Intro: În 2013, Aaron Swartz, un hacker genial în vîrstă de numai 26 de ani se sinucide în apartamentul său din Brooklyn. Swartz era adept înfocat al libertății informației și în 2008 publicase Guerilla Open Access Manifesto în care cerea exact asta: trebuie să luăm informația, pe orice server sau computer s-ar afla stocată, apoi să o copiem și să o oferim tuturor, trebuie să facem download la toate jurnalele științifice și să le facem open access de pe serverele noastre. Aaron Swartz nu se mulțumește să arunce vorbe în vînt. Nemulțumit că o bază de date din educație, JSTOR, pretinde abonament pentru accesarea milioanelor de articole științifice stocate pe serverele lor, Swartz face copie la sute de mii de jurnale pe care plănuiește să le facă open source. Este arestat și judecat așa că alege să se spînzure decît să stea în închisoare. Alți hackeri lansează o campanie de represalii asupra site-urilor academice și a altor instituții de stat pînă cînd, sub presiunea acestei acțiuni și a opiniei publice, JSTOR își cere scuze pentru partea lor de vină în acestă tragedie și în prezent permite accesul gratuit la conținutul de pe serverele lor.
Am scris ultimul editorial despre copyright care implicit înseamnă îngrădirea sau protejarea unor date (contra cost) și am mai spus cu altă ocazie că nu întotdeauna aceste restricții sînt benefice umanității – exemplul meu preferat aici fiind grija inventatorilor insulinei de a lăsa acest produs liber de patente pentru binele umanității dar iată că de la 1922, cînd a fost pentru prima oară utilizată insulina, au trecut o sută de ani și „băieții deștepți” au găsit modalități de a-i patenta „îmbunătățirile” (în realitate nu există) pentru a o vinde sub licență cu 275$ sau fără nume, sub formă de „generic drug”, cu 137$. E vorba de prețul din Statele Unite.
În momentul acesta asistăm de ceva timp la un război deschis între cele două concepte de desfășurare a activităților de orice fel, politice, cultural-educative sau economice: există cei care doresc mai multe îngrădiri (așa cum spuneam luna trecută s-a ajuns ca durata protejării copyrightului să fie mutată de la 50 de ani, la 70 de ani) dar pe de altă parte sînt din ce în ce mai mulți susținători ai conceptului open source. Avem deja un nou val de inovatori și inventatori tineri, crescuți în era internetului care susțin cauza libertății informației și a invențiilor pentru beneficiul tuturor, și aici trebuie să-l amintim pe Elon Musk care în 2018 face senzație cu decizia de a pune „la liber” patentele companiei Tesla. Practic, Dacia Pitești poate folosi sistemul patru motoare electrice individuale de propulsie la fiecare roată inventat și folosit la mașinile Tesla.
În domeniul artelor aș începe luînd ca exemplu formația Metallica. Prin anul 2000, cu mult înainte să apară Youtube, piratasem un album Metallica (vremurile Napster) și m-am trezit din senin cu un email din partea avocaților care reprezentau formația, în care eram numit într-un proces alaturi de o mulțime de alți illegal downloaders. După un timp informația cum că Metallica își dă în judecată proprii fani a început să facă vîlvă prin media și realizînd că pierd popularitate au renunțat la proces. Probabil că și-au dat seama că pot face destui bani din concerte sau prin alte modalități de comercializare a brandului lor. Odată cu apariția internetului toată industria bazată pe „profit pentru acces la conținut” începea să fie zguduită din temelii. Era începutul mișcării free data for everyone.
