Faust de ziua lui (care a cam început să-l enerveze ca aniversare și-o vede mai curând drept comemorare) nu-și dorește un an nou fericit, ci unul vechi și nefericit, wertherian (vezi tradiționala suferință din dragoste, bașca ne-mpărtășită ca-n adolescență)! Adică s-o ia de la capăt cu îndrăgostitul de-o fată (colegă de liceu, vecină, întâlnită pe stradă, văzută-ntr-un film ori numai în gând) și căreia să nu-i mărturisească nimic, ba să n-o bage-n seamă și să se facă că nu-l interesează ba dimpotrivă și să se dea-n stambă cu una de care nu-i pasă și pe ea să se mulțumească doar s-o aibă în preajmă din când în când (în clasă, stradă, amintire sau vis) sfârșind prin a-și face din regretul de-a nu-i fi împărtășit dragostea destin bașca subiect și temă de poezie, roman, etc în timp ce ea (care-a știut tot timpul de nemărturisirea lui neînțelegând ce vrea sau crezând că de fapt pe alta o plăcea) s-a cuplat cu primul venit, s-a căsătorit, copii, casă, mașină și tot restul locului de veci pregătit încă din timpul așa zisei vieți… Fausticii și-au dat hodoron-tronc seama că vremea trupului e pe ducă, da aia a sufletului (bașca creierașul) e tot la primii pași…
…
Când și cum au descoperit oamenii că există, că îmbătrânesc, că se nasc, că iubesc, că mor, că ia uite, am ajuns și fauști… probabil când nu s-au mai văzut o vreme?!… Când nu s-au mai văzut… o vreme unul pe altul?… Ca tine cu maică-ta, pe care nu numai că n-ai mai văzut-o, vizitat-o, dar ai și uitat-o fără scuza alzheimerului sau spaima oedipizatului, dorindu-ți acum faustizarea ca s-o poți vedea ca pentru prima oară pe-o fată de care te îndrăgostești, ca să-i fii alături cum numai tu știi (de-abia acum, îngrozitor de târziu, că ar avea nevoie și-ar merita-o) cu prietenie și dragostea de dincolo de Oedip, să fii băiatul care-o bagă în seamă și ca femeie și ca om, relație de care n-a avut parte la vârsta așa zisului romantism…da’ regretul ăsta ți-a apărut târziu când nici de Faust nu mai ești bun… și ce să-ți vinzi?!… Sufletul pe care nu l-ai avut încă de mic!?… Când s-au văzut primii oameni singuri în luciul apei ca-n oglindă!? Ce-au simțit: s-au speriat, uimit, recunoscut, întrebat-da ăsta cine-i?… Cum au apărut „măștile” de: om bun, om rău, om prost, om deștept, om sensibil, om nesimțit, om temerar, om laș… de neom… primitivii să fi avut ei principii, să fi împărțit lumea in bine și rău, să fi fost educați și needucați… de unde… prostii, s-au împărțit în buni și răi după cum a vrut Darwin ori Dumnezeu.
…
Să zicem că-ți vinzi sau amanetezi sufletul sau mintea dracului și redevii tânăr, adică un timid urâțel, plin de coșuri, neștiind la ce facultate să dea, fără o meserie, fără bani… păi cum vine asta, care-i șmecheria să lași dracului o viață, o carieră, banii, casa și mașina, gloria și succesul la femei (tinere, un adevărat Casanova) pentr-o presupusă margaretă (ori pielea ăluia din pădure) căreia nu-i vei spune, basca face, nimic?!
Absolvent IATC-ILCaragiale, Regie teatru. Lucrat in teatre si dupa 1989 si in presa: (Cotidianul,
Dilema, Romania libera, Radio Europa Libera, Euromuseum). Cărți publicate: Debut 86 (debut
colectiv) Ed. Cartea Românească, Portet al artistului între două vârste (eseuri) Ed.Cartea
Românească- 1991, Prezentul din care tu lipsești-Contratimp-(eseuri) Ed. MNLR- 2005, Cartea
lumii care-a fost (eseuri) Ed. Paralela 45- 2018, Repetiție în pandemie (teatru) Ed. Letras.
Lasă un răspuns