X , pe internet, se întreabă : Ce-i „Identitatea”?
Bulă : Tovarăşa, ce-i aia o pompă ? Păi o pompă este alcătuită dintr-un cilindru…
Ce-i ăla un cilindru ? Un cilindru este piesa în care culisează un piston…
Ce-i ăla un piston ? El este legat la un mecanism bielă-manivelă…
Ce aia bielă-manivelă ? Ascultă, Bulă, ce dracu ai tu cu pompa aia ? Păi, Tovarăşa, uite ce scrie în manualul de istorie : Mihai Viteazu a intrat cu mare pompă în Alba Iulia !
Când nevastă-mea, pe timpuri, făcea naveta Bucureşti-Giurgiu, era (tot navetistă) una, Nadejda, vai de capul ei : două oase fără zâmbet, şleampătă, păr de gorgonă, un ochi la slănină şi altul la făină. Şi se găsesc vreo trei haidamaci beţi să încerce s-o violeze. Nadejda, nu şi nu. Şi pentru că trenul se oprise într-o haltă, sare pe fereastra compartimentului aproape cum o făcuse mă-sa. Povestea, a doua zi, circulă în tot trenul. Rodica (de peste mult o sută de kile), profesoară de nu ştiu ce , către gaşcă : Bă, ascultaţi! Dacă mi se întâmpla mie, aş fi zis : Staţi blând, bulăilor ! Pe rând, ca la moară. Că io pe fereastră nu-ncap.
Morala : asta, Rodica, era carteziană rău. Divide et impera ! Aşa după cum urmează.
Y1, o ia uşor cu logica propoziţiilor şi a predicatelor de ordinul I ; Y2 marşează şi trece la predicatul de aritate doi care ESTE_COMPONENTA(obiect_compus, componenta), cu
… si reprezentarea în limbajul calculului cu predicate de ordin întâi; Y3 vine şi el cu povestea invarianţilor (mai are puţin şi ajunge la topologie unde, prin deformări succesive, topologia este „topologie” dacă se păstrează nişte invarianţi ; ca de exemplu, cum zice şi X că n-ar mai fi acelaşi cu mațele ghiorăind şi, apoi, cu burta plină ceea ce presupune o deformare ; dar îşi păstrează invariantul ADN, zice Y3) ; Y4, mai cu scaun la cap, o dă, nici mai mult nici mai puţin, pe fizica micro (pe Tarski, pasiunea lui, l-a pierdut pe parcurs); Y5 se distrează făcând pe (nu vă gândiţi la ce nu trebuie, fi-rar a dracului de logică) Kafka (nu la Malul mării ; Iosef K din Procesul, nu este, doamne fereşte, identic cu Kafka Tamura al lui Murakami ; dar parcă seamănă ; aici m-aş băga şi eu, cu gradele identităţii la structuri : strong identitate – izomorfism, middle identitate – echivalenţă, weak identitate – functori adjuncţi, la stânga şi la dreapta)
Numai X rămâne nelămurit : Ce-i aia o pompă ?

Bun, m-a distrat!
Daca se putea mers mai clar pe o directie: eseu ori literatura ar fi fost si mai bine.