Să ne întoarcem puțin la acea perioadă și să ne reamintim ce însemna. Muzica se cumpăra de la tarabă. Un film se închiria de la Blockbuster pentru 48 de ore cu 6$ (acum, un abonament Netflix pe o lună costă 10$). O carte de Analiză Matematică de anul I de universitate costa 115$ (cu taxe). Accesul la un singur articol dintr-un jurnal științific cum ar fi Annals of Probability sau The Journal of Pressure Vessels costa 40$, dar universitățile nord-americane cumpărau un abonament „de grup” pentru toți cei din mediul academic. În anii ăia, cei de la IMAR (Institutul de Matematică al Academiei Române) nu aveau fonduri de aruncat pe așa ceva (să plătească abonamente la jurnale de matematică din afară) așa că ditamai profesorii emeriți rugau pe cîte un fost elev ajuns prin State să le scaneze cine știe ce articol și să li-l trimită prin email (universitățile americane plăteau pentru acces și toți studenții lor puteau accesa orice) sau, cînd se duceau la conferințe în afară puneau acolo mîna pe vreun material nou pe care îl fotocopiau. Reveneau în țară cu valizele burdușite de foi. Primele versiuni de Autocad se vindeau la Romană piratate pe CD-Rom. Ce vremuri!
Nu știu exact cît costa o licență pentru S, un limbaj de programare pentru lucrat cu date statistice și graficele necesare analizelor gen sondaje șamd, și nici cine au fost inventatorii, dar aceste lucruri au devenit irelevante din momentul cînd doi statisticieni-programatori de la Universitatea Auckland din Noua Zeelandă se hotărăsc să lanseze R – un limbaj aproape identic cu S, dar oferit pe gratis. Erau începuturile a ceea ce numim acum open acces. În R orice utilizator care își dezvoltă o formulă utilă de calcul o împarte cu toți utilizatorii și are acces la rîndul lui la toate librăriile create de alții. Open acces reprezintă viitorul nu doar pentru că e accesibil și celui lipsit de resurse materiale ci pentru că duce la o muncă de colaborare și la simplificare. Nu trebuie să codezi din nou ceea ce a fost creat de altul, atîta timp cît totul e la liber. Teoretic, ideea asta conduce la un avans tehnologic mai rapid.
Orice idee avangardistă are pe lîngă beneficii și dezavantaje. Pe măsură ce volumul de date și viteza lor de transmitere crește, proceduri fundamentale ce stau la temelia guvernării statelor democratice, cum ar fi alegerile electorale, pot fi perturbate sau manipulate. Legislația, constituirea partidelor politice sau modul cum se desfășoară activitatea Parlamentului au fost inventate pe vremea cînd aparatul politic se mișca mai repede decît tehnologia. De cîteva decenii s-a intrat într-o horă în care tehnologia a lăsat mult în urmă procesul politic, sistemul de votare și legiferarea parlamentară (mulți parlamentari, să zicem cei în vîrstă sînt pe dinafară în ce privește tehnologia). Sistemul pierde controlul asupra democrației, deoarece pe de o parte dinozauri ca Trump ajung în fruntea unei mari puteri mondiale iar pe de alta o companie de care nu auzise nici naiba, Cambridge Analytica, influențează (cu ajutorul datelor obținute de la Facebook) rezultatul alegerilor SUA și rezultatul sondajului Brexit (în favoarea ieșirii Angliei din UE). Mark Zuckerberg e chemat să depună mărturie în fața Senatului în aprilie 2018, cînd Cambridge Analytica își încheiase demult treaba (în 2016) ajutîndu-l pe Trump să cîștige cu doi ani înainte fotoliul prezidențial. Similar, de-abia acum o lună Jeff Bezos, șeful Amazon, e audiat în fața Congresului pentru a fi chestionat în legătură cu competiția neloială pe care o face Amazon firmelor mici – lucru ce se știa de ani de zile: cum apare un produs care se vinde bine pe Amazon, managerii rețelei sînt primii care o află iar conglomeratului (cu resurse infinit mai mari) îi e extrem de ușor să fabrice un produs similar în timp record, sugrumînd astfel firmele mici. Legile nu țin pasul cu realitatea iar avocații companiilor mari știu cum să evite penalizările. Cine se poate lua la trîntă cu 196 miliarde de dolari, valoarea netă a lui Jeff Bezos (cam cît tot GDP-ul Ro mâniei într-un an bun)?
