Poveste remix

A fost odată ca niciodată o prinţesă. Într-o bună zi, tatăl ei, împăratul, a hotărît că a venit vremea să-şi mărite fata. A discutat cu sfetnicii săi înţelepţi, apoi i-a invitat la palat pe toţi prinţii din ţările aliate.
Timp de mai multe luni s-au perindat prin cetate zeci de prinţi: frumoşi, urîţi, deştepţi, proşti, iscusiţi în arta vînătorii şi a războiului, sau mai degrabă înclinaţi către aşternerea versurilor pe hîrtie şi a culorilor pe pînză. În timp ce prinţesa asculta vorbele menite să-i cucerească inima şi admira talentele pretendenţilor, împăratul şi consilierii săi discutau cu ambasadorii. În cele din urmă, hotărîrea tatălui şi alegerea fetei nu s-au potrivit. Prinţesa a ales un prinţ frumos, deştept, vînător neîntrecut şi luptător neînfricat, care îşi petrecea timpul liber scriind versuri şi pictînd peisaje, în timp ce o mică orchestră îl însoţea peste tot gata să-i încînte urechile cu sunete melodioase. Tatăl ei, însă, a hotărît o alianţă cu un împărat al cărui fiu era opusul a tot ce am înşirat eu mai sus. De aici conflictul. Împăratul i-a poruncit prinţesei să se supună, prinţesa a bătut din condur şi a refuzat. Tatăl a stabilit data nunţii, fata s-a închis în camerele ei şi a început să plîngă. Pregătirile de nuntă erau în toi, prinţesa plîngea.
Într-o zi, la insistenţele doicii, prinţesa a acceptat să se plimbe în parcul palatului, unde, în faţa celor două femei, a apărut un broscoi mare, verde, mocirlos şi rîios. Spre mirarea lor, broscoiul a început să vorbească.
– Vă rog, nu plecaţi! Nu sînt broscoi, sînt prinţ. O vrăjitoare m-a blestemat şi aştept de un an să treacă prinţesa pe aici să mă salveze.
Aşadar, soarta prinţului-broscoi putea să fie schimbată pe loc prin bunavoinţa prinţesei, dacă aceasta şi-ar fi învins repulsia şi ar fi sărutat pielea dezgustătoare a animalului. Cu gîndul la viitorul soţ, prinţesa a decis să îşi încerce norocul. L-a sărutat pe broscoi şi în clipa următoare, un tînăr înalt şi chipeş a îngenunchiat în faţa ei şi i-a mulţumit cu lacrimi în ochi.
Împăratul a aflat că prinţul salvat de fiica lui era fiul unui împărat mai puternic decît cuscrul ales de el, aşa că l-a acceptat bucuros pe noul ginere.
Împăratul refuzat s-a răzbunat atacînd cetatea, nunta s-a amînat din cauza războiului, – dar asta este o altă poveste care conţine strategii militare şi tehnici de luptă.
După ce împăratul jignit a fost învins şi i s-a luat o parte din împărăţie, tinerii s-au căsătorit.
O vreme au trăit fericiţi în palatul primit cadou de nuntă. Apoi au început să apară mici neînţelegeri. Acestea s-au înmulţit şi s-au agravat culminînd cu următorul dialog:
Prinţesa: Dacă nu eram eu, unde erai tu în momentul ăsta? Să-ţi spun eu unde erai: într-o mlaştină, orăcăind şi aşteptînd să trec eu pe acolo. Îţi dai seama că te-am scos din rahat? Am făcut sacrificiul suprem şi te-am sărutat, animal scîrbos şi nerecunoscător ce eşti.
Prinţul: Şi acum ce vrei? Să-ţi fiu recunoscător toată viaţa? Dacă nu mă întîlneai pe mine, astăzi erai măritată cu amărîtul ăla mototol şi străveziu. Ai făcut un sacrificiu de o clipă şi te-ai ales cu un soţ frumos şi deştept, plus că taică-meu a cucerit mai multe ţări decît al tău cu al mototolului la un loc.
Apoi, tinerii soţi au trîntit de pereţi şi de podele cîteva pocaluri din aur bătute în nestemate, au făcut zob mai multe vaze din cel mai scump cristal şi au sfîşiat draperiile din brocart ţesute cu fir de aur. Lucrurile nu mai puteau să continue aşa. Prinţul a încălecat pe armăsarul lui pursînge şi a pornit în galop spre împărăţia natală. Prinţesa a urcat într-o caleaşcă trasă de şase cai şi a cerut să fie dusă acasă la tata.
Căsătoria a fost dizolvată, alianţa ruptă, un război a izbucnit între vechii cuscri şi aliaţi. Pe cîmpul de luptă au căzut atît prinţul cît şi fostul său socru. Tatăl prinţului, împăratul cel puternic, a încheiat o alianţă cu împăratul mai puţin puternic, vă amintiţi, cel care fusese refuzat în încercarea lui de a-şi însura ful cu prinţesa. Înţelepţii din ţara prinţesei, rămaşi fără conducător, au decis s-o mărite pe aceasta cu prinţul lipsit de calităţi care-i fusese destinat de la început: mototolul străveziu. Despre această a doua căsnicie a prinţesei nu s-a păstrat niciun document.
Între timp,vrăjitoarea a mai transformat cîte un prinţ în broscoi cu amendamentul că vraja putea să fie dezlegată de sărutul unei prinţese. În toate cazurile prinţii au fost salvaţi. O singură dată, de dragul experimentului, vrăjitoarea a transformat o prinţesă într-o broască rîioasă. Tatăl prinţesei-broască a oferit întreaga lui împărăţie celui care i-ar fi salvat fata dar niciun prinţ nu s-a arătat dispus să sărute o broască. Vrăjitoarea, dezgustată de laşitatea prinţilor, a desfăcut ea însăşi vraja, eliberînd-o pe prinţesă. Aceasta nu s-a căsătorit niciodată, şi-a petrecut toată viaţa citind şi a inventat feminismul.

Stanca Ioana Ursu

Facultatea de Litere, master in Studii americane, traducator.

thebrunchtimestory