Se poate spune că e o carte bună, cam orice carte de-a lui Stephen King e bună, nu? În primul rând, nu e o carte, e o capodoperă. În al doilea rând, dacă nu ați auzit de Stephen King, nu știți cu adevărat ce e un thriller bun, ce e aceea o descriere care să-ți fure ochii, ca mai apoi, pe nesimțite, să apară, în manieră tentaculară, firicele din plot-ul care, cu fiecare pagină, se conturează tot mai clar. Și suspansul? E mereu acolo, la următoarea pagină, sau poate următoarea, cine știe? Va mai apărea acel moment culminant? Da, nu, probabil… cu siguranță! Când? Acum! În fiecare cuvânt, fiecare pagină, îl trăiești chiar acum. ”PET SEMATARY” a lui Stephen King răscoală imaginația, conturează o pseudo-realitatea pe care aproape că poți să o atingi, să o fotografiezi cu ochii minții, în cel mai fin detaliu cu putință.
462, 461, 460, paginile necitite se reduc în număr, detaliu după detaliu, tensiunea atinge culmi, coboară în momente ale vieții obișnuite de familie, e un roller coaster diabolic de inteligent, ce bine că cei de la NEMIRA au editat cartea și în română. Singurul element pe care îl regret este faptul că au tradus și titlul, acea greșeală gramaticală voluntară joacă un rol crucial. Cum așa, vă întrebați. Simplu… După cum spune ți titlul, este vorba despre un cimitir făcut de copii(de aici și greșeala gramaticală) pentru animalele lor de companie trecute în neființă.
Dar accel plot, atât de apreciat de critică? Aparent, este simplu, genial de simplu, atât de perfect în simplitatea sa: un tânăr doctor se mută alături de familia sa într-o zonă provincială străbătută de o șosea. Și ce importanță are? Toate localitățile au șosele, drumuri, măcar poteci. Pentru Stephen King, orice detaliu reprezintă un inepuizabil generator de suspans, de pretexte epice care, mai târziu, devine o rotiță într-un imens mecanism horror. Protagonistul, Louis Creed, face doar ceea ce e firesc pentru meseria sa de medic: păcălește moartea. Până unde va ajunge această atitudine devenită o a doua natură a sa, doar Stephen King știe. Și cimitirul? Joacă și el un rol acolo, micuț; sau poate e fel de axis mundi, dar de ce să stricăm surpriza. Și indienii ”Micmac”? A, da, indienii, tradiția loc care transcende lumea terestră și cea a morților, studentul cu piele roșie, o fi având și el un rol. Nu suntem siguri. Un motan, un câine, niște vecini… aspecte banale ale vieții din suburbie, de ce aș citi așa ceva? Aveți încredere în geniul lui King, el a creat un tablou apocaliptic din doar câteva ingrediente banale și multă inventivitate, de o acuratețe inumană. Și iubirea? Sigur e și o poveste de iuire, tuturor le place să audă despre sentimente de iubire. Dacă nu apare eroticul, nu fiți dezamăgiți. King a inserat și câteva astfel de elemente, pentru amatorii de eros, dar în centru apare dragostea părintească, dusă până la extrem. Și ce legătură au toate acestea cu un cimitir pentru animale? Lucrurile se vor împleti într-un fir logic după fiecare frază parcursă, este o promisiune, doar vorbim de Stephen King.
Nu laud prea mult ”Pet Sematary?” Se prea poate. Dar ce știu cu siguranță este faptul că, orice recenzie redactată pentru această operă nu va putea specula nici pe departe câte ore plăcut de terifiante, nedormite, va genera aceasta și nu va reuși să însumeze numărul ”victimelor” suferinde de piele de găină…
Acesta este un cont de administrare al LiterNautica.com
Interesant, am citit cartea prin ’98 dar nu sesizasem eroarea gramaticala. Ideea de pornire, animale de companie calcate pe autostrada i-a venit din experiente reala. Pina la urma a fost si el calcat de un truck, soferul isi hranea cainele cu ceva carne din cooler si nu era atent la drum. King descrie dialogul, intrebarile soferului erau stupide, tipul de un calm de persoana cu sindrom Asperger.. si zice „am fost blestemat sa ma intilnesc cu un personaj din romanele mele”.
Am de mai mult timp cartea asta pe masă, încă în țiplă, împreună cu multe altele, care așteaptă să fie citite. M-ați convins să încep cu aceasta!
P.S. Sunt fan Stephen King, iar printre celelalte cărți de pe masă se mai află încă vreo două de ale lui.