Aparatul birocratic, moștenire a vremurilor post Război Rece e prea greoi pentru a ține pasul cu avalanșa de date care îl copleșesc din toate direcțiile. Și degeaba au toate statele acum sisteme de ascultare (a se vedea filmul bazat pe fapte reale Official Secrets din 2019) cînd atîtea fișiere cu convorbiri și emailuri ale unor oameni de stat de cel mai înalt nivel sînt divulgate open acces pe site-uri precum Wikileaks. Tu ne asculți pe noi dar la rîndul nostru ți-am citit emailurile și nu ești mai breaz. După Wikileaks, oamenii obișnuiți au putut spune asta diplomaților sau șefilor de stat. Deși sînt judecați pentru spionaj, atît Julian Assange cît și Edward Snowden (a se vedea filmul Snowden 2016) nu pot fi etichetați drept spioni din moment ce nu vînd datele altui stat (ci le pun la liber pentru întreaga planetă) și nici nu au vreun avantaj personal. Din contră, ambii au numai probleme, la fel ca și Katharine Gun – angajata MI-5 din Official Secrets, menționat mai devreme.
Devine din ce în ce mai clar votanților ca mine și ca tine că votul nu mai contează la fel și că sufragiul universal nu mai e echivalent cu democrația, atîta timp cît manipularea se face mai ușor ca oricînd. Odată cu libertatea datelor și accesul la internet a tuturor, manipularea maselor a devenit o știință, o ramură a probabilităților. Atunci cînd omul de rînd își pierde puterea votului dar totodată cînd și aparatul de stat își pierde puterea de influență și credibilitatea te întrebi cine sînt cei care cîștigă? Ei bine, aș zice că cei care cîștigă sînt noii miliardari, conducătorii celor mai puternice firme de high tech (FB, Google, Amazon, etc) precum și cei care sînt într-o poziție de a beneficia ilegal de avantajul pe care ți-l dă accesul la informație (cei ca Putin, Erdogan și Trump).
Revenind la open access, acum chiar în perioada pandemiei, cînd milioane de studenți vor începe anul academic studiind de acasă prin Zoom, mulți dintre ei cu venituri (ale lor sau ale părinților) reduse de efectele închiderii economiei vor trebui să plătească aceleași taxe de școlarizare pentru un nivel mult scăzut al educației. Pentru că examenele vor fi „pe laptopul de acasă”, multe universități vor cere studenților o „taxă de examen”, mai exact să plătească pentru accesul la un program numit Möbius care generează întrebările examenelor în ordine aleatorie. Möbius, Zoom și cîte alte companii web based devin staruri peste noapte.
Programele de co-op în care cursanții vor lucra de acasă îi vor lipsi pe studenți de șansa contactului față în față și a stabilirii contactelor pentru un prim job după absolvirea facultății. Un program MBA în care nu întîlnești posibili angajatori nu își justifică prețul exorbitant. De ce mai este necesară o diplomă de la o anume universitate cînd toată informația de care ai nevoie îți vine direct pe laptopul din apartament și e disponibilă gratuit pe net? E foarte posibil ca mulți tineri din generația de azi să fi acumulat la sfîrșitul liceului mult mai multă informație decît, să zicem, un absolvent de facultate din anii ’90 (de exemplu de limba engleză). Informație recentă și cu adevărat utilă timpurilor în care trăim.
Poate chiar informații necesare pentru a pune bazele următoarei Cambridge Analytica. J
_______
Surse:
Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea „poveste” de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea „Cel mai bun roman” la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru „cea mai bună povestire SF 2019” cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial
Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.
Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.
În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.
