Prietenul nostru plin de informații folositoare, Wikipedia, ne spune că orice scriere care nu se încadrează în limitele academice, jurnalistice, profesionale sau alte asemenea tehnici literare, se numește scriere creativă. Procesul este folosit atât în lucrările de ficțiune cât și în cele de non-ficțiune.
Părerea mea subiectivă, îngăduiți-mi să mi-o pot exprima și să răspund într-o oarecare măsură la propria-mi întrebare (totodată și titlul articolului de față), este că prin cursurile de scriere creativă ni se arată cel mult direcția în care să mergem. Sau cel puțin consider că asta ar trebui să facă, fără a influența modul de exprimare al fiecăruia, fără a încerca să impună niște reguli… Din experiența pe care am avut-o cu un astfel de curs (în Spania), pot spune că l-am găsit atât folositor cât și mai puțin folositor – unul dintre profesori își dădea prea mult silința să ne facă să gândim și să ne exprimăm în felul său.
Scrisul, a spus Don DeLillo, este o libertate personală. Ne eliberează de identitatea de masă pe care o vedem în jurul nostru.
La prima vedere, pare foarte simplu. Dar, atâta vreme cât nu scriem într-un jurnal personal și dorim să ne impunem ca scriitori, vom realiza că nu este atât de ușor să îți folosești expresivitatea și imaginația pentru a produce literatură de calitate. Așa că intervine tendința de-a căuta niște ponturi, de-a învăța cum să îți folosești cel mai bine abilitățile (căci fără ele nu se poate: imaginație, expresivitate și ceea ce poară denumirea de „talent”). Un curs de creative writing îți poate oferi unele răspunsuri. Ți se sugerează cum să introduci un personaj, cum să construiești un capitol de roman, cum să termini și cum să sfârșești o poveste, cum să compui dialoguri credibile și așa mai departe.
Mai există și stilul, acel „ceva” care să te reprezinte, ca să poți fi recunoscut chiar dacă nu îți pui numele pe coperta unei cărți scrise de tine. Aș putea, de exemplu, să recunosc oriunde scrisul lui Charles Bukowski, G. Garcia Marquez sau Jose Saramago. Stilul nu este totuși ceva ce se învață la cursurile de scriere creativă. Acesta ne deosebește de ceilalți, ne oferă unicitate – căci nu este suficient să știi să spui o poveste așa cum o pot spune alți mii de oameni, scopul este să o prezinți într-un mod cu totul personal.
Revin la una dintre idei și confirm ceea ce susțin majoritatea autorilor: scrisul nu este deloc ușor. Ernest Hemingway a rescris finalul romanului Adio, arme de 47 de ori (cam tot atâtea finaluri a scris și F. Scott Fitzgerald pentru Marele Gatsby), până ce a fost mulțumit de rezultat. Cei care ați citit cartea vă amintiți poate cu câtă aparentă ușurință și naturalețe pare scrisă. Acela a fost stilul lui Hemingway, pentru care a muncit foarte mult.
În timp ce unii susțin că scrisul creativ nu se poate preda – fie îl ai, fie nu -, alții îl percep ca pe o disciplină. Părerea mea este – nu sunt în măsură să ofer concluzii – că pot fi folositoare cursurile de creative writing, dar nu sunt nici pe departe suficiente în formarea unui scriitor sau a ceea ce ar trebui să însemne scriitor.
P.S. Ca o curiozitate, am descoperit un site – nu dau nume, pentru a nu le face publicitate – care se oferă să-i ajute pe cei care vor să se vadă publicați. O echipă de profesioniști te asistă în scrierea cărții sau – de ce nu? – o poate scrie pentru tine.
„Cele mai importante două zile din viața ta sunt ziua în care te-ai născut și cea în care afli de ce.” – Mark Twain
Ar fi interesant de stiut citi dintre scriitorii „mari” au frecventat cursuri de „creative writing”. Saramago, Hemingway, Bolano, Pamuk, cred ca nici unul nu a luat cursuri :) Nici macar Chandlers nu cred ca a frecventat asa ceva.
Folositor este, dupa parerea mea, sa citesti mult, sa experimentezi cit mai mult si sa scrii cit mai mult pe site-uri ca cel de fata. Unde putem testa „apele”, unde putem primi feed-back de la necunoscuti care nu se jeneaza sa-ti spuna in fata: „exista probleme” . Auto-evaluarea este deasemenea f importanta.
Problema cursurilor, asa cum sugerezi si tu, este ca vor sa aibe cit mai multi elevi inscrisi, altfel cum isi acopera profesorul salariul, inchirierea salii? Dupa cum vedem din interviul cu Kenzeburo Oe, ce curs i-ar fi oferit nivelul incredibil de munca/cercetare pe care singur si-l impune?
