Un traseu jalonat cu amintiri… Uneori mă întreb dacă mai există acum ceva în mine din copilul care îşi julea pantofii şutînd pietrele acelor străzi. În ciuda faptului că “a cincea” a fost ultimul meu an acolo, îmi amintesc numele colegilor şi ale profesorilor, îi văd în faţa ochilor, aşa cum erau ei atunci: Niculescu … Continuă lectura Cum am pierdut carneţelul de prăjituri al mamei (2)