Foarte bine documentat, cred ca multi ar vrea mai multe ingradiri cand e vorba de opera lor si totala libertate cand e vorba de ceilalti :-) Acum nu stiu, folosesc cei de la Dacia Pitesti motoarele alea sau nici nu stiu ca se poate? :-) Totusi cred ca Musk merge prea departe cu inovatiile lui (cazul cu cyber porcul lui) :-)
„Cred ca multi ar vrea mai multe ingradiri cand e vorba de opera lor si totala libertate cand e vorba de ceilalti” – clar! :) Exact exemplul Amazon. Sint sigur ca avocatii lor ar impune orice copyright de-al lor dar pe de alta parte copiaza produsele altora cu nesimtire..
Dacia vad ca are un EV vehicle to be released in 2021-2022. Nu cred ca cine planuia sa-si ia Tesla o sa isi ia Dacia noul model. Chiar si daca ar folosi Tesla technology :)
Inspirată tema mare a articolului. Te pune pe gânduri conținutul analizei, concluziile și miza lor. Multe și interesante sunt întrebările pe care le puneți. În mod particular, am reflectat asupra următoarelor rânduri: „Un program MBA în care nu întîlnești posibili angajatori nu își justifică prețul exorbitant. De ce mai este necesară o diplomă de la o anume universitate cînd toată informația de care ai nevoie îți vine direct pe laptopul din apartament și e disponibilă gratuit pe net?” Aș răspunde punând o întrebare: cum să practici medicina fără orele de laborator și practică în spital, la căpătâiul bolnavului și sub coordonarea profesorului? Cum să fii istoric fără să știi să lucrezi cu documentul sau sursa primară? Nu e destul doar să citești despre un fapt sau altul, mai trebuie să discuți pe seama lui. E nevoie de un îndrumător care să-ți recomande o carte sau alta, altminteri, pe cont propriu, riști să citești lucruri nesemnificative.
Multumesc de aprecieri!
O sa va dau raspunsul lui Yuval Harari dintr-una din cele trei carti ale lui (nu-mi amintesc care asa ca citez aproximativ – mai mult ca sigur este in „21 de lectii pt secolul 21” pe care o recomand): „Odata cu revolutia IT ocupatia de doctor de familie va deveni inutila. Bazele de date vor evolua. In momentul de fata doctorul, cu experienta lui limitata, observa simptomele si da diagnosticul. Inteligenta Artificiala va compara simptomele pacientului cu milioanele de cazuri din baza lui de date. Un diagnostic eronat AI va fi imposibil.” Nu cred ca in 30 de ani o sa mai fie nevoie de doctori de familie. Doar de doctori specialisti probabil.
„sa citesti lucruri nesemnificative” – dar poate exista un ghid bibliografic si desigur, examen la care te poti duce direct, fara sa mai stai patru-cinci ani in facultate. Ne vine greu sa credem dar in anii care vin revolutia din IT si inteligenta artificiala vor schimba multe. Cine credea acum douazeci de ani ca ne vom duce la magazin si vom cumpara fara sa avem nevoie de vinzatoare? Sau ca vom face check in automat in aeroporturi? Sau probabil in curind ca vom lua un taxi care ne va duce la destinatie fara sofer? :)
Interesant și informativ articol, care atinge câteva subiecte sensibile. Accesul la informație poate ajuta, dar poate fi și dăunător omului de azi, care este asaltat din toate părțile cu informațiile care, de cele mai multe ori, sunt intenționat eronate. În acest fel, așa cum bine subliniați, manipularea a devenit mai facilă. Așa că, ne întrebăm, cine beneficiază mai mult de această situație?
