Am văzut Moartea domnului Lăzărescu pentru admiterea la facultate și m-a ținut cu sufletul la gură pentru aproape două ore jumate. Nu e un film de acțiune, dar e un film care intrigă, care te face să îți strângi pumnii și de multe ori să vrei să treci prin ecran în mijlocul decorului, e strigătul de ajutor al unei clase sociale care își așteaptă, cuminte și în același timp inutil, rândul la dreptate.
Decoruri reci, fără culoare, săli de așteptare, cadre medicale lipsite profesionalism și vorbe aruncate în scârbă – Cristi Puiu ne amintește că cinematografia pune în scenă, printr-o îmbinare stilizată a artelor, viața în cele mai simple forme ale ei și transpune pe peliculă în acest proiect o disecție a sistemului sanitar în care la rang înalt se află nepăsarea, șpaga și nedreptatea. În spatele acestei drame se află oameni simpli, cu griji și defecte, aduși la viață de actori care își găsesc locul în scenele inconfortabile, pline de tensiune, în cel mai natural mod posibil.
Lăzărescu Dante Remus e un bătrân care locuiește într-un apartament dărăpănat al Bucureștiului. Secvențele lungi de la început surprind sărăcia și singurătatea unui pensionar abandonat de familie, pentru care una dintre puținele alinări rămâne alcoolul, piesa de domino ce va declanșa tragedia ultimei sale nopți. Când situația se înrăutățește, sună la salvarea care întârzie să apară; telefoane repetate, pauze lungi de așteptare și o tăcere apăsătoare – undeva printre toate acestea apare și tendința de a nu inspira doar teamă, ci și resemnare. Când salvarea apare într-un final, e doar un lucru inutil care îl poartă dintr-un spital într-altul. Chiar dacă încă nu o știe, cancerul pune cu rapiditate stăpânire pe trupul lui, iar medicii îl împing tot mai aproape de moarte.
Luminița Gheorghiu ne încântă cu o prestație de excepție în rolul unei asistente care este, înainte de orice, o ființă sensibilizată de suferința nefericitului pensionar. Însoțindu-l pe tot parcursul acestei tragedii cinematografice românești, se luptă pentru atenția medicilor și se luptă cu incompetența, ignoranța și mai ales infatuarea lor. E ușor de observat cum acest înger păzitor reprezintă, mai mult decât un personaj principal, centrul unei situații morale, un model de dedicare și umanitate. Se confruntă cu superioritatea cu care medicii se comportă cu asistentele, răbdarea ei denotă experiența și inteligența afectivă a unei femei simple, prin compasiunea pe care o arată dovedește profesionalism și empatie.
Moartea domnului Lăzărescu e, de fapt, o contemplare a societății și a individului. Dialogul e rupt, bucată cu bucată, din contextul real al mediului pe care pacientul Lăzărescu îl străbate în drumul lui încet, dar sigur, înspre moarte, pentru că momentul în care primește în sfârșit atenție e departe de a se sincroniza cu situația delicată în care se află – nu o anticipez doar eu, o face și titlul. De la medicul rezident și până la șoferul ambulanței observăm tipologii umane diferite, o nuanțare a stereotipurilor, expresii faciale atent conturate și chipuri care atrag, după caz, simpatia sau antipatia.
Trebuie să înțelegem că ne aflăm în primul rând în fața unui lung-metraj al urâtului, care vorbește despre o realitate cu care toți ne-am confruntat într-o măsură sau alta. Filmul te stârnește dacă cel puțin o dată ai stat în sala de așteptare secției de urgențe, te atinge, îți amintește de sechelele unei țări post-comuniste asupra căreia și-a lăsat amprenta un regim crud, dar transformă până la urmă în capodoperă acest șablon care lasă întotdeauna un gust amar.
…………………………………………………
Titlul în original: Moartea domnului Lăzărescu
Regie: Cristi Puiu
Scenariu: Cristi Puiu, Răzvan Rădulescu
Distribuție: Ion Fiscuteanu, Luminița Gheorghiu, Doru Ana, Dorian Boguță, Dragoș Bucur, Monica Bârlădeanu
Genul: dramă
Țara: România
Data lansării: 22 septembrie 2005
Durată: 150 minute
Premii: Un Certain Regard Award (Festivalul de la Cannes), Silver Hugo – Premiul special al juriului (Chicago International Film Festival), Cel mai bun actor – Ion Fiscuteanu (Festivalul internațional de film de la Copenhaga) etc.
Notă film: [s3r star=10/10]
https://www.youtube.com/watch?v=OB5BktF00_Y
Spre marea mea rusine inca nu am vazut acest film, dar am auzit numai lucruri bune despre el si voi corecta greseala cat mai repede. Ma uit la foarte multe filme si nu stiu de ce am inclinatia sa le ocolesc pe cele romanesti, mai ales ca am vazut unele mai recente si mi-au placut- Pozitia copilului. Poate ca mi se par cam depresive si de aceea.
Culmea e că Moartea domnului Lăzărescu nici nu e un film depresiv, ci e o rafinare a umorului negru specific românesc numit și haz de necaz. Foarte bun filmul, într-adevăr.
Recenzia ok, din pacate filmul cam vechi si foarte discutat la vremea lui. Eram in State su nu daduse faliment Blockbuster de unde l-am inchiriat desi foarte dezamagit de Marfa si banii. Ironia a fost ca nu dadeam de el pentru ca era pus la sectiunea Dark Comedy. Eu nu am vazut nimic funny aici. As vrea sa citesc recenzii la filme noi cum ar fi Aferim! Care a luat un premiu la Berlin sau noul film a lui Porumboiu, Comoara.
Putem vedea din ultimele doua comentarii ca filmul rezoneaza diferit de la persoana la persoana. Pentru Grigore filmul nu a fost distractiv, in timp ce pentru Florin a fost :)
Nu stiam ca Porumboiu a facut un nou film.. deabia astept sa-l vad.. imi place foarte mult regizorul asta.
Bine ai venit pe site, Cosmina!