”Numărul 32” este un tablou al lui Jackson Pollock, considerat de importanță majoră pentru curentul artistic al expresionismului abstract. A fost realizat în anul 1950, în stilul caracteristic al pictorului, care s-a folosit de culori bazate pe rășină, cumpărate dintr-un magazin de bricolaje. Spre deosebire de alte picturi ale artistului, care se diferențiază prin prezența mai multor straturi de culoare, Number 32 conține sute de spații mărunte și complexe de pânză expusă, care nu au fost tratate în precendență cu un agent protectiv, ceea ce înseamnă un mai mare risc de deteriorare. Fiind expusă pentru mai bine de cincizeci de ani la muzeul Kunstamlunng NRW din Düsseldorf, după călătorii prin toată lumea, nefiind niciodată expusă sub sticlă protectivă, lucrarea a dobândit între timp o culoare gălbui-maronie, care împiedica distingerea clară a nuanței originale a culorilor.
Se pare că ingeniozitatea cu care Pollock și-a pictat tabloul l-a inspirat în mod indirect pe directorul de restaurări al muzeului, Otto Hubaceck, care a venit anul trecut cu o idee la fel de ingenioasă pentru curățarea acestuia. Ca și pictorul, restauratorul s-a folosit de instrumente non-convenționale, create de el și o tehnică personală, elaborată după o serie de teste și discuții cu experții în domeniu. Practic, dispozitivul pe care l-a creat pulveriza amidon de grâu și celuloză pe spațiile nepictate ale tabloului. Cu un aspirator care avea la capăt o perie, stratul de murdărie era, într-un final, complet îndepărtat.
Operațiunea aceasta, se înțelege, extrem de meticuloasă și precisă, întrucât culoarea s-ar fi alterat dacă ar fi intrat în contact direct cu amidonul, i-a luat directorului în jur de două, trei sute de ore, un ritm extrem de lent pe care dânsul l-a asemănat cu procesul scrierii de mână. Părțile pictate au fost apoi curățate de Hubacek cu un tifon umed.
Mulțumit de rezultatul său, directorul a afirmat pentru New York Times că lucrarea pare acum mult mai luminoasă și mai dinamică. El plănuiește să folosească aceeași tehnică și pentru curățarea altor lucrări aflate în aceeași situație, precum cele ale artistului francez Daniel Buren.
Jackson Pollock a fost un pictor american, reprezentat al expresionismului abstract, denumit și action painting. S-a născut în 1912, petrecându-și anii tinereții între Arizona și California. A studiat la High School of Reversid, apoi la Manual Arts High School of Los Angeles, de unde a fost exmatriculat pentru lipsă de disciplină.
I s-a prezentat utilizarea culorilor pure în 1936, în timpul unui seminar ținut la New York de un artist mexican. De atunci, începe să folosească o tehnică neobișnuită de a picta, care presupunea, în primă fază, vărsarea culorilor pe pânza așezată orizontal pe jos, apoi întinderea lor folosind pensoane întărite, bețe sau alte ustensile non-convenționale, precum seringi de bucătărie.
Tehnica inventată de Pollock este considerată fundamentul curentului action painting. La patruzeci și patru de ani, după o luptă crâncenă cu dependența de alcool, viața artistului se încheie tragic într-un accident de mașină, datorat propriei stări de ebrietate. În anul 2000, Ed Harris realizează un film biografic despre viața pictorului, intitulat simplu: Pollock. În noiembrie 2006, opera lui Pollock, No. 5, este vândută cu o sută patruzeci de milioane de dolari, devenind atunci cea mai scumpă pictură vândută vreodată.
(Surse: International New York Times; Arte Magazine; Wikipedia)
Scriitor. Traducător.
Critic literar.
Redactor LiterИautica.
Cărți publicate:
Încotro ne îndreptăm (Litera, 2022) – roman
Treisprezece. Proză fantastică (Litera, 2021) – povestiri
Este de găsit pe pagina sa de autor.
O bună inițiativă, pusă în practică de un profesionist. Nu ca în cazul de AICI.
Excepțional Ed Harris în rolul lui Pollock (de fapt, tot el semnează și regia filmului).
Ha ha! Tare faza! Îi amintește de acel film cu Mr. Bean când repictează Mona Lisa cam în același stil. Cât despre film, e următorul pe listă!
Interesant caleidoscop, interesantă descriere a acestei tehnici migăloase. Ce context nemuritor, după murire… Merită să rețin numele acestui pictor!
Mulțumesc Adrian. Nu am făcut decât să dau drumul mai departe unei știri citite într-un ziar internațional de cultură. Mi s-a părut interesant, a fi restaurator e o meserie eroică, cel puțin așa pare după ce înțelegi cât de atent trebuie să lucreze ei în laboratoare. O picătură de substanță în plus sau în minus, o ștersătură cu peria în direcția greșită și s-a dus pe apa sâmbetei, câteodată iremediabil, o întreagă operă artistică poate veche de sute sau mii de ani.