Acum cinci ani ne-am luat prima maşină nou-nouţă. Era o Mazda 2, cel mai liliputan model al lor, iar dealer-ul, imediat ce a aflat că sîntem europeni, ne-a informat că modelul respectiv luase premiul “European car of the year”.
Cred totuşi că am luat-o pentru că era cea mai ieftină şi avea cel mai mic consum de benzină.
Ne-a sugerat să ne alegem culoarea verde, ca simbol al faptului că maşină este ecologică. Mi s-a părut o tîmpenie.
Frate, nu plănuiesc să mă duc cu ea la vînătoare, i-am spus. Asta unu. În al doilea rînd, nu este o maşină electrică sau hibridă ca să justifice eticheta “green”. În al treilea rînd, dintre toate vopselele din lume, ştii care-i vopseaua care cere cele mai multe chimicale în compoziţie? Surprise: verdele!
Cînd mi-am schimbat a doua maşină am stat mult în cumpăna între VW Golf Diesel (etichetat “clean diesel”) şi Toyota Prius. Consumul lor pe autostradă la suta de km era comparabil, dar în oraş Prius-ul bătea Golf-ul cam cu un litru. În plus, dealer-ul de la VW era un papiţoi.
Aşa că mi-am luat Prius-ul, care era mai scump. Cred că în principiu, a contat destul de mult ideea de a alege între o tehnologie brevetată în 1893 şi alta din 1997. Altfel, în mintea mea, puneam pe un acelaşi nivel de top calitatea germană şi cea japoneză, dar mai era o chichiţă: Golf-ul era fabricat în Mexic iar Priusul în Japonia.
În lunile cînd nu trebuie să dau drumul la căldură, consum în oraş mai puţin decît scrie în cartea maşinii: între 3.8 şi 4.2 litri la sută. Şi asta fără să fi încercat cineva să-mi bage culoarea verde pe gît!
Oricît de mic ar fi consumul unei maşini, şi prin urmare cantitatea de CO2/noxe eliberată în atmosferă, un lucru e clar: niciuna nu poate bate bicicleta sau mersul pe jos sau… lucratul de acasă. În compania la care lucrez, anumite departamente permit oamenilor să lucreze o zi pe săptămînă de acasă. Există cîteva companii, nu multe, care au adoptat săptămîna de lucru de patru zile în loc de cinci, fără să scadă salariile. Nu am făcut muncă de documentare în privinţa asta, dar eu nu cred că aceste companii vor neapărat creşteri spectaculoase de la an la an (vînzări, creştere segment de piaţă etc). Probabil că au destui clienţi, vînzări stabile şi sînt mulţumiţi cu numărul de angajaţi pe care îi au.
Nu vor să împărătească pămîntul (cum zicea bunică-mea).
În comparaţie, VW ducea o lupta acerbă (cu Toyota) pentru a cîştiga supremaţia de constructor de maşini cu vînzările cele mai mari din lume. Tocmai reuşiseră să depăşească Toyota, şi acum ştim cum o făcuseră. Furînd din caşcaval.
Au admis existenţa unui software instalat pe 11 milioane de maşini care se activa numai în timpul testului de emisie.
Diesel-ul curat era curat numai zece minute pe an. În rest, era puturos ca orice diesel şi de fapt depăşea de 40 de ori baremul permis de legea americană pentru nitraţi. Încă se discută cu cît va fi amendată VW, dar se pare că vor plăti aproximativ 37000$ pentru fiecare maşină cu care au trişat, rezultînd o sumă totală de 18 miliarde de dolari.
În urmă scandalului, directorul VW şi-a dat demisia în cursul zilei de ieri, dar tot va primi un pachet totalizînd 60 de milioane de euro!!*
VW nu este prima firmă constructoare de maşini care falsifică rapoartele de performanţă ale maşinii. Prin 1990, GM a fost amendată pentru o chestie similară. Iar anul trecut Hyundai a fost obligată să plătească fiecărui proprietar de Elantra o sumă de bani trimestrială pentru a acoperi diferenţa dintre consumul de benzină pe care îl declaraseră (dezinformînd) şi cel actual, cu 0.8 litri mai mult (raportat la suta de km).
Cît despre maşinile diesel, deja se vorbeşte la ştiri că este posibil să mai cadă şi alte capete. Un BMW X3 diesel produce de 10 ori mai mulţi nitraţi decît ar trebui. Un Opel Zafira de 9.5 ori. În testele reale pe şosea orice Mercedes-Benz degajă cu 50% mai mult dioxid de carbon decît pretinde producătorul.
Pagubele pe care le va suporta VW sînt imense. La patru zile de la declanşarea scandalului, valoarea acţiunilor pe piaţă au scazut cu o treime (în cifre, investitorii au suferit o pierdere cumulată de 26 de miliarde de euro în doar cîteva zile!)
Nu este pentru prima oară cînd o companie primeşte o amendă usturătoare (să nu uităm British Petrolium după accidentul din golful Mexic) dar este pentru prima oară cînd o fraudă deliberată, făcută cu bună ştiinţă, şi îndelung ticluită, este cea care declanşează urmărirea în justiţie.
