Care-i diferența dintre un artist valoros și un geniu? Artistul ajunge la maturitate în urma talentului și exercițiului/studiului îndelungat. Artistul și geniul pot oferi opere de aceeași calitate (sau să spun „de-o calitate apropiată”), dar în timp ce primul muncește foarte mult pentru asta, celălalt o face fără un efort la fel de vizibil. Spunea Aristotel că „nu există geniu fără un dram de nebunie”. Acel ceva, molecula în plus din adn-ul unui individ catalogat ca geniu, ăsta e dramul de nebunie la care se referă filosoful, în opinia mea. Einstein, DaVinci, Tesla, Hawking, Picasso, Mozart, Galilei etc. Avem exemple de genii în toate domeniile. Literatura a oferit la rândul său o mulțime de scriitori care sunt priviți în prezent ca genii: Verne, Proust, Melville, Dostoievski, Joyce, Kafka etc.
Filmul de față, ecranizat după romanul semnat de A. Scott Berg, reușește să schițeze foarte bine ceea ce și-a propus prin titlu și subiect. E prima încercare a regizorului Michael Grandage și, cu ajutorul unei distribuții de calitate și-al unui scenariu pus la punct de John Logan (responsabil de scanariile unor filme precum The Gladiator, The Aviator, The Last Samurai, Hugo ș.a.m.d.), înscrie cu succes. Poate din cauză că subiectul e unul mai de nișă, filmul nu s-a bucurat de publicitatea și laudele bine meritate. Nu pot să nu fiu totuși subiectiv când afirm așa ceva. Sunt puține filmele cu/despre scriitori pe care să nu le fi apreciat într-o oarecare măsură.
Genius zăcea de mai multă vreme pe hard-ul PC-ului, până ce un prieten să-mi reamintească de el. Așa c-am profitat de-un weekend singuratic pentru-a apăsa pe butonul play.
Povestea, destul de simplă, redă relația dintre Thomas Wolfe și faimosul editor Max Perkins, despre care se spune c-ar fi responsabil de lansările lui F. Scott Fitzgerald și Ernest Hemingway, printre alții (mai există oare în prezent editori dispuși să investească în talentul unor scriitori, fără a se gândi în primul rând la vandabilitatea lor?).
Îi avem pe Jude Law în rolul lui Tom, pe Colin Firth în rolul lui Max, pe Nicole Kidman în rolul amantei lui Tom, pe Laura Linney în rolul soției lui Max, pe Guy Pearce în rolul lui Fitzgerald… Până și Hemingway își face fugar apariția în film, cu ajutorul lui Dominic West. Toată lumea se achită de treabă ca la carte. Adaug câte-o steluță de apreciere în plus pentru Jude și Colin.
Sunt atâtea lucruri pozitive demne de luat în considerare. Imaginea, muzica, dialogurile, jocul actoricesc. Dacă-ți place literatura, zic eu, n-are cum să nu-ți placă filmul ăsta. Una dintre scenele memorabile este cea în care Thomas Wolfe își aduce la sediul editurii manuscrisul romanului Of Time and the River, în câteva cutii pline. Mai înainte de asta, procesul de editare al romanului Privește, înger, către casă a prezentat un mare punct de interes pentru mine. Țin să amintesc și una dintre replicile lui Max Perkins la unul dintre atacurile răutăcioase ale lui Thomas la adresa lui Fitzgerald: „O propoziție de-a lui Scott poate valora cât toate marile tale romane”. Sau oricum ceva pe-aroape (am redat dialogul din memorie).
Așa cum Genius aștepta în folderul cu filme, și Privește, înger, către casă strânsese ceva praf în bibliotecă. Cele 700 de pagini cu scris mărunt mă făcuseră de fiecare dată să aleg o alternativă. Îi datorez filmului faptul că de astă dată n-am mai amânat citirea cărții. Mulțam frumos, Michael Grandage.
Misto. Citisem despre film, apoi uitasem de el, dar acum, dupa ce ti-am citit cronica, il voi vedea negresit.
Se voia o recenzie cu filmul ăsta, se impunea, după cum ne poziționăm ca site.
E simplu, și ai scris-o: dacă ești scriitor, nu poți să nu-l apreciezi! Încă mă mai rog pentru Crăciun ca cineva să-mi fi priceput o aluzie la cărțile lui Wolfe. Hai, să fie cu noroc!
Nietzche spunea că geniul fără perseverență nu poate exista. Chiar dacă unii au molecula în plus, despre care tu menționezi. Profesorul meu de atletism avea o vorbă: ,, Te naști talent și mori speranță” :) . O recenzie mișto.
Atractiv, si eu zic.. bine ca urmeaza sa am doua saptamini de vacanta.. uite ca o ora jumate stiu ce fac :)
Cam așa și-n cazul meu, Take. Auzisem de el, apoi uitasem. Nu vei regreta cele 140 minute. Îți va face poftă să citești ceva Thomas Wolfe.
.
De când l-am terminat de văzut mi-am propus să-l recomand și altora, Pavel, dar uite că timpul abia acum mi-a permis s-o fac. Sper să ți se îndeplinească dorința. A fost grozav Privește, înger, către casă.
.
Spuneam, Ionuț, că și geniul trebuie să trudească (exemplu chiar în filmul ăsta), doar că ideile vin mai lesne, să zic așa. Ia te uită cum arată un manuscris de-al lui Wolfe: https://static01.nyt.com/images/2007/10/28/weekinreview/28mcgrath_CA1.450.jpg
.
Cum i-am spus și lui Take, e o investiție bună, Cornel.
.
Vizionare plăcută tuturor.
Briliantă descrierea geniului şi a genialităţii. Recomand iubitorilor de literatură şi filmul „The Words”, la fel de bun. Foarte bogată sinteza filmului Genius. Mă bucură faptul că am poposit niscaiva minute pentru a-l parcurge… „O propoziție de-a lui Scott poate valora cât toate marile tale romane”- succint şi la obiect…
Am reusit sa-l vad. Un film mult mai penetrant decat aveam impresia din ceea cer scrisesesi…oarecum neutru, imi dau seama acum. Dar, nu te-ai prins, de fapt, cine e Geniul din film Hai, zai asa, altfel ar fi totul prea simplu.
:) Eu am văzut cel puțin patru genii în film: Wolfe, Perkins, Fitzgerald, Hemingway.
Raspuns correct!
Am uitat sa trec pe aici sa spun ca mi-a placut, merci frumos pt recomandare!
@Mihai. Ai si tu dreptate, desigur. :) Doar ca ii excludeam pe cei..evidenti. Ramanea cel „din culise”, la care, probabil, se refera insusi titlul filmului, ma gandesc. Pelicula insasi, la urma urmei, se refera mai degraba la Perkins, decat la Wolfe, dincolo de complicata lor relatie scriitor-editor. Una peste alta, insa, un film foarte, foarte bun.