, unde a devenit prieten cu Allen Ginsberg și Jack Kerouac. În 1944 prietenul lor comun, Lucien Carr, l-a ucis pe Dave Kammerer pe motiv că acesta din urmă îi făcea avansuri sexuale. Burroughs și Kerouac au fost arestați ca martori la crimă. Cei doi au colaborat la un roman bazat pe acest eveniment: And the Hippos Were Boiled in Their Tanks. Cartea, finalizată în 1945, a rămas nepublicată până în 2008.
În 1951, Burroughs a ucis-o pe soția sa, Joan, împușcând-o în cap în timp ce se jucau de-a William Tell. În loc de măr, ei au folosit pahare highball. Se spune că, înainte de a fi ucisă, Joan ar fi zis: ”Nu mă pot uita la asta – știi că nu suport să văd sânge.” Poliția a hotărât oficial că totul a fost un accident, iar Burroughs nu a fost închis pentru crimă. În cartea sa, Queer, Burroughs scrie: ”Sunt nevoit să admit concluzia teribilă că nu aș fi devenit scriitor dacă Joan nu ar fi murit. Realizez de asemenea și influența enormă pe care acest eveniment a avut-o asupra motivării și modelării scrierilor mele.”
Burroughs purta mereu o armă cu el, chiar și în pat.
Ultimele cuvinte pe care le-a scris în jurnalul său au fost: ”Dragostea? Ce este ea? Cel mai de preț calmant natural, asta este. Dragostea.”
Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea „poveste” de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea „Cel mai bun roman” la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru „cea mai bună povestire SF 2019” cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial
Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.
Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.
În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.
Lasă un răspuns