„Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry” de Rachel Joyce

După o carieră de douăzeci de ani în lumea teatrului și a televiziunii, Rachel Joyce debutează în literatură cu povestea pelerinajului lui Harold Fry, pelerinaj însemnând conform dexului „o călătorie lungă și grea, cu multe opriri”.

Cine e Harold Fry și cum de pelerinajul lui a fost tradus deja în treizeci și patru de limbi? Cum de volumul a fost nominalizat în 2013 la Commonwealth Book Price? Și cum de a fost, conform ziarului Washington Post, cea mai bună carte a anului 2012?

Fry de la începutul cărții e un om trist și banal, un tânăr pensionar care trăiește alături de  soția lui într-un orășel din sudul Angliei. ” La șaizeci și cinci de ani începuseră să apară probleme. Îi înțepeneau încheieturile, îi țiuiau urechile, ochii îi lăcrămau la cea mai mică pală de vânt, avea un junghi în piept care anunța ceva mai grav.”
Brusc, o scrisoare îi schimbă viața.” Scrisoarea care avea să schimbe totul sosi într-o zi de marți.” E o scrisoare de rămas bun, trimisă de o fostă colegă de serviciu Queenie Hennessy care  fiind bolnavă de cancer trage să moară într-un spital din Berwick, o localitate din nordul țării. Harold și Queenie n-au fost iubiți sau prieteni. Au fost doar colegi de serviciu. Dar bărbatul se simte obligat să-i răspundă și apoi pleacă să ducă scrisoarea la poștă.
Poșta e destul de aproape așa că bărbatul decide să-și continuie drumul. Brusc își dă seama că s-a ivit ocazia să facă ceva neobișnuit, ceva incredibil. Merge pe jos, zi după zi, complet nepregătit pentru acea călătorie și așa, încet, încet, timp de aproape o sută de zile traversează Anglia purtându-și crucea ratării și a greșelilor trecutului. „Nu avea nici ghete, nici busolă, ca să nu mai vorbim de hartă sau schimburi de haine. Dar partea lăsată de tot la voia întâmplării era călătoria însăși.”
Fry e convins că sacrificiul lui o poate ajuta pe Queenie, că ea va continua să trăiască atâta timp cât el va continua să meargă, dar în același timp își dă seama că se ajută pe el însuși. Fiindcă pelerinajul lui nu e doar o călătorie în spațiu ci și una în timp, nu e doar o călătorie exterioară, ci mai ales e una interioară.
E primăvară și Fry descoperă cât de frumoasă e natura din jur.”…era pe drum, pe propriile picioare și, oriunde se uita, câmpurile, grădinile, copacii și gardurile vii musteau de viață.”
Călătoria continuă și încetul cu încetul ne dăm seama că citim un roman de dragoste. El, Harold, și ea, Maureen s-au iubit în tinerețe.Apoi s-au îndepărtat unul de celălalt. „Cu Maureen putea să stea ore în șir fără să schimbe un cuvânt,dar prezența ei era ca un zid pe care se aștepta mereu să-l găsească acolo, chiar dacă nu-l privea prea des.” Abia după ce harold pornește în pelerinaj, cei doi își dau seama că iubirea dintre ei n-a murit. Maureen se simte vinovată.”…am ajuns în situația asta, pentru că am respins tot ce venea de la el. Dădea să-mi spună ceva și eu răspundeam: „Nu prea cred” înainte să termine propoziția.”

Incredibilul pelerinaj este în același timp și un incredibil roman epistolar. Cine mai scrie scrisori în secolul nostru? Harold nu vrea să renunțe la ele. Așa se face că din scrisoarea adresată fetei de la benzinărie aflăm că bărbatul a trăit o tragedie.”Acum douăzeci de ani mi-am înmormântat fiul. Nu e ceva ce un tată ar trebui să facă.Am vrut să știu ce fel de om avea să devină. Și încă mai vreau…Era deprimat, era dependent de alcool și de pastile. Nu reușea să-și găsească o slujbă. Îmi pare atât de rău că n-a vrut să stea de vorbă cu mine.”
Și chiar dacă e o carte despre însingurare, despre boală  și moarte, despre eșec și ratare, finalul e optimist. Queenie moare abia după ce fostul ei coleg ajunge la ea.”Atinsese viața, se jucase cu ea un pic, dar e lunecoasă rău, afurisita, așa că acum trebuia să închidă ușa și s-o lase în urmă.”
Dar Harold și Maureen se regăsesc și o iau de la capăt. Povestea lor simplă și fermecătoare continuă.

Monica Patriciu

Mishamona