Robert Șerban este unul dintre cei mai cunoscuți și premiați poeți români contemporani. S-a născut în Turnu Severin, la 4 octombrie 1970 și trăiește în Timișoara. Ultimul său volum de versuri, „Puțin sub linie”, a fost publicat în 2015 la editura Cartea Românească și va fi lansat pe 21 noiembrie la târgul de carte Geaudeamus, ora 17:00.
INTERVIEVATOARE
Voi începe interviul cu o întrebare care poate ți-a mai fost pusă și cu alte ocazii. Cum este sau mai bine zis ce înseamnă să te numești poet în aceste timpuri, în România?
ROBERT ȘERBAN
Din… România privind lucrurile, a fi poet nu prea înseamnă nimic altceva decât un ins cu o pasiune care, din când în când, îl așază în fața colii de hârtie ori a ecranului de computer și îl “înghiontește“ să scrie versuri. Dacă poeziile lui trec mai departe de această fază, adică dacă devin publice, dacă au impact la cititori, dacă sunt comentate, citate, înjurate, transformate în virale, poetul capătă ceva notorietate și simpatie. Sau antipatie. Și antipatie, de fapt. Se mai întâlnește, uneori, cu publicul său, mai face o lansare de carte, la care-i vin amicii și câțiva curioși, familia îl privește cu stimă, vecinii de bloc, și ei (când nu ca pe o ciudățenie care se ține de… chestii), are momente când el însuși se simte mai altfel, aparte, când are impresia că e o voce, dacă nu cu oareșce autoritate, măcar cu un ton original, că e un ins care se exprimă nu doar pe sine etc. Prin urmare, un om ca mai toți oamenii.
INTERVIEVATOARE
Ce te-a determinat să începi să scrii?
ROBERT ȘERBAN
Am scris din mimetism. Tata e scriitor, așa că am făcut și eu ce am văzut că face el. M-a și încurajat, de altfel, m-a îndemnat să citesc, să merg la cenacluri, am discutat pe textele pe care le compuneam în copilărie și adolescență, m-a ajutat să public în ziarul local din Turnu Severin, unde am trăit până la 19 ani, mi-a pus în mână cam toată presa culturală ce apărea în România anilor ’80, de la România Literară, la… Albina, m-a luat cu el la lansări de cărți și la întâlniri cu scriitorii (așa l-am văzut, de exemplu, pe Nichita Stănescu, în 1981). Dar, cu toate acestea, n-a fost un tată… invaziv. Nu m-a târât după el. Am scris când am avut chef și cum m-am priceput. Am mers cu el dacă mi-a picat bine. N-am făcut literatură cu forța.
INTERVIEVATOARE
Ce te determină să scrii în continuare?
ROBERT ȘERBAN
Fiindcă am un tic nervos, îmi vine să spun. De fapt, fiindcă îmi face bine, fiindcă mă mai adună de prin viață și mă ține locului câteva minute, câteva ceasuri. Scrisul e una dintre insulele vieții mele, în care-mi… inventez poezii, povești, transcriu amintiri, în care mă privesc mai pe-ndelete, ca să nu uit cu cine am de a face, ca să nu mă îndepărtez de mine.
INTERVIEVATOARE
Ce înseamnă poezia pentru tine?
ROBERT ȘERBAN
Reiau ce am scris cândva. Poezia este ceea ce rămâne din viață după ce o trăiești.
INTERVIEVATOARE
Se spune că cititorul de poezie este o specie pe cale de dispariție. Din ce cauză crezi că se întâmplă asta? Vezi vreo soluție?
ROBERT ȘERBAN
Se citește poezie, dar se citește pe șoptite. Se pare că cititorii de poezie n-au fost numeroși niciodată, dar ei sunt o specie foarte rezistentă, și o țin așa, langa, până la adânci bătrânețe. Ba chiar fac prozeliți. Se scrie multă poezie, prin urmare se și citește. Adevărat, s-ar putea îndesi lecturile publice de poezie – prin librării, școli, cluburi, grădinițe, universități, spitale etc. –, scriitorii ar putea face mai mult voluntariat pentru promovarea literaturii (și implicit a poeziei), profesorii de umanioare, și ei, managerii de firme de stat și private, și ei, mass-media – și ea. Cititul nu face decât bine. Cititul de cărți bune, mai exact. În fond, asta ar fi soluția: să promovăm actul cititului ca pe un act indispensabil vieții de om. Plantele nu citesc. Totuși, ce bine arată unele dintre ele!
INTERVIEVATOARE
Care este mediul ideal în care te simți inspirat?
ROBERT ȘERBAN
Singur, cu tristețile mele. Alături de alții, cu tristețile mele.
INTERVIEVATOARE
Citești mult?
ROBERT ȘERBAN
Nu, din nefericire. Dar am o poftă continuă să citesc. Casa mi-e plină de cărți minunate, multe dintre ele lăsate deschise, ca să nu cumva să le uit necitite. Și săptămânal vin alte cărți minunate, pe care îmi propun să le citesc. Și chiar dacă nu apuc, măcar tânjesc continuu să citesc.
