Dacă ați ajuns la o vârstă când v-ați format ideea că este prea târziu să mai faceți o carieră din scris, ei bine ar trebui să știți că vârsta nu poate fi un obstacol în calea cuiva care a fost făcut să urmeze această carieră. Nu mă refer, și sper să nu supăr pe nimeni, la aceia care încep să scrie doar din plictiseală și nu au înclinații evidente în această artă a scrisului, căci de multe nu poate fi nimic mai chinuitor și mai stresant ca un scriitor care trece printr-o perioadă când își imaginează că l-a părăsit inspirația sau lucrurile nu-i ies așa cum visează, când pierzi nopți întregi… Dar acesta poate deveni subiectul altui articol, așa că mai bine revenim la oile noastre, cum se spune.
Am făcut așadar o mică listă – căci exemple sunt mai multe – cu scriitori care au început să scrie sau cel puțin să publice mai târziu în viață. Este adevărat că au luat startul mai greu ca alții, dar talentul trebuie să fi fost mereu prezent, scrisul se învață, oricine o poate face, literatura totuși nu se produce atât de ușor. Și ca să nu mă întind mai mult cu vorba, iată lista:
Anthony Burgess
Un fapt curios este acela că Burgess ar fi preferat să aibă succes mai mult ca muzician decât scriitor. După prima încercare și anume publicarea primului său roman, Time for a Tiger, la vârsta de 39 de ani, încă ar mai fi avut șanse. Dar odată cu succesul celebrei Portocale mecanice acest lucru a devenit imposibil – pe lângă faptul că notele sale la fizică, care erau obligatorii pe atunci dacă voiai să urmezi o carieră în muzică, nu l-au ajutat.
Raymond Chandler
Cine ar fi crezut că unul dintre cei mai prolifici scriitori de romane polițiste și-a început cariera în scris ca poet și ziarist, fără succes? Încearcă mai târziu să scrie ficțiune polițistă, cu un rezultat nu prea îmbucurător. Această etapă îl ajută oricum să își șlefuiască stilul, așa că la 50 ani, când publică Somnul de veci, devine un scriitor de succes, mai ales că are norocul ca romanul să-i fie ecranizat, cu Humhprey Bogart în rolul detectivului Philip Marlowe.
Toni Morrison
Această câștigătoare de Nobel în 1993 și Pulitzer în 1988, a publicat primul său roman, Cei mai albaștri ochi, când avea 39 de ani şi lucra ca profesoară. Romanul a fost dezvoltat dintr-o poveste despre o fată negresă care dorea să aibă ochi albaștri, citită de autoare în cadrul unui grup neoficial de poeți și scriitori de la Universitatea Howard, care se întâlneau pentru a discuta ceea ce scriau.
William S. Burroughs
Se pare că 39 devine un reper de referință, deoarece îl avem ca dovadă pe al 3-lea scriitor din listă care a publicat Queer la aceeași vârstă. Vorbim de omul considerat a fi unul dintre cei mai inovatori scriitori ai secolului XX.
Charles Bukowski
Scriitorul a făcut câteva încercări în proză scurtă în tinerețe și pentru o vreme s-ar putea crede că ar fi renunțat la acest vis. Abia la 51 de ani a publicat primul său roman, Poșta, bazat pe experiența sa ca poștaș, meserie la care avea să revină și mai târziu în viață, ca la o veche dragoste.
George Eliot
Pseudonim al Mary Annei Evans, una dintre cele mai apreciate scriitoare engleze, a publicat Adam Bede, un roman cu imagini remarcabile din viața satului englez de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când avea 40 de ani.
Marchizul de Sade
Se poate spune că soarta i-a dat o mână de ajutor în carierea de scriitor. Sau ghinionul, depinde cum o priviți. Asta deoarece acest aristocrat francez, în urma sadismului și perversiunilor sale sexuale și alte activități criminale, a fost condamnat la 32 de ani de închisoare iar aici, având destul timp la dispoziție, a început să scrie Dialog între un muribund și un preot. Se întâmpla în 1782, scriitorul avea 42 de ani, dar cartea a fost publicată abia în 1926.