Nu cred că VW va fi singura companie afectată.
În ultimele zile, în toate pieţele bursiere de pe mapamond, constructorii auto au suferit pierderi.
Diesel-ul care devenise foarte popular, va pierde toată faima cîştigată în ultimii ani.
Motoarele diesel nu vor mai putea fi omologate aşa uşor pentru că “dintr-o dată” vor îndeplini mai greu cerinţele de emisie.
Probabil că era timpul ca maşina electrică să cîştige teren şi în urma acestei dezamăgiri pe care a oferit-o VW, e posibil ca acest lucru să se întîmple: să vedem din ce în ce mai multe modele electrice.
În ce mă priveşte, mi s-a confirmat un lucru. Capitalismul nu are nici în clin nici în mînecă cu ecologia. Cursa după profituri mai mari, vînzări mai mari, consumatorismul (haine multe, laptopuri, telefoane schimbate la doi ani), turismul la cifre astronomice (se vorbeşte acum şi de turism în spaţiu), creşterile economice – toate astea nu au cum să reducă poluarea.
După părerea mea, planeta ar avea numai de cîştigat dacă toţi care ar putea să muncească de acasă (computerişti, designeri, arhitecţi, jurnalişti, etc – chiar şi educaţia s-ar putea face de la distanţă) ar fi lăsaţi să o facă. Ar fi mai puţine diesele curate pe şosele…
*http://www.wsj.com/articles/former-volkswagen-chief-martin-winterkorn-could-receive-60m-payoff-1443103501
Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea „poveste” de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea „Cel mai bun roman” la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru „cea mai bună povestire SF 2019” cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial
Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.
Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.
În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.
Cel putin software-istii aia care au facut „lucratura” sigur ar putea sa lucreze de acasa :)
Din cite stiu ca sa intri in asociatia inginerilor profesionisti trebuie sa treci doua examene: etica si legislatie. Ceea ce din nou demostreaza, nu e important sa inveti, sa treci examenul, ci sa aplici ce ai invatat.
M-a distrat prima parte, dar pe urma ai devenit prea serios. Date, statistici.. :) Inca ceva defineste „papitoi” :)
Da, merci.. eram etalon de neseriozitate dar cred ca am inceput sa mai imbatrinesc :) In 2-3 ani o sa ma vezi dind sfaturi, stai asa…
Papitoi.. pai stai sa vezi.. intru la dealer VW era seara tirziu, nu era clientela, poate doar o persoana in afara de mine. Eram imbracat in niste haine ponosite, gen de-alea in care cobori sa bati covoarele in Romania. Astept un sfert de ora pina ma baga ala in seama. Ii spun ca vreau sa vad un Golf, ca stau pe ginduri intre un Prius si un Golf si ca tocmai am fost le Toyota, acum am venit si la el. Ma intreaba ce optiuni, etc, citi bani sint pregatit sa dau jos, cit sa imprumut prin ei.. Si stateam foarte bine cu banii in perioada aia. Zic „vreau sa o iau cu banii jos”. Bai sa fi vazut ce privire mi-a aruncat! Adica, „hai mai taie, lasa figurile, ca se vede pe tine ca esti un terchea-berchea”. asta din priviri si din faptul ca si dupa aia m-a lasat sa astept.. si pina sa revina el, am taiat-o inapoi la Toyota. :)
Românul își cumpără VW din mai multe motive: pentru că o poate revinde ușor la preț bun când vrea să-și schimbe mașina(cu un alt VW desigur și tot la second-hand), pentru că e Diesel și există percepția comună că Diesel = turbo = extra power, asta deoarece motorul diesel e mai zgomotos, mai voluminos, mai „bărbătesc”, pentru că e nemțească și există zicala „lucru nemțesc” adică fiabil, de calitate maximă. Toți colegii mei și-au cumpărat VW. Eu însă sunt foarte mulțumit de Toyota mea Corola, o compactă de clasă medie de 1400 cmc, 100 CP, care nu m-a lăsat niciodată la greu. Am urcat pe crestele Apusenilor cu ea, am străbătut Europa în lung și în lat zeci de mii de kilometri. Și are un consum de 5% pentru un motor pe benzină.
Corola e cel mai vindut model de la Toyota si nu degeaba. Consum ok si-i printre cele mai fiabile modele construite vreodata. In Canada se strica pina la urma de la rugina, pentru ca iarna se da cu tona de sare. Inainte de Toyota Prius am avut o Honda Civic luata la mina a doua cu 60000K, eu am lasat-o la in jur de 200000K, am dus-o la fiare vechi, era „terminata” pe dedesubt de la rugina. Prima mea masina a fost un Nissan Sentra, tot made in Japanm tot tabla a cedat pina la urma.
La povestea VW ce ma deranjeaza e ca aveau tehnologia necesara dar o „ocoleau” ca sa nu utilizeze ureea aia sau cum se numeste aditivul care „taia” noxele”. Cum bine explica baiatul asta in articolul la care am dat share pe FB: http://adevarul.ro/international/europa/potlogaria-volkswagen-e-doar-graunte-mizeria-industriei-auto-1_5602b35ef5eaafab2cea2782/index.html