Furnicile – Bernard Werber

Îmi plac filmele de groază și implicit și cărțile de groază. Îmi plac SF-urile (aseară am văzut de exemplu Alien vs Predator) dar îmi plac și filmele și cărțile ce tratează dezastre naturale sau despre natură, insecte ș.a.m.d.

Furnicile de Bernard Werber face parte din această a doua categorie. Este o carte ce ne duce într-un univers paralel, într-o lume minusculă, a insectelor, o lume nevăzută nouă dar o lume la fel de importantă.

În urma decesului unchiului său, reputat entomolog, nepotul împreună cu soția, copilul și câinele se mută în casa acestuia. Testamentar cred, sunt dispoziții foarte clare care prevăd ca nimeni să nu intre niciodată în pivnița casei care ascunde se pare diverse chestii.

Dar câinele familiei nu știe să citească și se avântă jos, în pivnița de unde iese cam zdrențe. Ce naiba conține pivnița aia? Asta vrea să știe capul familiei și se duce după câine. Până atunci însă, trebuie să găsească răspuns la o ghicitoare, cum faci 4 triunghiuri echilaterale din 6 chibrituri?

Om timid, mereu neîncrezător în el, lipsit de curaj, acest nepot încearcă să-și depășească limitele și hotărăște să coboare în pivniță. Se comportă însă misterios, aproape de nebunie. În acea pivniță dispare într-o zi… după două zile de când era jos soția merge după el, lăsând copilul singur în casă. Oare ea se mai întoarce?

Povestea merge în paralel, avem universul furnicilor și universul oamenilor dar asta e pe undeva pe planul doi. Atenția o primesc furnicile, sunt tratate ca niște regine, pentru că universul lor este unul privit detaliat, la microscop, cu bune și cu rele. Aflăm o grămadă de lucruri despre ele, despre modul de comunicare, despre modul de lucru, despre organizare etc. Foarte, foarte interesant, mai ales dacă îți plac insectele și mie îmi plac.

Pe măsură ce înaintăm în carte vedem cum sunt organizate, cum se apără dar și cum atacă și ce preocupări au ele. Societatea lor pare din păcate destul de umană, eu sper că în viața reală nu sunt așa, pentru că altfel nu avem nicio șansă.

Din acest punct de vedere cartea este interesantă, însă autorul pare că n-a acordat aceeași atenție tuturor aspectelor prezentate în carte. Adică focusul este axat pe furnici, normal, doar așa se și numește cartea. Problema este că partea umană din carte, nu prea este realistă, nu știu, pare un pic tratată superficial.

Furnicile rămâne totuși o carte interesantă, cu ceva twist-uri, unele mai facile, unele mai greu de dibuit, cum ar fi ce se întâmplă spre final.

Fiind o trilogie, Furnicile este urmată de Ziua furnicilor și Revoluția furnicilor. În altă ordine de idei, din cartea asta o să rămâi măcar cu o singură chestie, o să te uiți la furnici cu alți ochi și o să le lași în pace dacă îți făcea plăcere să le freci la icre.

P.S Îmi aduc aminte când eram mai mic, la țară (copil tâmpit) cum am zgândărit un mușuroi de furnici, până m-au scuipat. Au aruncat cu acid formic în mine (cred că asta era) și mi-au țintit ochii. Din fericire, m-a atins doar pe nas dar m-a usturat și ars o perioadă bună de timp. De atunci, n-am mai făcut asta niciodată.

Dumitru Stoica

Eu sunt Dumitru în viața reală, așa m-a pedepsit buletinul. Nu este operabil.

Un moment delicat din trecut m-a făcut să redescopăr pasiuni prăfuite. Muzica, desenul, grafica digitală, cărțile etc., pasiunea pentru ele a revenit la mine. Toate acestea au luat forma unui blog.

Acolo le-am iubit pe rând, uneori mai mult pe una, alteori mai mult pe alta, căci sufletul meu nu se hrănește mereu cu același fel de mâncare însă scrisul se află mereu în meniul meu.

Visul meu? Să public o carte și lucrez la asta.

Fondator Infrasunete.eu și Haruna.ro.

infrasunete.eu