Și lista se poate continua…
„Cele mai importante două zile din viața ta sunt ziua în care te-ai născut și cea în care afli de ce.” – Mark Twain
Interesant articol, si eu am terminat de scris Escroc SRL la 39 de ani! :)
La lista asta ar fi meritat adaugat ca exemplu recent Frank McCourt, scriitor de origine irlandeza, emigrat in America, nascut in 1930. Incepe sa scrie deabia dupa pensionare, cum mai inainte nu gasise timpul necesar.
Romanul autobiografic Cenusa Angelei (Angela’s Ashes) ia premiul Pulitzer in 1996.
Deci clar este ceva cu acest 39, pragul de 40 de ani as zice :) Corect, pot fi si alte exemple, eu am gasit mai multe dar am ales sa dau exemple de autori mai cunoscuti. Am gasit chiar si un scriitor, ce rau imi pare ca i-am uitat numele, care a publicat primul roman la 90 si a fost un succes :)
Da, interesanta prezentare. Totusi, acum am chef sa fiu foaarrtee acid si sa spun ca exemplele de mai sus sunt bune si motivante ca literatura nu are varsta, (da, dar are cititori) si nu stiu cata legatura are cu noi.
Se vorbeste (la noi, in special) foarte foarte mult (aproape obositor) de Miller, Bukowski, Burroughs, Kerouac etc.., dar asta de cativa ani (sa zic, vreo 10) si multi autori pe care-i cunosc nu fac altceva decat sa incerce sa se raporteze la ei, incat obosesti sa gasesti grimase/reflexe din acesti autori prin proze si poezii autohtone.
Bun, ce voiam sa spun este ca acesti autori au debutat la varste inaintate sau au publicat pana tarziu, pt ca sursa lor de inspiratie le-a fost chiar viata. Pai, cati dintre autorii de aici au trait precum Bukowski(…), Burroughs (o viata groteasca din toate pctele de vedere) sau Kerouac? De acolo si puterea lor de creatie, pt ca lucrurile era foarte personale. Nimeni dintre ei nu s-a chinuit sa scrie texte „convingatoare”, cu dialoguri „reale” (sa mai zicem de Kerouac care nici macare nu-si corecta textele?!). Daca Bukowski ar fi scris in anii 90 in romana cati ar fi dat 2 bani pe el? Daca nu am dreptate de ce nu a aparut si in romania un scriitor atat de original? vorba aia, gem site-urile literare de autori, editurile fac bani seriosi din publicarea miilor de autori obscuri (dar nu pe banii editurii),deci exista scriitori, nu asta ar fi problema. Problema, cred eu, e ca pentru multi literatura nu-i altceva decat expresia unui ego care se plictiseste. Atat.
Raman la parerea ca pt a fi autor bun trebuie sa fii in primul rand un artist(oh, ce fad suna) o experienta de viata ultra deosebita (si un talent de a fi la fel de natural in texte asa cum esti in viata de zi cu zi) sau sa ai o imaginatie exploziva/bolnava, ori un pic din amandoua. Toate textele care sunt scrise fara a avea un fundament personal foarte foarte adanc, sunt doar niste texte (si care pot si decente), vorba unui personaj dintr-un film „fata dvs e o pianista fff buna, asa, uitati-va, taca-taca-taca, ca la dactilograf.
Cel mai bun exemplu care imi vine in minte este cel al unei autoare care a scos in 3 ani 6-7 carti, toate axate pe „satanism”, droguri, chestii negre etc.. ma rog, cool.
Citind o singura carte (nu zic numele dar stiti la cine ma refer), iti sare in fata falsitatea, dorinta doar de a fi cool, pur si simplu faptul ca totul e o inventie chinuita si penibila.