Pe vremuri, un maestru (pictor, de exemplu) avea un grup de „ucenici” cărora le transmitea învățăturile și cunoștințele lui. Poate că scriitorii or fi niște specimene mai aparte, dar cursurile de scriere creativă, cred eu, ar putea funcționa în același fel. Cu singura „regulă” ca profesorul să fie cu adevărat un maestru într-ale scrisului și să aibă o atitudine foarte deschisă către individualism.
Eu cred că în afară de o perfectă cunoaștere a limbii (regulile gramaticale și de punctuație) în care dorește să scrie, autorul mai are nevoie doar de o continuă practică a cititului. Cum spunea McEwan într-un interviu, înainte de a te numi scriitor, trebuie să fii un cititor înrăit. Mulți cred că atunci când citești sunt îndreptățiți să ți se adreseze. Ei bine, cititul nu este un act pasiv. Dimpotrivă: atunci când citim (dacă la rândul nostru avem pretenția/visul de a deveni scriitori) trebuie să percepem exact mecanismul scrierii, modul în care sunt introduse personajele, cum se fac descrierile. O mai completă magmă de hints and tips nu ți se poate oferi la niciun curs de scriere creativă, pe motiv că, atunci când ți se predă, nu e ca și cum ai simți cum e cu adevărat să scrii într-un anume fel. Este foarte important să te pui mereu în postura cititorului și se te auto-citești ca cel mai aspru critic.
Apoi e lucru știut că autorii nu sunt mereu compleți. În sensul că nu pot scrie orice, deci nu pot acoperi cu brio toate sectoarele compoziției. Ne-am putea imagina un Cărtărescu la fel de mare scriind la persoana a III a? Un Pirandello care să renunțe la stilul ironic, subtil, filosofic? O Virginia Woolf scriind într-un mod detașat, cu fraze scurte și edificatoare? Unii scriitori sunt extrem de rafinați, însă doar pe un anumit culoar al literaturii. Odată scoși din albia lor…
De aceea, așa cum spune și Cornel, mai sănătos este să citești mult și să experimentezi cât mai mult până când înțelegi singur ce ți se potrivește și care stil scoate ce e mai bun din tine. Cât despre pictori, să nu uităm câte stiluri de pictură, considerate astăzi solide puncte de referință, au pornit de la o opoziție a pictorilor față de Academie (de la o încălcare a regulilor). La fel și în sculptură, arhitectură…
@Cornel: Uite, treaba asta nu m-am interesat, cu scriitori cunoscuti care au urmat cursuri de creative writing. Ar fi fost interesant sa adaug un pasaj in articol despre asa ceva. Ma documentez acum… Nu prea am gasit informatii. Am gasit in schimb asta: http://www.telegraph.co.uk/culture/books/10674887/Creative-writing-courses-are-a-waste-of-time-says-Hanif-Kureishi.html
@Mihai: Inteleg ce vrei sa spui si nici nu sustin contrariul :)
@Pavel: Cititul cred ca este foarte important dar nu ramane decat o mica parte din proces. Eu am aflat secretul (scuze, nu ma pricep la pastrat secrete) – ma gandeam sa il tin doar pentru mine dar cum sunt atat de bun la suflet vi-l impartasesc si voua: poti ajunge un bun scriitor, daca ai ce iti trebuie pentru asta, exersand incontinuu, nu trebuie sa treaca zi fara sa scrii, chiar daca pe urma arunci la gunoi jumatate din ce ai scris – odata cu trecerea timpului, vei arunca din ce in ce mai putin.
Damian, mi-a placut chestia asta: „nu trebuie sa treaca zi fara sa scrii, chiar daca pe urma arunci la gunoi jumatate din ce ai scris – odata cu trecerea timpului, vei arunca din ce in ce mai putin.” Ai dreptate, cred.
Cit despre articolul din link, tipul pune puctul pe i:
„A lot of my students just can’t tell a story. They can write sentences but they don’t know how to make a story go from there all the way through to the end without people dying of boredom in between. It’s a difficult thing to do and it’s a great skill to have. Can you teach that? I don’t think you can.”
Răspunsul este, într-adevăr, nu. Putem să divagăm o mulțime, dar scriitorul se face singur.Numele site-ului din PS m-ar interesa.
Eu încep să fac primul pas…să-mi arunc textele la gunoi iar de citit am început de data trecută, deși Pavel mă mustruluiește încă! :) De acord, „scrisul nu este deloc ușor”! Mulțumesc pentru articol, e inspirațional.
punctezi bine, chiar dacă succint, ideile de bază ale creative writing-ului. speram să fie un text mai lung, dar ce să vezi … pe când m-am încălzit s-a și terminat :))