Buna intrebare si imposibil de cuantificat un raspuns. Parerea mea e ca sint mult mai multi cei care beneficiaza de accesul la informatii luind astfel o decizie favorabila lor (includ aici accesul la siteuri educative, limbi straine samd) decit ceilalti care sint manipulati. Mai cred ca intersectia celor doua multimi are o groaza de elemente: unii care cistiga pe de o parte si pierd pe alta :) Cum era sa planuiesti o vacanta inainte sa existe internet si cum e acum? Emigrare, bibliografie pentru o carte sau articol.. sint o multime de lucruri care s-au schimbat in bine datorita accesului gratis la informatie. De ex, Trump nu a cistigat neaparat datorita manipularii Cambridge Analytica ci pt ca a avut candidat slab, pentru ca nu exista (cum ar fi corect) proportional representation (nr total de voturi la nivel de tara luate de Hillary Clinton le-a depasit pe ale lui Trump), pentru ca exista foarte multi oameni inapoiati, pentru ca sistemul electoral si legilativ e depasit etc.
Merci de trecere…
În sfârșit am apucat să-ți citesc articolul, care e bine scris pentru că reușește să acopere multe elemente fără să plictisească cu detalii. Și am văzut și unul dintre filmele pe care le-ai recomandat: Official Secrets, care a fost excelent! E greu în cazul în care statul ascunde asemenea secrete. Pentru că ești în stat, împotriva statului. De aceea a fost extraordinar ce a făcut Katharine Gun, și nu toți au avut norocul să fie apărați ca ea și să se bucure de popularitate. Mă gândesc câți au fost condamnați oare pentru că au cedat presiunilor…
Oricum, JSTOR e gratis doar dacă ești student și universitatea ta a făcut acorduri cu ei. Sau faci parte dintr-o organizație care are acord cu ei. Pentru restul poporului, costă, și încă mult!
Merci, Pavel si ma bucur ca ti-a placut filmul. Daca ai Netflix sa te uiti si la episodul documentar despre HSBC din seria Dirty Money. Ala e si mai incredibil…
Am scris eu mai demult in Liftul: cea mai tare idee de business asta a fost: sa creezi aceste site-uri stiintifice unde editorii fac voluntariat, nimeni nu e platit pt articolele trimise/publicate dar revista costa 40$ US :) Dar sint timpuri noi acum, bate vint de schimbare. Un tip a creat acum vreo 8 ani un site (prestigios) unde se publica electronic (tot trebuie sa fie articol de top) si accesul e liber. Din ce in ce mai multi vor sa publice asa. Profesorii cu manuale scoase la edituri (alea de costa peste 100$) sint rau vazuti… in prezent peste jumatate din profi scot cartile la imprimaria facultatii, pe gratis sau aproape (cum era in Ro pe vremuri). Asta e ceva nou…
Despre este vorba in acest articol? Ma rog este destul de clar despre ce sunt vorbele, dar despre ce este vorba nu e catusi de putin clar. De fapt ce sustine autorul? Sau mai bine zis, sustine ceva?
Va dau sfatul pe care il dadea un prof de mate in liceu: recititi de 2-3 ori si poate intelegeti. Autorul nu sustine nimic si pe nimeni, e apolitic si independent, mindru ca nu face parte din USR si in general din nici o organizatie.
Ca de obicei, intervii cu sinteze și opinii de maxim interes. Și accesul acesta la libera informare, trebuie însoțit de abilitatea filtrării informației, căci vine însoțit de fake-uri sau adevăruri! Felicitări pentru munca depusă, felicitându-mă și pe mine pentru câștigarea unor noi informații!
Merci, Adrian!
In general incerc sa dezbat chestii care nu se gasesc in Adevarul, Evenimentul Zilei samd. Daca 80% din presa si reviste scriu, de ex, despre alegeri eu fac efortul sa evit acest subiect, si in general subiectele „de interes”. Doamna cred ca doamna dinainte era bulversata: ce stiri mai sint si astea?? Exact, nu sint stiri. Pe de alta parte cind spuneam acum un an jumate ca daca PSD mareste pensiile cu 40% sint sanse de colaps economic, citi naiba o spuneau? Acum e o parere generalizata…