Ma surprinde foarte mult cati autori pe net se chinuie sa convinga alti autori ca „textul e convingator”, „mesajul e clar”, „nu te complaci in chestii inutile”, de parca ce fac ei la serviciu zi de zi i-a afectat atat la capatana ca nu mai vad nimic altceva, dreapta/stanga.
Eh, dar ce tot scriu aici – la urma urmei – eu cu ce-s mai diferit?
:)
@ Sorin Fain comentariu, mi-a placut.
Nu adaug decit atit: ideea articolului este ca poti deveni scriitor cunoscut publicind relativ tirziu.
In general, sansele de a reusi ceva spectaculos descresc odata cu virsta dar uite ca exista exceptii.
Nu cred ca se mai poate da lovitura publicind un singur roman. Se cere continuitate, altfel nu esti luat in serios si nu ai cum sa-ti creezi o baza de cititori doar cu o carte. Timp investit, ani dedicati scrisului in plus fata de ce spui tu: talent, experienta de viata, naturalete, etc.
De exemplu, sansele de a reusi cu o afacere (am citit undeva statistica dar nu stiu cifre exacte) descreste foarte tare dupa 35-40. Foarte putini reusesc asa ceva dupa 50. Descreste curajul, cintaresti prea mult riscul, devii prudent, te codesti prea mult.
La fel si cu scrisul. Ca sa-ti iasa ceva ca lumea dupa 40-50-55 etc, trebuie sa scrii cu acelasi curaj/zvic/prospetime ca unul tinar, avind IN PLUS marele atuu -experienta de viata.
Cornel, da, mesajul articolului a fost cat se poate de clar si mi-a placut.
Ai dreptate cand spui ca spiritul creator se odihneste mai des si mai mult odata cu trecerea anilor:), dar asta nu poate fi o piedica atata timp cat ceea ce faci e sincer. Ceva de genul, daca ai ceva de zis, zi! Ma gandesc ca pe masura ce trec anii sunt multe de spus, asa ca, te invit de pe acum la noua mea carte ce va fi lansata prin anul 2056, cand voi fi de 80 ani. Ce zici, vii?:)
Iti trimit un reminder cu vreo 2 ani inainte….
Daca te grabesti putin ar fi mai multe sanse sa apar! :)
Ce astepti? Vezi ideea mea de final la „Trei Citrici”, aici pe site :)
La 80, or sa dea altii lovitura cu tine, nu tu! :)
Pai eu nu astept altceva decat un semn + de pe la vreun editor:), dar ma gandesc ca ceva-ceva o sa vina in urmatoarele decenii. Asta este, sper sa ma pot deplasa la lansare, daca nu, facem skype:)
Hmmm.Pai sa ma apuc de treaba! :)
Ar fi la fel de interesant de facut un studiu pe carti celebre (sau cel putin cu vinzari ok) scrise de autori sub 20-22 de ani :)
Eu stiu unul care a scris un roman la 16 si a fost publicat cu succes cind facuse 18.
M-am razgindit. Chiar si mai interesant ar fi un articol cu un top.. gen cit timp a luat unor carti celebre sa ajunga sa fie in sfirsit publicate. Intotdeauna imi plac astea cu mesaj ascuns.. cit de neinspirati si de anacronici sint unii editori.
Sau scriitori care au scris un singur roman: Oscar Wilde-Portretul lui Dorian Gray;John Kennedy Toole-Conspiratia imbecililor; Emily Bronte-La rascruce de vinturi
Si exemplul meu favorit: Harper Lee- Cum sa ucizi o pasare cintatoare
Magaret Mitchell a publicat Pe aripile vântului la 36 de ani. A fost singurul ei roman. L-a rescris de mai multe ori până să-i dea forma finală, a lucrat 10 ani la el. Cartea a avut imediat un succes răsunător (promovare bună? moment propice? 1936 – mari speranțe pentru viitor) iar anul următor a primit un premiu Pulitzer pentru ea.
Bună, am scris o carte, un roman de dragoste, și trist, și vesel, dar… cam atât.