Înfățișările, capriciile, viciile, flirturile și arabescurile preafrumoasei Ludmila Mila Lui Dumnezeu

Ludmila Mila Lui Dumnezeu era o ființă specială, avea inima în partea dreaptă, suferea de hemofilie și avea un cromozom în plus. La naștere doctorii nu i-au dat șanse mari de supraviețuire și până la optsprezece ani a arătat exact ca un băiat, slab, înalt, tăcut și cu coșuri pe față. După bacalaureat, ca prin minune, a venit Schimbarea la ea acasă și i-a promis că dacă o să câștige o partidă de table are să o facă să arate complet diferit. Ludmila Mila Lui Dumnezeu cu mila lui Dumnezeu a câștigat.

De atunci încolo, Ludmila Mila Lui Dumnezeu a devenit un monstru splendid de forme combinate armonios cu tot felul de capricii, vicii și flirturi, ce-și încheia toate argumentele cu arabescuri în aer. Oamenii o porecliseră Balerina Superbissima.

Ludmila Mila Lui Dumnezeu era o figură aparte a marilor orașe ale lumii, o vedetă fără să apară măcar în vreun film sau videoclip, cu o personalitate în echilibru desăvârșit între cele patru tipuri de temperament: sangvinic, flegmatic, coleric și melancolic. Ceea ce era însă mai important era că avea de fapt trei personalități de bază în creierul ei mare cât un campus studențesc american, pe care le schimba între ele după cum avea chef.

Prima aparținea Ludmilei, personalitate pragmatică, designer de modă, afaceristă și luptătoare pentru drepturile omului. A doua aparținea Milei, personalitate visătoare, bibliotecară, melomană și colecționară de lucruri vechi. A treia aparținea Lui Dumnezeu, personalitate spirituală, instructor de yoga, clarvăzătoare și cântăreață în corul bisericii.

Ludmila Mila Lui Dumnezeu era plină de grandoare, era curajoasă, curioasă, nerăbdătoare, perseverentă, melodramatică și amuzantă. Era o figură unică și stranie, care devenea translucidă când strănuta, adamantină când dormea, care  putea să-și țină respirația sub apă șapte minute, să facă podul din picioare, și să prindă în palme muște.

Ludmila Mila Lui Dumnezeu nu stătea niciodată la coadă, flirta din plictiseală cu mai mulți bărbați și femei deodată, râdea și plângea în același timp de mai multe ori pe zi din orice fleac. Atunci când cădea în depresie, își ținea singură sesiuni de psihoterapie.

Ludmila Mila Lui Dumnezeu fuma țigări Virginia Superslims cu portțigaret negru, super lung, model Audrey Hepburn, și făcea volute în aer, de care prindea desene, bancnote, betele, jucării, baloane și globuri de Crăciun. Bea Campari Orange, mesteca gumă Hubba Bubba, spărgea cuburi de gheață între dinți, și-i plăceau la nebunie măslinele verzi cu anșoa.

Ludmila Mila Lui Dumnezeu purta întotdeauna ruj roșu violet, câte două rochii deodată, pantofi cu toc înalt și subțire cât un fir de păr, și poșetă mică, colorată, de paiete, în care părea să încapă tot universul. De aici scotea cu dezinvoltură: șervețele, oglinzi, pensete, parfumuri, medicamente, dulciuri, chei, pixuri, cărți, umbrele, atmosfere, planete, civilizații și găuri negre. Nu avea la ea vreo trusă de machiaj, pentru că machiajul îi rămânea neschimbat pe față anotimpuri întregi.

Ludmila Mila Lui Dumnezeu purta cercei precum templele mayașe, brățări saturniene, inele la toate degetele – grele precum clopotele de catedrală -, iar cu mâinile ei de bijutier deștept și fandosit îți ghicea în palmă destinul și te mântuia de cel rău. În schimb, nu purta lanț la gât, pentru că avea un lanț natural din alunițe.

Ludmila Mila Lui Dumnezeu era personajul feminin preferat de scriitori și de artiști, apărând într-o grămadă de cărți de beletristică și opere de artă. O pastă de dinți, un dres portjartier, și o constelație purtau numele ei.

Ludmila Mila Lui Dumnezeu era o femeie-himeră cu multe filosofii de viață și cu multe fizionomii, o femeie căreia îi plăceau dezbaterile pe diferite teme de actualitate, o femeie cu corp de super-CaMeLeOnIc-model, o femeie model pentru tineri, o femeie de lux, avangardă și imaginație abundentă. Uneori sângera în colțul ochilor de atâtea supoziții, teorii și idei ce i se băteau în cap zi de zi, noapte de noapte, scoțând un ticăit infernal.

Ludmila Mila Lui Dumnezeu se mira rareori, iar, atunci când o făcea, devenea o sărbătoare trecută cu roșu în calendar. În weekend, mergea uneori să facă cumpărături în supermarketuri, iar Realitatea, vânzătorii ambulanți, infirmii și țiganii se dădeau la o parte din calea ei.

Ludmila Mila Lui Dumnezeu adora karaokele- unde se îmbăta de-și pierdea mințile și fugea goală pe străzi să le caute fără ca nimeni să o vadă -, dansul, biliardul, cursele de Formula 1, skandenbergul și luptele MMA, și avea o afinitate deosebită pentru tâmplari, chimiști, aviatori și pentru cei care săreau de pe stânci.

Ludmila Mila Lui Dumnezeu mânca de toate fără să pună pe ea un gram, dormea zile în șir, și stătea la soare cu orele fără să se bronzeze deloc. Putea să facă sex, dragoste și amor, toate în același timp, levitând.

Ludmila Mila Lui Dumnezeu dădea vara cocktail party-uri la casele ei cu piscină, unde putea să intre oricine, cu condiția ca, la intrare, femeile să facă douăzeci de genuflexiuni, iar bărbații treizeci de flotări. Iarna tricota pulovere, fulare și mănuși, pe care la dădea la întâmplare copiilor, cerșetorilor și câinilor de pe stradă.

Ludmila Mila Lui Dumnezeu nu răcea niciodată, te putea ameți trăgându-ți cu ochiul, și știa imediat după ce ai dat mâna cu ea ce IQ ai. Putea să apără uneori ca o fantasmagorie adolescenților plictisiți la ore, ca un coșmar bărbaților infideli, și ca un cancer la sân femeilor cicălitoare.

Ludmila Mila Lui Dumnezeu nu avea doar un singur buletin, doar o singură biografie,  iar pozele din enciclopediile universale difereau drastic de la ediție la ediție.

Ludmila Mila Lui Dumnezeu avea să moară tânără, la doar treizeci și trei de ani, lovită de un fulger vara, pe timpul nopții, conducând un Porsche 718 Boxter S, roșu, decapotabil, prin Valea Loarei. Până la acea dată tragică, cu miros puternic de struguri și îngeri, Ludmila Mila Lui Dumnezeu trecuse deja prin toate subteranele, elucubrațiile și ficțiunile vieții, rămânând perfect intactă.

Ionuț Cheran

Autor al volumului Pădurea lui Joaquin Phoenix, Ed. Herg Benet, 2016.