INTERVIEVATOARE
Viața personală joacă un rol important în actul de creativitate al scriitorului?
ROBERT ȘERBAN
Totul e viață personală, chiar dacă nu toată viața personală activează creativitatea celui care scrie. Pentru mine, care fac o poezie e autoreferențială, viața proprie este inspirantă. Când faci proză, mai tragi cu urechea la unii, la alții, sau la propria imaginație. Te îndepărtezi de cele de jur-împrejurul tău și o iei pe miriște. E minunat și așa! Uneori, chiar mai dihai.
INTERVIEVATOARE
De astă dată o întrebare de interes mai general… Care dintre cărțile tale s-a vândut cel mai bine?
ROBERT ȘERBAN
Dacă spun că volumele de poezie Cinema la mine-acasă și Moartea parafină s-au vândut, până acum, cel mai bine, voi fi crezut? Nu? Atunci insist: ele!
INTERVIEVATOARE
Ce poeți români contemporani mi-ai putea recomanda?
ROBERT ȘERBAN
Poeții sunt oameni sensibili, ușor de rănit. A face publice câteva nume de poeți care îmi plac, înseamnă a uita multe nume de poeți care îmi plac. Și care, pe bună dreptate, s-ar putea simți răniți că eu, prietenul, cititorul și admiratorul lor nu i-am amintit. Așa că, dacă vrei, îți spun la ureche câțiva poeți pe care e musai să-i citești. Iar mâine îți mai spun câțiva. Și sâmbătă, și duminică. Literatura română contemporană are în compoziția ei o poezie foarte bună și diferită ca formulă, ca teme, ca mod de scriere. Chef de citit să ai, că poezie de calitate găsești repede.
FOTO: Claudia Bucsai
Născută în 1987, Galați. Din 2006, locuiesc în Marea Britanie, dar îmi place să gândesc, să scriu și să citesc românește. Uneori compun povestiri și poezii, alteori desenez. Citesc literatură tot timpul.
”Literatura este istoria sufletului.” – Barry Hannah
Mă bucură mult să citesc acest interviu. Robert Șerban e un nume frumos al Timișorii. Eram în liceu când l-am luat puțin sau chiar mai mult, ca pe un model de succes poetic, măcar în gând. Mi s-a părut mereu, poate și datorită omului Robert Șerban, că poezia lui e dinamică și poartă toate acele mici elemente ce întregesc, doar pentru o minte de artist, un val în care se ghicește o forță. :)
Sa mai citim si poezie :) ”Poezia este ceea ce rămâne din viață după ce o trăiești.” – frumos spus. Cred ca n-am mai citit o carte de poezie de….. aproape un an :D A fost vorba despre ”Howl” de Allen Ginsberg, un volum extraordinar si acum chiar mi s-a facut pofta de ceva poezie.
Foarte diplomat la ultimul raspuns. Nu e raspuns tipic de oltean :) Turnu Severin, oras pe care il cunosc bine si in care ma duc de cite ori vin in Romania. E cumva firesc sa te apuci de poezie intr-un oras ca Turnu Severin (apropo, daca vrei sa enervezi pe cineva din Turnu Severin, il intrebi daca e din Drobeta! :) ) Ii lipseste doar o strada de-a lungul Dunarii pe care sa faci promenada, ca in alte orase port.. la ei accesul e taiat de o cale ferata.. ce prostie din partea celor care au planificat orasul.. cum intre timp abia daca mai circula trenul.
Frumos interviu, multumim Diana si multumim Robert Serban!
„…multe dintre ele lăsate deschise, ca să nu cumva să le uit necitite. Și săptămânal vin alte cărți minunate, pe care îmi propun să le citesc. Și chiar dacă nu apuc, măcar tânjesc continuu să citesc.” aici se aseamana cu mine.. numai ca eu le am „deschise” digital, pe computer :)
Si pentru ca a povestit de tatal dumnealui – o fi sau nu o fi nimerit? …cum nu avem sectiune de poezie, includ aici „Tata n-a fost eroul meu” (gasita in revista Echinox 2011):
„Tata n-a fost eroul meu”
tata n-a fost niciodată eroul meu
am fost un fiu slab
care s-a ascuns în covercile crescătorilor de lubeniţă
aşteptând să vină hoţii şi să-i văd cum fură
ca să ţin apoi secretul în mine
până se coace
–
i-am admirat verigheta lată cât jumătate de inelar
pantofii împletiţi făcuţi la comandă
scrisul de caligraf
şi bulele de aer
în care mai tot timpul intrau cu uşurinţă cuvintele
vezi-ţi domne de treabă
lasă-mă-n pace
dar n-a fost eroul meu
–
chiar şi atunci când aruncam amândoi cu pietre în apă
ale mele făceau mai multe valuri
şi-ajungeau întotdeauna mai departe
mult mai departe
Cornel – remarcasem si eu acea poezie, este deosebita. Ce rau imi pare ca nu am cumparat si un volum de poezie macar cand am fost in tara. Data viitoare :)