Poveste cu un politician oarecare

(Text înscris la Maratonul literar – februarie, 2016)

Cum în ultimele săptămâni și-a pierdut pofta de mâncare și nu s-a simțit în formă, politicianul a fost trimis să se interneze pentru două-trei zile într-un spital ca să-și facă un set de analize ceva mai amănunțite. E clar că la funcția și la banii lui poate să aleagă orice spital. Chiar și unul din străinătate.Știe că acolo condițiile sunt mai bune. Dar dacă află presa ? El se teme de presă și se ferește de ea, ca dracu de tămâie.
I s-a dus faima că e patriot! S-a obișnuit să susțină sus și tare că își iubește țărișoara ca pe lumina ochilor. De obicei, cumpără produse fabricate în România, îi plac mult filmele românești și aparent, tot ce face, toată munca, energia și toată viața lui sunt în folosul țării în care s-a născut. În ultimii ani, de când e politician, i-a mers excelent. Are o căsuță cu opt camera la Sinaia, o vilișoară în stil maur în centrul capitalei, o mașină scumpă, câteva tablouri, bijuterii și câteva conturi dolofane. Dar pentru toate a muncit, nu glumă. N-au picat din cer! Nu le-a câștigat la loto și nici nu le-a moștenit! Singur, singurel le-a făcut pe toate!
Și n-a fost ușor! Adesea a fost nevoit să mintă, să-i ajute pe cei care s-au dovedit a fi darnici, să se alieze cu prietenii, dar și cu dușmanii, mereu atent să nu-i supere pe cei mai puternici și dur, foarte dur cu cei din subordine. E autodidact și se mândrește cu asta. A învățat să facă politică la locul de muncă, în parlament, și nu la școală, fiindcă școala nu i-a plăcut niciodată. Ca să reușească, i-a imitat pe colegii de succes. Odată ajuns în capitală a înțeles că trebuie să facă orice și să nu se mai întoarcă niciodată la coada vacii de unde plecase sătul de mizerie și de muncă.
Pentru analize i s-a recomandat un loc special, un spital al foștilor. N-a greșit pentru că acolo a fost bine primit. L-au internat într-o garsonieră nou-nouță, de cinci stele. Ce surpriză plăcută! Auzise că în sistemul sanitar sunt probleme serioase și când colo realitatea era alta.
In prima zi n-a ieșit din cameră. Și-a închis telefoanele și a dormit pe saturate. Era obosit. Abia a doua zi spre seară, după ce a scăpat de o serie de analize, mult mai binedispus, a simțit nevoia să ia aer și să facă puțină mișcare. Și-a pus un halat de spital peste pajamaua lui elegantă, și-a aruncat pe nas ochelarii de soare asta așa, ca să nu-l recunoască cineva și a ieșit în curte. Brusc, s-a trezit în altă lume. Peste tot gunoaie, bolnavi amărâți în pijamale ca vai de lume, rupte și decolorate, care se înghesuiau la chioșcul din curte ca să-și cumpere un pateu rece sau o sticlă de suc, o grădină neîngrijită și câteva bănci stricate. Cum afară era călduț, politicianul a hotărât să mai stea puțin la aer. A găsit o bancă într-o stare ceva mai bună și s-a așezat cu grijă. La scurt timp, lângă el a venit un bătrânel slăbuț și palid. Bătrânul a salutat, politicianul i-a răspuns și cei doi bărbați au început să stea de vorbă.
-Frumoasă seară!
-Da, așa e!
-Tot bolnav?
-Poate da, poate nu.Nu știu . Mi se fac niște analize.
-Să dea Dumnezeu să fie bine.
Bătrânelul și-a făcut cruce, a tușit de câteva ori și i-a povestit necunoscutului despre bolile lui. Ba chiar i-a spus și marele lui secret, descoperit abia la sfârșitul vieții.Apoi s-a ridicat cu mare greutate de pe bancă și a plecat încetișor spre spital târâdu-și greu papucii de plastic.
A doua zi politicianul s-a externat. Aparent era același om.În realitate era altul.

Monica Patriciu

Mishamona